Bursita · ICD-10: M71.9
Sinonime: bursita aseptică, bursita septică, bursita trochanterică, bursita prepatelară, bursita olecranului, bursita subacromiană, bursita cronică, inflamarea bursei
RezumatDefiniție și clasificareCifre & epidemiologieCauze și patogenieSemne și simptomeSemne de alarmăDiagnostic clinicDiagnostic paraclinicDiagnostic diferențialBoli înruditeTratamentComplicațiiMonitorizare și urmărireGhidul pacientuluiGhidul specialistuluiEvoluție și prognosticPrevenție și screeningSituații specialeViața cu boalaÎn RomâniaUltimele studiiÎntrebări frecventeGlosarConcluzii
Rezumat
Bursita este inflamarea bursei — o mică pungă cu lichid sinovial situată între os, tendon, mușchi sau piele, cu rol de amortizare a frecărilor mecanice. Corpul uman conține peste 150 de burse; cele mai expuse sunt cele de la umăr (bursita subacromiană), cot (bursita olecranului), genunchi (bursita prepatelară) și șold (bursita trochanterică). Simptomul central este durerea localizată la nivelul bursei afectate, însoțită de tumefacție, căldură locală și limitarea mișcării articulației adiacente. Cauza cea mai frecventă este suprasolicitarea mecanică repetitivă, dar bursita poate fi declanșată și de traumă acută, artrite inflamatorii (gută, poliartrită reumatoidă) sau infecție bacteriană. Tratamentul de primă linie este conservator: repaus, gheață, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și fizioterapie. Injecțiile locale cu corticosteroizi sunt rezervate formelor rezistente. Bursita septică este o urgență — necesită antibiotice și drenaj precoce. Prognosticul este excelent în marea majoritate a cazurilor.
Definiție și clasificare
Definiție și clasificare
Bursa (plural: burse) este o structură anatomică sub formă de sac mic, cu pereți subțiri, căptușită cu sinovă — același țesut care acoperă cavitățile articulare. Conținutul bursei este un lichid sinovial vâscos în cantitate mică, cu rol de lubrifiant și amortizor al forțelor de frecare dintre structurile adiacente: os și tendon, os și piele, os și mușchi.[1]
Corpul uman conține peste 150 de burse distribuite în apropierea articulațiilor mari și a proeminențelor osoase. Din punct de vedere anatomic, bursele se clasifică în două categorii:[1]
- Burse profunde (situate în fascie): bursele subacromiană, subdeltoidiană, iliopsoas/iliopectineală — asociate tendoanelor profunde, invizibile clinic; diagnosticul necesită ecografie sau RMN;
- Burse superficiale (subcutanate): bursele olecranului, prepatelară, retrocalcaneană — vulnerabile la traumă externă directă; tumefacția este vizibilă și palpabilă.
Clasificarea bursitei după etiologie
- Mecanică/traumatică: cea mai frecventă formă; presiune prelungită sau fricțiune repetitivă;
- Inflamatorie: asociată bolilor reumatice (poliartrită reumatoidă, gută, pseudogută, lupus eritematos sistemic, spondilartropatii);
- Infecțioasă (septică): bacteriană (cel mai frecvent), fungică sau micobacteriană;
- Idiopatică: fără cauză identificabilă.
Clasificarea după evoluție
- Acută: debut rapid, semne inflamatorii proeminente (durere intensă, tumefacție rapidă, eritem);
- Cronică: evoluție lentă, luni-ani, cu acumulare progresivă de lichid, adesea nedureroasă în repaus.
Localizările cele mai frecvente
Bursele cel mai frecvent afectate sunt:[1],[4]
- Subacromiană/subdeltoidiană — umăr: cea mai frecventă în practica clinică; asociată sindromului de impingement și rupturilor de coifă;
- Olecranului — cot: frecventă la lucrătorii manuali (mecanic, instalator, zidar); eponim: „cotul studentului";
- Prepatelară — genunchi anterior: eponim „genunchiul guvernantei" (housemaid's knee), frecventă la cei care îngenunchează;
- Infrapatelară — genunchi inferior: „genunchiul clericului";
- Trochanterică mare — șold lateral: mai frecventă la femei după 50 de ani;
- Iliopsoas/Iliopectineală — inghinală profundă: rară, mimează coxartroza sau hernia inghinală;
- Pes anserine — genunchi medial: asociată obezității și osteoartritei;
- Retrocalcaneană — tendon achilian: frecventă la sportivi și dansatori.
Cifre & epidemiologie
Cauze și patogenie
Cauze și fiziopatologie
Patogeneza bursitei implică activarea căii inflamatorii sinoviale ca răspuns la un factor declanșator — mecanic, cristalin, infecțios sau imun.[5]
Mecanismul fiziopatologic central
La nivel histologic, indiferent de cauza subiacentă, bursita se caracterizează prin expresia crescută a citokinelor proinflamatorii: interleukina-6 (IL-6), interleukina-1β (IL-1β) și factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α), asociate infiltrării cu macrofage activate.[5] Aceste mediatori stimulează sinoviala bursei să producă exces de lichid, să se îngroașe (hiperplazie sinovială) și să sensibilizeze terminațiile nervoase nociceptive, generând durerea caracteristică. Bursa reprezintă inițial un spațiu potențial, comprimat pe sine; acumularea de lichid sinovial sub presiune produce tumefacția vizibilă.[1]
Principalele cauze
Suprasolicitarea mecanică (trauma cronică) este cauza cea mai frecventă. Presiunea repetitivă sau fricțiunea continuă pe o bursă declanșează iritare cronică și acumulare de lichid. Exemple clasice: genunchiul celor care îngenunchează (bursita prepatelară), cotul sprijinit pe suprafețe dure (bursita olecranului), ridicarea repetitivă a brațului deasupra capului (bursita subacromiană la muncitori în construcții sau sportivi).[1]
Trauma acută: o lovitură directă pe o proeminență osoasă poate declanșa o bursită acută cu acumulare hemoragică rapidă de lichid.
