Menoragia · ICD-10: N92.0
Sinonime: Sângerare menstruală abundentă, hipermenoree, HMB, menstruații abundente, sângerare menstruală excesivă
RezumatDefiniție și clasificareCifre & epidemiologieCauze și patogenieSemne și simptomeSemne de alarmăDiagnostic clinicDiagnostic paraclinicDiagnostic diferențialBoli înruditeTratamentComplicațiiMonitorizare și urmărireGhidul pacientuluiGhidul specialistuluiEvoluție și prognosticPrevenție și screeningSituații specialeViața cu boalaÎn RomâniaUltimele studiiÎntrebări frecventeGlosarConcluzii
Rezumat
Menoragia (sângerarea menstruală abundentă, în engleză heavy menstrual bleeding — HMB) înseamnă o pierdere de sânge menstrual excesivă, care afectează calitatea vieții fizice, sociale, emoționale sau materiale a femeii.[1] Definiția clasică — pierdere ≥80 ml pe ciclu — a fost înlocuită în practica modernă cu una centrată pe pacientă: sângerarea e „abundentă" dacă femeia o percepe ca atare și îi perturbă viața, indiferent de mililitri.[1][2]
Este una dintre cele mai frecvente acuze ginecologice: afectează aproximativ 1 din 3 femei la un moment dat în viața reproductivă și e un motiv major de prezentare la medic și de trimitere către ginecolog.[3][8] Cauzele se clasifică după sistemul internațional FIGO PALM-COEIN: leziuni structurale (polip, adenomioză, leiomiom/fibrom, malignitate/hiperplazie) și cauze non-structurale (coagulopatie, disfuncție ovulatorie, cauze endometriale, iatrogene, neclasificate).[4][5]
Cea mai importantă complicație este anemia feriprivă, prin pierdere cronică de fier. Investigația de bază pornește de la hemoleucogramă (și feritină), la care se adaugă ecografia transvaginală; tratamentul se alege în funcție de cauză, de dorința de contracepție și de planurile reproductive. Sistemul intrauterin cu levonorgestrel (SIU-LNG, „steriletul cu hormon") este tratamentul medical de primă linie cu cea mai mare eficacitate și cea mai bună ameliorare a calității vieții.[6][7]
Definiție și clasificare
Menoragia (termen tradițional; în terminologia FIGO actuală se preferă sângerare menstruală abundentă — SMA / HMB) descrie o pierdere menstruală excesivă în cantitate sau durată, apărută în cadrul unor cicluri regulate. Când sângerarea abundentă se asociază și cu cicluri neregulate se folosește termenul de sângerare uterină anormală (SUA/AUB).[2][5]
De la mililitri la impactul asupra vieții
Definiția obiectivă istorică — pierdere ≥80 ml de sânge pe ciclu — provine din studii care au corelat pierderi peste acest prag cu apariția anemiei. În practică însă măsurarea volumului nu e fezabilă, iar ghidurile moderne (NICE, FIGO, ACOG) definesc menoragia funcțional: o pierdere care interferează cu calitatea vieții fizice, emoționale, sociale sau materiale a femeii, singură sau în combinație cu alte simptome.[1][2] Această definiție validează experiența pacientei și evită subdiagnosticarea.
Repere clinice de „abundent"
Sunt sugestive pentru sângerare abundentă: schimbarea protecției (tampon/absorbant) la fiecare 1–2 ore, nevoia de dublă protecție, scurgerea nocturnă care udă lenjeria de pat, eliminarea de cheaguri mari (peste ~2,5 cm / dimensiunea unei monede), durata menstruației peste 7 zile și simptome de anemie (oboseală, dispnee de efort).[2][5]
Terminologie
FIGO recomandă abandonarea termenilor vechi și imprecişi (menoragie, metroragie, menometroragie, hipermenoree, dismenoree ca sinonim de sângerare) în favoarea descrierii clare a celor patru dimensiuni ale sângerării: frecvență, regularitate, durată și volum.[4][5] „Menoragia" rămâne însă termenul sub care majoritatea pacientelor își caută informația.
