Adenocarcinomul gastric

Adenocarcinomul gastric, o afecțiune malignă ce este responsabilă de aproximativ 5% din decesele anuale la nivel global, reprezintă una dintre cele mai frecvente tipuri de tumori, în special la persoanele de peste 40 de ani. Acesta, conform unor studii recente, constituie 95% din cazurile de degenerare malignă a țesuturilor stomacului, fiind astfel principalul tip de tumoră întâlnită la acest nivel.

Cauze și factori de risc

Etiologia adenocarcinomului gastric este vastă și cuprinde atât factori de risc generali, ce pot duce la apariția mai multor tipuri de tumori maligne, cât și specifici aparatului digestiv. Astfel, din categoria agenților etiologici generali fac parte:

• consumul exagerat de alimente afumate sau sărate;
• dietă săracă în legume;
• consumul de alcool;
• carnea procesată;
• obezitatea;
• fumatul. (1, 2, 4)

În plus, din categoria factorilor de risc ce nu au o legătură directă cu fiziopatologia gastrică, înaintarea în vârstă și predispoziția la această afecțiune prin prezența unui istoric familial influențează bilanțul dezvoltării acesteia. Mai exact, se estimează că aproximativ 10% dintre persoanele cu un membru al familiei ce a suferit de adenocarcinom gastric înregistrează un risc mai mare de a îl dezvolta. De menționat, însă, este și faptul că persoanele de sex masculin sunt mai predispuse la a prezenta după vârsta de 40 de ani acest tip de tumoră, mecanismele prin care prevalența este mai mare la bărbați nefiind în prezent pe deplin elucidate. (1)

De asemenea, o categorie aparte de factori de risc o constituie afecțiunile medicale ce interesează aparatul digestiv, printre care se numără:

• infecția stratului intern al mucoasei gastrice cu Helicobacter pylori;
• boala Metenier, gastropatia hipertrofică;
• infecția cu virusul Epstein-Barr.
• prezența unor polipi gastrici;
• gastrita cronică atrofică;
• anemia. (1, 3, 5)

Tipurile de tumori gastrice și gradarea adenocarcinomului

Cu toate că adenocarcinomul gastric este cea mai frecventă tumoră de la nivel stomacal, însă aceasta nu este singura ce se poate întâlni aici. Spre exemplu, forme rare de cancer gastric includ carcinomul cu celule scuamoase și limfomul non-Hogdkinian.

Gradarea unui adenocarcinom se realizează în funcție de severitatea modificării maligne a celulelor din focarul tumoral. Acestea, ulterior suferirii mutațiilor specifice adenocarcinomului, pot căpăta diferite grade de diferențiere față de celulele sănătoase ce înconjoară țesuturile afectate, astfel că o modificare mai pronunțată a aspectului microscopic al acestora denotă o severitate mai mare a cancerului.

Mai exact, gradele adenocarcinomului sunt:

• Gradul 1 (bine diferențiat);
• Gradul 2 (moderat diferențiat);
• Gradul 3 (nediferențiat). (6)

Semne și simptome

În general, adenocarcinomul gastric în stadiile inițiale nu produce alterări ale stării generale ale pacienților sau simptome aparente ce îi determină să fie consultați de un medic. Din acest motiv, riscul principal al caracterului silențios al dezvoltării acestui tip de tumoră este acela de a fi diagnosticată tardiv, atunci când se află în stadiile mai avansate. (1, 3)

Cu toate acestea, există anumite simptome generale și specifice ale adenocarcinoamelor situate la nivelul stomacului, printre care se numără, cel mai frecvent:

• senzație de sațietate în lipsa consumului de alimente;
• vărsături, posibil sub formă de hematemeză;
• oboseală cauzată de anemie;
• scădere ponderală bruscă,
• dificultăți la înghițire;
• dureri abdominale;
• indigestie;
• disfagia;
• greață. (4, 7, 10)

Dintre toate acestea, conform studiilor recente, doar greața și durerile epigastrice sunt prezente drept simptome nespecifice întâlnite în stadiile incipiente ale afecțiunii. (5)