Boli cristaline (guta, pseudoguta): cristalele de urat monosodic (gută) sau de pirofosfat de calciu dihidrat (pseudogută) se depun în spațiul bursal, activând macrofagele și complementul, producând o inflamație intensă și dureroasă.[4]
Boli inflamatorii sistemice: în poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și spondilartropatii, inflamația sinovială se poate extinde de la articulațiile afectate la bursele adiacente.[1],[4]
Bursita septică (infecțioasă): penetrarea cutanată sau, mai rar, diseminarea hematogenă a bacteriilor produc o inflamație burseală supurativă. Staphylococcus aureus este responsabil în 80-90% din cazuri, urmat de specii Streptococcus.[2] Micobacteriile atipice și fungii sunt cauze rare, mai frecvente la imunocompromiși. Factorii predispozanți includ: leziuni cutanate locale, diabet zaharat, etilism cronic, terapie cu corticosteroizi, gută asociată.
Factori de risc
- Ocupații cu solicitare mecanică repetitivă (instalatori, grădinari, mecanici, constructori, mineri, sportivi de performanță);
- Obezitate: crește stresul mecanic pe bursele genunchiului și șoldului;[1]
- Vârsta înaintată și osteoartrita asociată;
- Sex feminin: bursita trochanterică este de 4 ori mai frecventă la femei decât la bărbați;[7]
- Boli reumatice (poliartrită reumatoidă, gută, lupus) — cresc riscul de bursită inflamatorie recurentă;
- Imunosupresie (diabet, etilism, medicamente imunosupresoare) — cresc riscul de bursită septică.
Semne și simptome
Semne și simptome
Prezentarea clinică a bursitei variază în funcție de tip (acută vs. cronică), localizare și etiologie (aseptică vs. septică).[1],[4]
Bursita acută
Debutează rapid cu:
- Durere localizată la nivelul bursei afectate, exacerbată la presiunea directă și la mișcările care implică structura adiacentă. Important: nu toate mișcările articulației sunt dureroase — numai cele care comprimă sau strechează bursa respectivă;
- Tumefacție vizibilă — în bursele superficiale (olecran, prepatelară, retrocalcaneană) umflătura este evidentă, netedă, fluctuentă, bine delimitată;
- Roșeață (eritem) și căldură locală — prezente în formele inflamatorii intense și obligatorii în bursita septică;
- Limitarea amplitudinii de mișcare a articulației adiacente — din cauza durerii, nu a unui blocaj mecanic; mișcarea pasivă este de obicei mai conservată decât cea activă.
Bursita cronică
Se caracterizează prin tumefacție persistentă, adesea nedureroasă sau cu durere minimă (bursa s-a dilat treptat, adaptând presiunea internă), îngroșare palpabilă a peretelui bursal, absența semnelor inflamatorii acute în perioadele de remisiune și recidive periodice la reluarea activității declanșatoare.[1]
Particularități pe localizare
Bursita subacromiană (umăr): durere la ridicarea brațului între 60-120° (arcul dureros), exacerbată la activitățile deasupra capului. Mișcarea pasivă poate fi relativ conservată față de cea activă; adesea coexistă cu tendinopatia coifei rotatorilor.[8]
Bursita olecranului (cot): tumefacție evidentă posterior la vârful cotului, moale, fluctuentă; mobilitatea cotului este în general relativ conservată. Inflamația supraadăugată produce durere și eritem local.[3]
Bursita trochanterică mare (șold): durere laterală de șold, exacerbată în decubit pe partea afectată, la urcatul scărilor sau mersul prelungit. Apare frecvent la femei după 50 de ani, asociată laxității benzii iliotibiale.[7]
Bursita prepatelară (genunchi anterior): tumefacție anterior față de rotulă, mobilitate cvasi-normală a genunchiului; frecventă la persoanele care îngenunchează profesional.[1]
Bursita iliopectineală (inghinală): durere profundă inghinală cu iradiere anterolaterală pe coapsă; poate comprima nervul femural sau vena femurală (16,1% din cazuri), mimând o hernie sau o coxartroză.[9]
Bursita pes anserine (genunchi medial): durere la 2-3 cm sub linia articulară medială, nocturnă, exacerbată la coborâtul scărilor; frecventă la pacienții obezi cu osteoartrită.[1]
Top simptome — frecvență și valoare diagnostică
Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.