Cifre & epidemiologie
Cauze și patogenie
Cauzele menoragiei se sistematizează prin acronimul FIGO PALM-COEIN, care separă cauzele structurale (PALM — vizibile la imagistică/histopatologie) de cele non-structurale (COEIN).[4][5]
Cauze structurale (PALM)
- P — Polip endometrial sau endocervical: excrescențe benigne ale mucoasei.
- A — Adenomioză: prezența de țesut endometrial în grosimea peretelui muscular uterin; asociază frecvent uter mărit, dureros, și menstruații abundente și dureroase.
- L — Leiomiom (fibrom uterin): tumori benigne de musculatură netedă; cele submucoase (care deformează cavitatea) sunt cele mai puternic asociate cu sângerarea abundentă.
- M — Malignitate și hiperplazie: hiperplazia endometrială (mai ales cu atipii) și cancerul de endometru — de suspectat mai ales după 45 de ani sau la sângerare persistentă/postmenopauză.[5]
Cauze non-structurale (COEIN)
- C — Coagulopatie: tulburări de hemostază, cel mai frecvent boala von Willebrand; până la ~13% dintre femeile cu menoragie au o coagulopatie sistemică subiacentă, iar la adolescente proporția e și mai mare.[5][8]
- O — Disfuncție ovulatorie: cicluri anovulatorii (frecvente la adolescente, în perimenopauză, în sindromul ovarelor polichistice, hipotiroidism, hiperprolactinemie) în care lipsa progesteronului duce la endometru instabil.
- E — Endometrială: tulburări primare ale hemostazei locale endometriale, fără altă cauză identificabilă.
- I — Iatrogenă: dispozitive intrauterine de cupru, anticoagulante, unele contraceptive hormonale.
- N — Neclasificată: entități rare sau incomplet definite (ex. malformații arterio-venoase, istmocel).
Mecanism
La ciclurile ovulatorii cu menoragie, sângerarea abundentă se leagă de un dezechilibru local între vasoconstrictori și vasodilatatori și de o activitate fibrinolitică endometrială crescută — ceea ce explică eficacitatea antifibrinoliticelor precum acidul tranexamic.[9] La ciclurile anovulatorii, expunerea endometrului la estrogen fără progesteron produce o proliferare excesivă urmată de descuamare neregulată și abundentă.
Semne și simptome
Simptomul central este menstruația percepută ca prea abundentă sau prea lungă. Femeia relatează schimbarea frecventă a protecției igienice, „inundarea" acesteia, eliminarea de cheaguri și, adesea, teama de a pleca de acasă în primele zile de ciclu. Impactul asupra vieții cotidiene este semnificativ: într-un studiu pe 42.879 de femei, 1 din 3 a renunțat la activități zilnice din cauza simptomelor menstruale.[3]
Frecvent se asociază dismenoreea (crampe menstruale), mai ales când cauza este adenomioza sau fibromatoza. Pe termen mediu apar semnele anemiei feriprive: oboseală, paloare, dispnee de efort, palpitații, cădere a părului, dificultăți de concentrare. Lista completă de simptome, cu frecvența și specificitatea fiecăruia, este detaliată în secțiunea de asocieri a acestei pagini.
Top simptome — frecvență și valoare diagnostică
Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.
| Simptom | Frecvență | Valoare diagnostică | Observații |
|---|---|---|---|
|
Dispnee
⚠ alarmă „lipsă de aer” |
Comun | Nespecific |
Dispneea de efort semnalează anemie; dispneea de repaus sau sincopa = anemie severă, urgență. |
|
Sângerare vaginală anormală
„sângerare între menstruații, sângerare postcoitală” |
Cardinal | Specificitate înaltă |
Simptomul cardinal — sângerarea menstruală percepută ca abundentă/prelungită; definește afecțiunea. |
|
Anemie feriprivă
„anemie prin lipsă de fier” |
Frecvent | Specificitate moderată |
Consecința clinico-biologică cea mai frecventă; obligatoriu de căutat prin hemoleucogramă+feritină. |
| Dismenoree | Frecvent | Nespecific |
Crampe menstruale frecvent asociate, mai ales în adenomioză și fibromatoză. |
|
Astenie
„oboseală, slăbiciune, lipsă de energie” |
Frecvent | Nespecific |
Oboseală prin anemie feriprivă secundară pierderii cronice de sânge. |
|
Fatigabilitate
„oboseală” |
Frecvent | Nespecific |
Scăderea capacității de efort, expresie a anemiei. |
| Paloare | Comun | Nespecific |
Semn clinic de anemie; apare când pierderea de fier e importantă. |
| Durere pelvină | Comun | Nespecific |
Presiune/durere pelvină sugerează cauză structurală (fibrom, adenomioză). |
⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: dispnee.
⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic
Următoarele situații impun evaluare promptă, întrucât pot semnala o cauză gravă sau o anemie severă:
- Sângerare între menstruații (intermenstruală) sau după contact sexual (postcoitală) — necesită excluderea patologiei de col și de endometru.[2]
- Orice sângerare după menopauză — considerată cancer de endometru până la proba contrară.[5]
- Sângerare abundentă nou-apărută după 45 de ani sau care nu răspunde la tratament — indică biopsie endometrială.[5]
- Semne de anemie severă sau de instabilitate: dispnee de repaus, sincopă, tahicardie, paloare marcată, sângerare cu inundare care nu poate fi controlată — urgență.
- Sângerare abundentă încă de la menarhă, istoric de sângerări prelungite după intervenții/naștere, echimoze ușoare — sugerează o coagulopatie (ex. boala von Willebrand) de investigat.[8]
Diagnostic clinic
Evaluarea începe cu o anamneză structurată: caracterizarea sângerării (frecvență, regularitate, durată, volum, cheaguri, inundare), simptome asociate (durere, presiune pelvină), impactul asupra vieții, istoric de sângerări sugestiv de coagulopatie (sângerare de la menarhă, hemoragii postpartum/postoperatorii, gingivoragii, echimoze), medicație (anticoagulante, DIU de cupru) și dorința de contracepție / planuri reproductive.[2][5]
Examenul clinic include evaluarea semnelor de anemie (paloare, tahicardie) și examenul pelvin (tuseu vaginal, examen cu valve) pentru a evalua dimensiunea și forma uterului (uter mărit, neregulat = fibrom; uter mărit, globulos, sensibil = adenomioză) și pentru a inspecta colul. La femeia care nu a fost niciodată activă sexual și fără semne de alarmă, examenul pelvin poate fi amânat.[2]
Instrumente semicantitative precum graficul pictural de evaluare a pierderii de sânge (PBAC / diagrama Higham) pot ajuta la obiectivarea sângerării și la monitorizarea răspunsului la tratament (vezi calculatorul din secțiunea Criterii).[10]
PBAC — Graficul pictural de evaluare a pierderii de sânge (diagrama Higham) Calculator
Instrument semicantitativ care estimează pierderea menstruală numărând tampoanele/absorbantele folosite după gradul de îmbibare, plus cheaguri și episoade de inundare. Un scor total ≥100 puncte pe ciclu corespunde aproximativ unei pierderi de peste 80 ml și sugerează sângerare abundentă. Util pentru obiectivare și pentru monitorizarea răspunsului la tratament; nu înlocuiește definiția centrată pe pacientă.
⚕ Rezultat orientativ pentru profesioniști; nu înlocuiește judecata clinică.
Sursă: Higham JM, et al., BJOG 1990; utilizat în ghidurile de HMB
FIGO PALM-COEIN — clasificarea cauzelor de sângerare uterină anormală
Sistem internațional FIGO care clasifică cauzele sângerării uterine anormale la femeia negravidă de vârstă reproductivă în cauze structurale (PALM) și non-structurale (COEIN). Cadrul standard de abordare diagnostică.