Diagnostic

O componentă importantă a procesului de diagnosticare a adenocarcinomului gastric este reprezentată de examenul clinic, întrucât astfel medicul poate determina anumite obiceiuri sau diverși factori de risc ce influențează diagnosticul în direcții specifice. Spre exemplu, în cazul în care un pacient prezintă majoritatea simptomelor întâlnite în cadrul tumorilor maligne gastrice și prezintă obiceiuri precum consumul de carne procesată în exces sau fumatul, doctorul se poate orienta spre o suspiciune de adenocarcinom, urmând să efectueze investigații suplimentare pentru a confirma diagnosticul. (1, 3)

Ulterior acestui pas, se efectuează o endoscopie în vederea analizării țesuturilor gastrice și identificării unor posibile alterări ale acestora. De asemenea, de elecție este și efectuarea de investigații radiologice și endoscopii cu ultrasunete pentru a maximiza calitatea descrierii modificărilor întâlnite la acest nivel și pentru a putea stadializa o tumoră descoperită. În acest scop se utilizează tomografiile computerizate, scanările PET și RMN-ul (rezonanță magnetică nucleară). (4, 8)

Cu toate acestea, diagnosticul de certitudine se poate oferi doar în contextul în care a fost prelevată și analizată o biopsie, întrucât aceasta este singura care poate arăta cu exactitate tipul de celule ce se regăsesc în focarul tumoral și caracterul lor posibil malign, precum și gradul de diferențiere față de celulele sănătoase. (10)

Tratament

Atitudinea terapeutică în cazul adenocarcinomului gastric depinde de stadiul în care acesta a fost diagnosticat, întrucât dimensiunea focarului malign și gradul de invadare al mucoasei poate influența marcat deciziile referitoare la tratamentul acestuia. (1)

În majoritatea cazurilor, cu toate acestea, cancerul gastric se tratează prin rezecție gastrică, ce poate fi parțială sau totală. Cea dintâi este utilizată atunci când zona afectată nu este de dimensiuni foarte mari, iar țesutul restant este în cantitate suficientă pentru a funcționa, chiar și în condițiile îndepărtării unei margini de siguranță. În schimb, gastrectomia totală presupune îndepărtarea în totalitate a stomacului, ambele opțiuni chirurgicale presupunând și o excizie a ganglionilor limfatici adiacenți stomacului și splina. (3, 4)

Adițional terapiei chirurgicale se recomandă ca pacienții să efectueze și cure de chimioterapie, radioterapie sau cu anticorpi monoclonali, astfel încât evoluția procesului malign să fie controlată în vederea limitării extinderii acestuia. (9, 10)

Prognosticul cancerului gastric

Prognosticul adenocarcinomului gastric depinde, în primul rând, de momentul în care apar simptomele, deoarece acestea sunt, de cele mai multe ori, motivul pentru care un pacient dorește să fie consultat de un medic, astfel descoperindu-se tumora malignă. De asemenea, importante sunt și stadiul și gradul carcinomului, întrucât un stadiu avansat presupune invadarea unui număr mai mare de structuri, iar creșterea gradului atrage după sine un caracter mai agresiv al tumorii.

Din punct de vedere al stadializării, adenocarcinoamele maligne ce nu au invadat ganglionii limfatici și nu au metastazat în structuri situate la distanță de focarul primar malign, atrag după sine o rată de supraviețuire de cinci ani după tratamentul chirurgical de 75%. În schimb, dacă invazia ganglionilor a avut loc, adică în stadii începând de la IB, această rată a fost de 30%, conform lucrărilor curente. (1)

În 2019, Biroul de Statistici Naționale din Regatul Unit a furnizat un prognostic global pentru toate stadiile de adenocarcinom gastric, oferind ca și intervale de supraviețuire în funcție de acestea:

• 45% din pacienți supraviețuiesc peste un an;
• 20% din pacienți supraviețuiesc peste cinci ani;
• 15% din pacienți supraviețuiesc peste zece ani. (11)