| Simptom | Frecvență | Valoare diagnostică | Observații |
|---|---|---|---|
|
Roșeață și căldură locală articulară
⚠ alarmă „articulație roșie și fierbinte” |
Frecvent | Specificitate înaltă |
Prezent în formele inflamatorii intense; în bursita septică eritemul este marcat și extensiv (celulită). Temperatura locală cu >2,2°C față de membrul contralateral sugerează infecție |
| Febră ⚠ alarmă | Ocazional | Specificitate înaltă |
Prezentă în ~38% din cazurile de bursita septică; absenta în bursita aseptică. Asocierea febrei cu eritem local este un semnal de alarmă major pentru infecție bursală |
|
Tumefacție articulară (articulație umflată)
„articulație umflată” |
Cardinal | Specificitate înaltă |
Simptom cardinal, mai evident la bursele superficiale (olecran, prepatelară); poate fi discret sau absent la bursele profunde |
| Blocaj articular (limitarea mișcării) | Frecvent | Specificitate moderată |
Limitarea amplitudinii de mișcare este funcțională (anti-algică), nu structurală; mișcarea pasivă este relativ mai conservată decât cea activă |
| Durere de-a lungul unui tendon | Frecvent | Specificitate moderată |
Durerea periburseală se poate irradia de-a lungul tendonului adiacent; frecventă în bursita subacromiană și trochanterică |
| Rigiditate articulară | Comun | Nespecific |
Rigiditate articulară post-inactivitate, mai ales în formele cronice; mai accentuată în bursita asociată bolilor reumatice |
| Redoare matinală prelungită | Ocazional | Nespecific |
Prezentă mai ales în bursita inflamatorie asociată poliartritei reumatoide sau gutei; mai puțin caracteristică formelor pur mecanice |
⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: roșeață și căldură locală articulară, febră.
⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic
Semnale de alarmă (red flags)
Următoarele manifestări impun evaluare medicală urgentă (în aceeași zi):[1],[2]
- Febră ≥38°C asociată cu bursă roșie, caldă și extrem de dureroasă → suspiciune de bursită septică — urgență diagnostică și terapeutică (antibiotice imediat);
- Temperatură locală cutanată cu ≥2,2°C față de membrul contralateral → semn de infecție bursală;
- Celulită sau eritem progresiv peribursal → risc de fasciită necrozantă;
- Traumă directă cu deformare → exclude fractura subiacentă (olecran, rotulă);
- Lichid hemoragic la aspirație → hemobursă, posibil fractură de stres;
- Tumefacție dură, neinflamatorie, cu creștere rapidă → exclude tumoră sinovială sau metastaze osoase;
- Recurențe frecvente fără factor mecanic identificabil → evaluare pentru artropatii cristaline (gută) sau boli reumatice sistemice.
Diagnostic clinic
Diagnostic clinic
Diagnosticul bursitei este în principal clinic, bazat pe anamneză și examen fizic.[1],[4]
Anamneza vizează
- Localizarea exactă a durerii și mișcările care o accentuează;
- Activitățile ocupaționale sau sportive cu mișcări repetitive;
- Traumele recente sau presiunea prelungită pe zona afectată;
- Antecedente de gută, poliartrită reumatoidă, diabet zaharat;
- Terapii cu corticosteroizi sau alte imunosupresoare;
- Leziuni cutanate în zona afectată (poartă de intrare pentru bursita septică).
Examenul fizic
Se evaluează sistematic: inspecție (tumefacție, eritem), palpare (localizarea durerii, fluctuență, căldură), mobilitate activă și pasivă a articulației adiacente și teste clinice specifice localizării.
Teste clinice pentru bursita subacromiană:[8]
- Testul Yergason: cel mai bun raport de verosimilitate diagnostică pozitivă (DOR 4,71; specificitate 86%);
- Testul Neer: sensibilitate 73%, specificitate 52% — util pentru excludere (valoare predictivă negativă bună);
- Testul Hawkins-Kennedy: sensibilitate 71%, specificitate 59%;
- Arcul dureros (60-120°): sensibilitate 59%, specificitate 61%.
Niciun test izolat nu are suficientă specificitate — se recomandă utilizarea unei baterii de teste combinate.[8]
Diferențierea bursitei septice de cea aseptică:[2] febra (prezentă în 38% din bursitele septice), eritemul peribursal cu celulită și temperatura cutanată local mult crescută pledează pentru etiologie infecțioasă. Mobilitatea articulației adiacente este în general conservată în bursita septică, spre deosebire de artrita septică unde este sever limitată.
Diagnostic paraclinic
Diagnostic paraclinic
Imagistică
Radiografia convențională nu vizualizează bursa inflamată, dar este utilă pentru excluderea fracturilor, corpilor osoși intraarticulari, calcificărilor bursei (bursita calcifiantă) și modificărilor osoase subiacente (artroză, eroziuni reumatoide, osteomielită).[1]
Ecografia este investigația de primă alegere pentru bursele superficiale și profunde accesibile: vizualizează în timp real colecția lichidiană bursală, evaluează grosimea peretelui bursal, detectează cristale ecogene, identifică leziunile tendinoase asociate și ghidează aspirația diagnostică sau injecția terapeutică.[1],[4]
RMN este indicat pentru bursele profunde (iliopsoas, ischiogluteală), evaluarea leziunilor structurale ale tendoanelor adiacente (ruptură de coifă rotatorilor în bursita subacromiană, tendinopatia gluteală în GTPS) și excluderea altor patologii (tumori, osteomielită).[4]
Analiza lichidului bursal
Aspirația bursală este standardul de aur diagnostic când se suspectează bursita septică sau cristalele. Se efectuează cu tehnică aseptică riguroasă, preferabil ghidată ecografic.[2],[3]
Parametrii analizați:
- Număr leucocite: <1.000/μL = bursite aseptică; 1.000-50.000/μL = grey zone (inflamator sau infecțios); >50.000/μL = probabilitate înaltă de infecție;
- Cultură și colorație Gram: confirmă agentul etiologic în bursita septică;
- Cristale: urat monosodic (birefringent negativ, ac, galben paralel cu axul compensatorului — gută); pirofosfat de calciu (birefringent pozitiv, romboid — pseudogută);
- Raportul glucoză lichid bursal/glicemie <50% sugerează infecție.