- P — Polip (endometrial / endocervical)
- A — Adenomioză
- L — Leiomiom (fibrom uterin)
- M — Malignitate și hiperplazie
- C — Coagulopatie (ex. boala von Willebrand)
- O — Disfuncție ovulatorie
- E — Endometrială (hemostază locală)
- I — Iatrogenă (DIU cupru, anticoagulante)
- N — Neclasificată
Diagnostic paraclinic
Analize de sânge
- Hemoleucogramă — obligatorie la toate pacientele; evaluează anemia și severitatea ei.[2]
- Feritină serică — reflectă rezervele de fier; utilă chiar și fără anemie manifestă, deoarece deficitul de fier precede anemia.
- Teste de hemostază (inclusiv screening pentru boala von Willebrand și dozarea factorului VIII) — la femeile cu sângerare abundentă încă de la menarhă sau cu istoric personal/familial sugestiv, în special la adolescente.[8]
- TSH, prolactină — dacă tabloul clinic sugerează disfuncție tiroidiană sau ovulatorie.
- Test de sarcină la femeia de vârstă fertilă, pentru a exclude o cauză obstetricală.
Imagistică și evaluarea endometrului
- Ecografia transvaginală — investigația imagistică de primă linie; evaluează grosimea endometrului, fibroamele, adenomioza, polipii, masele anexiale.[2][5]
- Histerosonografie (SIS) cu ser fiziologic sau histeroscopie — pentru delimitarea leziunilor intracavitare (polipi, fibroame submucoase) când ecografia e neconcludentă.
- Biopsie endometrială — indicată la sângerare persistentă, la femeile ≥45 de ani, la cele cu factori de risc pentru hiperplazie/cancer (obezitate, anovulație cronică, expunere la estrogen fără progesteron) sau când tratamentul eșuează.[5]
Diagnostic diferențial
Menoragia adevărată (sângerare abundentă la cicluri regulate) trebuie diferențiată de alte tipare de sângerare uterină anormală și de surse non-uterine:
- Sângerarea intermenstruală / neregulată — orientează spre polip, disfuncție ovulatorie sau patologie de col/endometru.
- Sângerarea postcoitală / postmenopauză — necesită excluderea neoplaziei cervicale sau endometriale.
- Cauze obstetricale (avort, sarcină ectopică, boală trofoblastică) — de exclus prin test de sarcină la orice femeie fertilă cu sângerare.
- Surse non-ginecologice — sângerare urinară (hematurie) sau digestivă (rectoragie) confundate cu sângerare vaginală.
- Diferențierea între cauzele structurale (PALM) și non-structurale (COEIN) se face prin imagistică și analize, ghidând tratamentul.[4][5]
Boli înrudite
Tratament
Alegerea tratamentului depinde de cauză, de severitatea anemiei, de dorința de contracepție și de planurile reproductive ale femeii. Când nu există patologie structurală care să impună chirurgie, se preferă tratamentul medical, în trepte.[2][6]
Tratament medical
- Sistemul intrauterin cu levonorgestrel (SIU-LNG, ex. Mirena) — prima linie la femeile care acceptă un dispozitiv intrauterin și nu au contraindicații. În studiul randomizat ECLIPSE (NEJM 2013) a produs cea mai mare ameliorare a calității vieții față de tratamentele medicale uzuale, iar avantajul s-a menținut la 5 ani.[6][7] Reduce marcat volumul menstrual și tratează concomitent nevoia de contracepție.
- Acidul tranexamic (antifibrinolitic) — administrat doar în zilele de sângerare; o revizuire Cochrane confirmă reducerea semnificativă a pierderii menstruale. Opțiune bună pentru femeile care nu doresc tratament hormonal sau vor să conceapă.[9]
- Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) — ibuprofen, acid mefenamic, naproxen; reduc sângerarea și tratează concomitent dismenoreea; se iau în zilele cu flux.[2]
- Contraceptivele orale combinate — reglează și reduc sângerarea, oferind și contracepție.
- Progestative (ex. noretisteron în doză mare ciclic, medroxiprogesteron) — utile mai ales în sângerarea prin anovulație; noretisteronul oral de scurtă durată este mai puțin eficace decât SIU-LNG.[6]
- Corectarea deficitului de fier — suplimentare orală (sau intravenoasă în anemia severă/intoleranță), esențială indiferent de tratamentul cauzei.