Investigații biologice
Indicate în bursita septică sau inflamatorie suspectată:[2]
- Hemoleucogramă completă: leucocitoză cu deviație la stânga în bursita septică;
- PCR, VSH: crescute în infecții și boli inflamatorii;
- Uricemie: pentru diagnosticul gutei (sensibilitate slabă în puseul acut);
- Hemoculturi: dacă se suspectează bacteriemie sau la pacienți imunocompromiși.
Diagnostic diferențial
Diagnostic diferențial
Bursita poate mima și poate fi mimată de multiple afecțiuni musculoscheletice și sistemice.[1],[4]
La umăr
- Ruptura coifei rotatorilor: durere și slăbiciune musculară la abducția activă, ecografie/RMN diferențiator; adesea coexistă cu bursita subacromiană;
- Artrita acromioclaviculară: durere localizată la articulația AC, exacerbată la adducția orizontală a brațului;
- Capsulita retractilă (umărul înghețat): limitarea severă a MIȘCĂRII PASIVE (nu doar active) este trăsătura distinctivă;
- Sindromul de impingement subacromial: suprapunere diagnostică frecventă — mulți autori consideră bursita subacromiană și impingementul entități ale aceluiași continuum patologic.
La cot
- Artrita septică de cot: mobilitate severă limitată a cotului, inclusiv pasiv; spre deosebire de bursita olecranului unde mobilitatea este relativ conservată;[3]
- Epicondilita laterală/medială: durere la condili, nu la vârful olecranului; manevra Thomson sau cotul de tenis pozitiv;
- Guta tofacee: noduli duri (tofi) pe olecran, pot fi confundați cu bursita cronică.
La genunchi
- Chistul popliteal Baker: tumefacție posterioară, nu anterioară;
- Meniscopatia: durere pe linia articulară, simptome mecanice (cracmente, blocare), McMurray pozitiv;
- Artrita de genunchi: sinovită difuză cu limitarea amplitudinii de mișcare în toate planurile, nu localizată.
La șold
- Artropatia șoldului (coxartroza): durere inghinală profundă, limitare progresivă a rotației interne; radiografia confirmă;[7]
- Tendinopatia gluteală: adesea asociată GTPS, poate fi forma primară — 79,8% dintre pacienți cu simptome de GTPS au tendinopatie, nu bursită propriu-zisă la imagistică;[7]
- Hernia inghinală: bursita iliopectineală mimează hernia — diferențiată prin palpare și ecografie.[9]
Bursita septică vs. aseptică
Cel mai important diagnostic diferențial clinic: bursita septică prezintă febră (38% din cazuri), celulită periburseală, leucocitoză și CRP crescut, lichid purulent la aspirație (leucocite >50.000/μL, cultură pozitivă); bursita aseptică evoluează fără semne sistemice, cu lichid clar sau ușor gălbui.[2]
Boli înrudite
Tratament
Tratament
Tratamentul bursitei urmează o abordare graduală, adaptată tipului etiologic (aseptic vs. septic), localizării și severității simptomelor.[1],[4]
Linia 1 — Tratament conservator (toate formele aseptice)
Principii RICE (Repaus, gheață, Compresie, Elevație): indicate în faza acută. Gheața se aplică 15-20 minute de 3-4 ori pe zi în primele 48-72 ore, cu un strat textil între gheață și piele pentru protecția cutanată. Protejarea mecanică a bursei superficiale (pernuțe ergonomice, orteze de cot sau genunchi) reduce traumatismul repetat.[1]
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): ibuprofen 400-600 mg × 3/zi, naproxen 500 mg × 2/zi sau diclofenac 75 mg × 2/zi, timp de 7-14 zile, cu mâncare pentru protecție gastrică. Reduc durerea și inflamația. Se evită la pacienții cu afecțiuni renale, gastrointestinale sau cardiovasculare severe.[4]
Fizioterapia și kinetoterapia: exerciții de întărire a musculaturii periarticulare, stretching, corecție posturală și biomecanică. Indicate în toate formele; beneficii documentate mai ales în bursita trochanterică (întărirea abductorilor coxofemurali) și subacromiană (stabilizatorii scapulei, coifa rotatorilor).[7]
Modificarea activității: evitarea factorilor declanșatori (presiune, mișcări repetitive), cu reintroducere treptată și progresivă după ameliorarea simptomelor.
Linia 2 — Injecții locale cu corticosteroizi
Indicate în formele aseptice rezistente la tratamentul conservator (fără ameliorare după 3-4 săptămâni). Oferă ameliorare semnificativă pe termen scurt, cu efect mediu de maxim 6 săptămâni.[10]
Preparate de elecție: triamcinolon acetonid 40 mg/mL (0,5-1 mL) sau metilprednisolon acetat, asociate cu anestezic local (xilină 1%). Ghidajul ecografic crește precizia și eficiența injecției, reducând riscul de complicații.[10]
Limitări și precauții:
- Maxim 2-3 injecții pe an în aceeași bursă — repetarea excesivă crește riscul de atrofie cutanată, hipopigmentare și infecție iatrogenă;[6]
- Injecțiile în bursele superficiale (prepatelară, olecran) prezintă risc mai mare de complicații față de cele profunde → se evită în absența unui ghidaj ecografic;
- Contraindicații absolute: suspiciunea de bursită septică, leziuni cutanate infectate supraiacente.
Terapii emergente
Plasma bogată în factori de creștere (PRP) arată beneficii susținute până la 2 ani în sindromul dureros trohanteic (GTPS) conform consensului ISHA 2022.[7] Acidul hialuronic intraarsal, glucoza hipertonă și antagoniștii de IL-1 sunt în evaluare pentru bursita refractară, cu evidențe de calitate scăzută până în prezent.[10]
Tratamentul bursitei septice
Bursita septică este o urgență terapeutică.[2]
Antibioterapie empirică anti-stafilococică, inițiată imediat după recoltarea lichidului bursal pentru cultură:
- Forme ușoare-moderate (MRSA comunitar): doxiciclină 100 mg × 2/zi, clindamicină 300 mg × 3/zi sau trimetoprim-sulfametoxazol per os, minimum 10 zile;
- Forme severe, imunocompromiși sau suspiciune MRSA spitalicesc: vancomicină intravenos.
Drenaj bursal: aspirația repetată zilnică sau la 48 ore, asociată antibioterapiei, este metoda de primă alegere. Incizia și drenajul chirurgical sunt indicate dacă aspirația eșuează sau colecția se redelimitează.
Chirurgie (bursectomia): indicată în bursita septică cronică recidivantă — rată de vindecare 85,4% față de 20% cu tratament conservator — sau în bursita aseptică cronică refractară la toate celelalte terapii.[2]
Complicații
Complicații
Bursita netratată sau insuficient tratată poate evolua spre complicații semnificative:[1],[2],[3]
- Celulită progresivă și fasciită necrozantă: cel mai grav scenariu al bursitei septice netratate; necesită intervenție chirurgicală de urgență și antibioterapie intravenoasă;
- Osteomielită: extensia infecției la osul subiacent — complicație rară, mai frecventă la pacienții imunocompromiși;
- Artrita septică: ruperea burselor profunde cu comunicarea spațiului infecțios cu articulația adiacentă;
- Atrofia cutanată și hipopigmentarea: complicație a injecțiilor repetate de corticosteroizi, mai frecventă la bursele superficiale și la pacienții cu piele pigmentată;[6]
- Ruptura bursală: acumularea excesivă de presiune internă poate duce la ruptura peretelui bursal și difuzarea lichidului în țesuturile moi;
- Calcificarea bursală: depuneri calcare după episoade repetate de inflamație — vizibile radiologic;
- Redoare articulară și atrofie musculară: consecința imobilizării prelungite fără kinetoterapie;
- Recidiva cronică: frecventă dacă factorul mecanic declanșator (ocupație, sport, suprapondere) nu este eliminat. Rata de recidivă în bursita iliopectineală atinge 35,4% după tratamentul de primă linie.[9]
Monitorizare și urmărire
Monitorizare și urmărire
Bursita aseptică acută
Reevaluare clinică la 2-4 săptămâni de la inițierea tratamentului. Dacă nu există ameliorare → ecografie pentru confirmare diagnostică și excluderea complicațiilor. Consult de reumatologie sau ortopedie dacă evoluția este nefavorabilă după 4 săptămâni de tratament corect.[1]
Bursita cronică
Urmărire la 6-8 săptămâni după injecția de corticosteroizi. Documentarea numărului total de injecții administrate pe aceeași bursă (maxim 3 pe an). Kinetoterapia continuă este esențială pentru prevenirea recidivelor.
Bursita septică
Aspirație bursală repetată la 24-48 ore pentru monitorizarea colecției. Reevaluare clinică după 48-72 ore de antibioterapie — dacă nu există ameliorare semnificativă → cultură + antibiogramă + reconsiderarea schemei de antibiotice. Control la 2 săptămâni după finalizarea antibioterapiei.[2]
Criterii de spitalizare: febră persistentă >38,5°C după 48 ore de antibiotice orale, celulită extensivă, imunosupresie semnificativă (diabet dezechilibrat, tratament imunosupresor), lipsă de complianță sau acces dificil la monitorizare ambulatorie.
Monitorizarea pe termen lung
Pacienții cu bursită cronică recidivantă necesită evaluarea și tratamentul bolilor de bază (control uricemie în gută, activitate bolii în poliartrita reumatoidă) și modificarea factorilor ocupaționali sau sportivi declanșatori.
Ghidul pacientului
Ghid pentru pacient
Ce este bursita și de ce doare?
Bursa este o pungă mică cu lichid, situată între os și tendoanele sau mușchii care alunecă peste el, cu rol de pernă amortizoare. Când aceasta se inflamează — din cauza mișcărilor repetitive, a traumei sau a unei infecții — se umflă și apasă pe structurile vecine, producând durere localizată.