Tratament intervențional și chirurgical
- Ablația endometrială — distrugerea stratului bazal endometrial; opțiune pentru femeile care și-au încheiat maternitatea și doresc evitarea histerectomiei.
- Miomectomie / embolizarea arterelor uterine — pentru fibroame simptomatice, cu conservarea uterului.
- Histerectomia — soluția definitivă, rezervată eșecului celorlalte metode sau patologiei severe; elimină posibilitatea unei sarcini ulterioare.[2]
- Mirena 20 micrograme/24 ore sistem cu cedare intrauterină (Progestativ intrauterin (SIU-LNG))
- Acid tranexamic Kabi 10 mg/ml soluție perfuzabilă (Antifibrinolitic)
- Naproxen Aurobindo 250 mg/ 500 mg comprimate (AINS)
- Ibuprofen Actavis 400 mg, comprimate filmate (AINS)
- MEDROXIPROGESTERON, compr. (Progestativ oral)
- Jaydess 13,5 mg sistem cu cedare intrauterină (Progestativ intrauterin (SIU-LNG doză mică))
Complicații
- Anemia feriprivă — cea mai frecventă complicație, prin pierdere cronică de fier; se manifestă prin oboseală, paloare, dispnee de efort, scăderea capacității de efort și de concentrare.
- Impact asupra calității vieții — absenteism școlar/profesional, limitarea activităților sociale și fizice, anxietate legată de „scurgeri", cost material al protecției igienice.[3]
- Anemie severă / instabilitate hemodinamică — rar, în episoade acute de sângerare masivă, necesitând corecție urgentă.
- La cauzele structurale netratate (ex. hiperplazie atipică) — risc de progresie spre cancer endometrial, motiv pentru care sângerarea persistentă la femeia ≥45 de ani impune biopsie.[5]
Monitorizare și urmărire
După inițierea tratamentului, răspunsul se evaluează la 3–6 luni: ameliorarea sângerării (subiectiv sau prin scor PBAC), corectarea anemiei (recontrol hemoleucogramă și feritină) și impactul asupra calității vieții.[2]
Cu SIU-LNG, sângerările neregulate și „spotting-ul" sunt frecvente în primele 3–6 luni și se ameliorează progresiv; pacienta trebuie informată dinainte, pentru a nu întrerupe prematur tratamentul.[6] Dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului corect condus, se reevaluează cauza (imagistică repetată, biopsie) și se ia în calcul trimiterea către o opțiune intervențională.
Ghidul pacientului
Cum știu că menstruația mea e „prea abundentă"? Dacă trebuie să schimbi tamponul sau absorbantul la fiecare 1–2 ore, dacă folosești dublă protecție, dacă te trezești noaptea să te schimbi, dacă elimini cheaguri mari sau menstruația durează peste 7 zile — merită să discuți cu medicul. Nu compara cantitatea cu a altor femei; contează cum îți afectează viața.[2]
Ce pot face:
- Ține un jurnal menstrual (zile de sângerare, număr de produse folosite, cheaguri) — ajută diagnosticul și evaluarea tratamentului.
- Semnalează oboseala, dispneea sau amețelile — pot fi semne de anemie ce necesită fier.
- Nu ignora sângerarea între menstruații, după contact sexual sau după menopauză — mergi la medic.
- Există tratamente eficace non-chirurgicale; histerectomia nu e prima opțiune și nu e necesară în majoritatea cazurilor.[6]
Alimentația bogată în fier (carne roșie slabă, leguminoase, legume cu frunze verzi) și, la nevoie, suplimentele de fier prescrise ajută la refacerea rezervelor.
Ghidul specialistului
Aplică sistemul FIGO PALM-COEIN ca structură diagnostică standard și evită terminologia veche (menoragie/metroragie) în documentare, în favoarea descrierii pe cele patru axe (frecvență, regularitate, durată, volum).[4][5]
- Screening de coagulopatie (inclusiv boala von Willebrand) la debut de la menarhă, istoric sugestiv sau la adolescente — nu-l omite; până la ~13% au o tulburare de hemostază.[8]
- Biopsie endometrială la ≥45 de ani, la sângerare persistentă/rezistentă la tratament sau la factori de risc pentru hiperplazie (anovulație cronică, obezitate, expunere neopusă la estrogen).[5]
- Oferă SIU-LNG ca primă linie medicală când e acceptat; consiliază pacienta despre spotting-ul inițial pentru a crește aderența.[6][7]
- Alege antifibrinolitic (acid tranexamic) sau AINS la cele care doresc opțiuni non-hormonale sau vor să conceapă.[9]
- Tratează deficitul de fier în paralel, indiferent de terapia cauzală.