Când merg urgent la medic?
Mergeți urgent (în aceeași zi) dacă zona afectată este roșie, extrem de caldă și dureroasă, și mai ales dacă aveți febră sau frisoane — acestea pot semnala o infecție a bursei, care necesită antibiotice imediat. Nu amânați — o bursită septică netratată se poate extinde grav.
Ce pot face acasă?
- Odihnă: reduceți sau întrerupeți temporar activitatea care a declanșat durerea;
- Gheață: 15-20 minute de 3-4 ori pe zi, în primele 48 ore, cu un prosop între gheață și piele;
- Antiinflamatoare: ibuprofen sau naproxen din farmacie, la doze indicate pe prospect, cu mâncare (pentru a proteja stomacul). Nu le luați dacă aveți ulcer, probleme renale sau cardiace fără acordul medicului;
- Protecție mecanică: dacă lucrați în genunchi sau cu cotul sprijinit, utilizați pernuțe ergonomice pentru a reduce iritarea bursei.
Cât durează recuperarea?
Bursita acută tipică se ameliorează în 2-4 săptămâni cu tratament corect. Formele cronice pot persista luni întregi dacă factorul declanșator nu este eliminat sau corectat.
Pot face sport?
Activitățile care nu suprasolicitează zona afectată sunt în general permise. Evitați exercițiile care reproduc durerea. Kinetoterapeutul vă poate ghida cu un program de exerciții de întărire musculară adaptate, esențiale pentru prevenirea recidivelor.
Ghidul specialistului
Ghid pentru specialist
Abordarea diagnostică sistematică
- Examen clinic complet: localizare exactă a durerii și sensibilității, evaluarea mobilității active și pasive a articulației adiacente, teste clinice specifice localizării;
- Excludeți artrita septică — mobilitatea relativ conservată a articulației adiacente favorizează bursita față de artrita septică;
- Ecografie de prim-pas pentru bursele superficiale și accesibile; RMN pentru bursele profunde sau suspiciunea de leziune tendinoasă asociată (ruptură de coifă, tendinopatie gluteală).
Aspirația bursală — indicații și interpretare
Indicată obligatoriu când se suspectează bursita septică (febră, celulită, pacient imunocompromis). Tehnica aseptică riguroasă este esențială. Analiza: leucocite, Gram, cultură, cristale.[2]
Praguri diagnostice: <1.000/μL leucocite → aseptică; 1.000-50.000/μL → interpretare contextual + cultură; >50.000/μL → infecție certă dacă nu există altă explicație.
Injecția de corticosteroizi — optimizare
- Ghidajul ecografic crește precizia și reduce complicațiile — preferați-l pentru bursele profunde (iliopsoas, subacromiană) și pentru bursele superficiale dacă există risc crescut;[10]
- Documentați numărul de injecții per bursă; după 3 injecții fără beneficiu durabil → evaluare chirurgicală;
- Contraindicație absolută: suspiciunea de bursită septică — injecția de corticosteroizi în bursă inflamată infecțios agravează infecția.
Indicații chirurgicale
- Bursita septică cu eșec al antibioterapiei + aspirației după 72 ore;
- Bursita cronică rezistentă după >6 luni de tratament conservator corect (inclusiv kinetoterapie);[3]
- Leziune tendinoasă structurală asociată care necesită reparare (ruptură de coifă rotatorilor).
Criterii de trimitere
- Incertitudine diagnostică → imagistică sau consult reumatologie/ortopedie;
- Bursita septică suspectată cu organism atipic → consult boli infecțioase;
- Bursita cronică rezistentă → ortopedie sau reumatologie pentru evaluare chirurgicală.
Evoluție și prognostic
Evoluție și prognostic
Bursita are un prognostic excelent în marea majoritate a cazurilor.[1]
Bursita acută aseptică: 65-85% din cazuri se rezolvă în 4 săptămâni cu tratament conservator. Injecția de corticosteroizi accelerează remisiunea simptomelor, dar nu garantează absența recidivelor dacă factorul mecanic nu este eliminat.
Bursita septică: 88% din cazurile septice ale bursitei olecranului se vindecă cu antibioterapie orală, fără spitalizare.[3] Rata de recidivă scade semnificativ prin bursectomie chirurgicală (14,6%) față de tratamentul conservator (80%).[2]
Bursita cronică: evoluție variabilă — episoadele de acutizare alternează cu perioade de remisiune relativă. Kinetoterapia susținută și eliminarea factorilor declanșatori sunt determinante pentru prevenirea recidivelor pe termen lung.
Factori de prognostic nefavorabil
- Imunosupresie (diabet zaharat dezechilibrat, etilism cronic, terapie cu corticosteroizi sau alte imunosupresoare);
- Continuarea activității ocupaționale sau sportive declanșatoare fără modificare;
- Diagnosticul tardiv al bursitei septice (risc de osteomielită, artrita septică, fasciită necrozantă);
- Comorbiditate activă cu boli cristaline (gută necontrolată) sau reumatice (poliartrită reumatoidă activă).
Prevenție și screening
Prevenție și screening
Nu există program de screening sistematic pentru bursită. Prevenția este centrată pe reducerea factorilor de risc modificabili.[1]
La locul de muncă
- Ergonomia postului: evitarea sprijinului prelungit pe coate (birou) sau genunchi (instalatori, grădinari, zidari);
- Echipamente de protecție: pernuțe pentru genunchi și coate la lucrătorii manuali;
- Rotirea sarcinilor: alternarea activităților pentru a evita suprasolicitarea unui singur grup muscular sau a unei singure burse.
La sportivi
- Antrenament progresiv, fără creșteri bruște de volum sau intensitate;
- Tehnica corectă de aruncare, înot, alunecare sau execuție sportivă;
- Stretching adecvat al musculaturii periarticulare înainte și după efort.
La pacienții cu factori de risc
- Obezitate: menținerea greutății corporale în limite normale reduce semnificativ stresul mecanic pe bursele genunchiului și șoldului;
- Gută: controlul uricemiei (<6 mg/dL) previne depunerea cristalelor în burse;
- Poliartrită reumatoidă: tratamentul activ cu DMARDs reduce inflamația sinovială și previne extensia la burse.
Prevenția recidivei
Tratamentul bolii de bază, respectarea recomandărilor de protecție mecanică a bursei afectate și continuarea exercițiilor de întărire musculară după remisiunea episodului acut sunt esențiale pentru reducerea frecvenței recidivelor.
Situații speciale
Situații speciale
Bursita în sarcină
AINS sunt contraindicate în trimestrul 3 de sarcină (risc de închidere prematură a ductului arterios Botallo). Paracetamolul la doze minime eficiente și fizioterapia sunt preferate ca tratamente de primă intenție. Injecțiile de corticosteroizi se evită, în special în primul trimestru. Bursita de șold (trochanterică) este mai frecventă în sarcină din cauza modificărilor posturale și laxității ligamentare induse hormonal.
Bursita la pacienții cu diabet zaharat
Riscul de bursită septică și de evoluție severă este semnificativ crescut la diabetici.[2] Corticosteroizii intraburse pot declanșa hiperglicemie semnificativă → monitorizarea glicemiei în primele 24-48 ore după injecție este obligatorie. Antibioterapia trebuie să acopere Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), mai frecvent la diabetici.
Bursita la vârstnici
Asocierea frecventă cu osteoartrita subiacentă complică diagnosticul diferențial. AINS prezintă risc cardiovascular și renal crescut la vârstnici → se preferă topicele (gel de diclofenac 1%) sau paracetamolul oral. Kinetoterapia adaptată este esențială, cu accent pe menținerea forței musculare periarticulare.
Bursita la pacienții cu poliartrită reumatoidă
Bursita poate fi o manifestare extraarticulară a unui puseu de boală activă sau un semn de escaladare a activității reumatoide. Tratamentul bolii de fond cu DMARDs (metotrexat, biologice) poate preveni recidivele bursite concomitent cu controlul artritei. Injecțiile locale de corticosteroizi se pot combina cu ajustarea tratamentului sistemic.
Bursita septică la imunocompromiși
La pacienții cu infecție HIV, transplant de organe sau tratament biologic, agenții etiologici atipici (fungi — Candida, micobacterii atipice) sunt mai frecvenți. Durata antibioterapiei este prelungită; consultul de boli infecțioase este obligatoriu pentru ghidarea tratamentului.[2]
Viața cu boala
Viața cu bursita cronică
Viața cu bursita cronică necesită adaptarea activității zilnice, monitorizarea regulată și strategii proactive de prevenire a recidivelor.
Adaptări practice
- Recunoașterea semnalelor timpurii de acutizare (durere la activități care anterior nu o produceau) și reducerea imediată a efortului;
- Echipamente adaptive: pernuțe ergonomice pentru genunchi și coate, orteze de compresie, încălțăminte potrivită și suporturi plantare (pentru bursita retrocalcaneană);
- Modificarea postului de lucru: înălțimea biroului, tipul de scaun, alternarea pozițiilor.
Activitate fizică adaptată
Sedentarismul nu este recomandat — musculatura periarticulară slabă crește stresul mecanic pe burse. Exercițiile cu impact redus (înot, bicicletă ergometrică, pilates, tai-chi) sunt alternative valoroase față de sporturile cu impact mare. Programul de kinetoterapie prescris trebuie continuat și după dispariția durerii acute.
Aspecte psihosociale
Bursita cronică de șold sau umăr poate perturba somnul (durere în decubit pe partea afectată) și activitățile profesionale. Evaluarea impactului funcțional și, dacă este cazul, suportul psihologic sau adaptarea condițiilor de muncă reprezintă componente utile ale planului de îngrijire pe termen lung.
Relația cu medicul și automonitorizarea
Programați controale periodice (la 6-12 luni) pentru evaluarea numărului de recidive, a factorilor de risc (greutate corporală, activitate ocupațională, boli de bază) și a numărului total de injecții administrate. Comunicați imediat medicului orice semn de posibilă infecție (roșeață, căldură, febră).
🇷🇴 În România
Context România
În România nu există date epidemiologice naționale publicate specific pentru bursită. Afecțiunea este diagnosticată și tratată în ambulatoriu în cabinetele de medicină internă, reumatologie, ortopedie și medicină sportivă, sau în departamentele de urgență în cazul formelor septice acute.
Programul CNAS decontează ședințele de kinetoterapie și fizioterapie pentru afecțiunile musculoscheletice, inclusiv cele de la nivelul burselor, în cadrul ambulatoriului de recuperare medicală. Injecțiile de corticosteroizi (triamcinolon, metilprednisolon) sunt disponibile în sistemul public. Ecografia musculoscheletică pentru ghidarea injecțiilor este accesibilă în spitalele cu profile de reumatologie și ortopedie, cu acces variabil în zonele rurale.
Bursita ocupațională — legată de muncă manuală în construcții, agricultură, industrie — este probabil subdiagnosticată și rar raportată ca boală profesională în statisticile naționale ale Inspecției Muncii. Societatea Română de Reumatologie și Societatea Română de Ortopedie și Traumatologie urmează ghidurile EULAR și AAOS, respectiv, pentru managementul afecțiunilor musculoscheletice.
Ultimele studii
Cercetare și studii recente
Zhang et al. (2024)[5] au publicat în Seminars in Arthritis and Rheumatism prima revizuire sistematică dedicată imunopatologiei bursitei, analizând 32 de studii. Descoperirea centrală: indiferent de cauza subiacentă (inflamatorie reumatică, degenerativă sau mecanică), bursita prezintă aceleași modificări imunologice — expresie crescută de IL-6, IL-1β și TNF-α, cu infiltrare macrofagică. Această convergență susține utilizarea antiinflamatoarelor comune (AINS, corticosteroizi) indiferent de etiologie.
Zhao et al. (2024)[8] au publicat în BMC Musculoskeletal Disorders o metaanaliză (20 studii, 3.438 pacienți) a examinării clinice pentru bursita subacromiană. Testul Yergason a avut cea mai bună acuratețe diagnostică (DOR 4,71; specificitate 86%), urmat de testul Neer (DOR 4,02). Autorii recomandă utilizarea unei baterii de teste combinate, dat fiind că niciun test izolat nu are specificitate suficientă pentru diagnostic.
Disantis et al. (2023)[7] au publicat consensul internațional ISHA 2022 privind Sindromul Dureros Trohanteic Mare (GTPS). Concluzie majoră: tendinopatia gluteală — nu bursita propriu-zisă — este patologia primară la 79,8% dintre pacienții simptomatici. Tratamentul fizioterapeutic centrat pe slăbiciunea abductorilor și controlul pelvin este prima linie; PRP demonstrează efect susținut până la 2 ani în studiile pilot.
Kaur et al. (2023)[6] au demonstrat în Reumatología Clínica că bursita olecranului aseptică răspunde bine la tratamentul conservator dacă este inițiat precoce. Injecțiile de corticosteroizi accelerează rezoluția simptomelor, dar cresc complicațiile (infecție, atrofie cutanată) și sunt recomandate numai pentru formele refractare.
Ding et al. (2026)[10] au publicat în Annals of Medicine o revizuire narativă a terapiilor injectabile în bursita subacromiană. Corticosteroizii rămân standardul cu cea mai robustă eficiență pe termen scurt. Terapiile biologice emergente (PRP, antagoniști de IL-1) arată promisiuni, dar evidențele rămân de calitate scăzută; sunt necesare RCT-uri de amploare pentru validare.
Întrebări frecvente
Glosar
- Bursă
- Pungă mică cu lichid sinovial situată între os, tendon sau mușchi, cu rol de amortizare a fricțiunilor mecanice.
- Sinovă
- Membrana care căptușește articulațiile și bursele, producând lichidul sinovial lubrifiant.
- AINS
- Antiinflamatoare nesteroidiene — medicamente care reduc inflamația și durerea (ibuprofen, diclofenac, naproxen, ketoprofen).
- Bursectomie
- Intervenție chirurgicală de excizie (îndepărtare) a bursei afectate, indicată în formele cronice refractare.
- GTPS
- Greater Trochanteric Pain Syndrome (Sindromul Dureros Trohanteic Mare) — entitate mai largă decât bursita trochanterică, incluzând tendinopatia gluteală.
- Aspirație bursală
- Procedura de extragere cu ac a lichidului din bursă, utilă pentru diagnostic (cultură, cristale) și/sau decompresie terapeutică.
- MRSA
- Staphylococcus aureus rezistent la meticilină — tulpină bacteriană cu rezistență la antibioticele uzuale, mai frecventă la diabetici și imunocompromiși.
Concluzii
Concluzii
Bursita este o afecțiune musculoscheletică frecventă, cu cauze variate — mecanică, inflamatorie sau infecțioasă — și localizări multiple. Simptomele sunt locale: durere la presiune și mișcare, tumefacție și, în formele inflamatorii, căldură și roșeață. Diagnosticul este predominant clinic, confirmat ecografic sau prin analiza lichidului bursal când se suspectează infecția sau cristalele.
Tratamentul de primă linie este conservator — repaus, AINS, fizioterapie — cu rate de vindecare excelente la 4-8 săptămâni. Injecțiile de corticosteroizi, ghidate ecografic, sunt rezervate formelor rezistente, cu beneficiu pe termen scurt documentat. Bursita septică este o urgență terapeutică ce necesită antibioterapie și drenaj precoce pentru prevenirea complicațiilor severe.
Prognosticul este favorabil în marea majoritate a cazurilor, cu condiția identificării și eliminării factorilor declanșatori și a tratamentului adecvat. Prevenția recidivelor se bazează pe modificarea factorilor de risc ergonomici, sportivi și ai bolilor subiacente, completată de kinetoterapie de întreținere.
Bibliografie
Autori și revizuire
Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.