Evoluție și prognostic
Prognosticul este în general foarte bun: majoritatea cazurilor de menoragie fără patologie malignă răspund la tratament medical, cu ameliorare marcată a sângerării și a calității vieții. În studiul ECLIPSE, beneficiul SIU-LNG asupra calității vieții s-a menținut la 5 ani de urmărire.[7]
Menoragia poate fi autolimitată în anumite etape (ex. la adolescente, pe măsură ce se instalează ciclurile ovulatorii, sau la perimenopauză, odată cu instalarea menopauzei). Evoluția depinde însă de cauză: fibroamele și adenomioza tind să persiste sau să progreseze până la menopauză, în timp ce sângerarea din coagulopatii necesită management pe termen lung, adesea în colaborare cu hematologul.[8]
Prevenție și screening
Menoragia nu poate fi în general prevenită, dar complicațiile ei — mai ales anemia — pot fi prevenite prin recunoașterea precoce și tratament. Nu există un program de screening populațional pentru menoragie; „screeningul" relevant este:
- Depistarea anemiei prin hemoleucogramă la femeile cu sângerare abundentă raportată.
- Screeningul de coagulopatie la adolescentele cu sângerare abundentă de la menarhă — permite diagnostic precoce al bolii von Willebrand.[8]
- La femeile ≥45 de ani sau cu factori de risc, evaluarea endometrului pentru depistarea precoce a hiperplaziei/cancerului.[5]
Situații speciale
Adolescente
La adolescente, ciclurile anovulatorii din primii ani după menarhă sunt cauza cea mai frecventă, dar sângerarea abundentă de la prima menstruație ridică suspiciunea unei coagulopatii — de aici recomandarea de screening hemostatic (inclusiv boala von Willebrand) la această grupă de vârstă.[8]
Perimenopauză
În perimenopauză cresc atât disfuncția ovulatorie, cât și riscul de patologie structurală (fibroame, polipi) și de hiperplazie/cancer endometrial — de aceea pragul pentru biopsie endometrială este mai scăzut la aceste femei.[5]
Femei care doresc să conceapă
La femeile care vor o sarcină se evită metodele contraceptive (SIU-LNG, contraceptive orale) și ablația/histerectomia; se preferă acidul tranexamic și AINS în zilele de flux, plus tratarea cauzei structurale conservator (ex. miomectomie).[9]
Femei sub anticoagulante
Anticoagulantele sunt o cauză iatrogenă („I" din PALM-COEIN); managementul se face în colaborare cu medicul care a prescris anticoagularea, iar SIU-LNG și acidul tranexamic pot fi utile în controlul sângerării.
Viața cu boala
Menoragia poate limita semnificativ viața de zi cu zi — de la teama de scurgeri până la absenteism și oboseală cronică prin anemie. Câteva repere pentru a trăi mai bine cu ea până la și în timpul tratamentului:
- Planifică zilele cu flux abundent, având la îndemână protecție suficientă și schimburi; produsele moderne (chiloți menstruali, cupe) pot reduce anxietata legată de scurgeri.
- Monitorizează-ți energia: dacă apar oboseală marcată, dispnee sau amețeli, cere control pentru anemie și tratament cu fier.
- Nu normaliza suferința: menstruațiile care te împiedică să lucrezi, să înveți sau să ieși din casă nu sunt „normale" doar pentru că sunt frecvente — sunt tratabile.[3]
- Comunică deschis cu medicul despre impactul real; multe femei nu menționează adevărata amploare a simptomelor.[3]
🇷🇴 În România
În România, menoragia este o cauză frecventă de prezentare la medicul de familie și la ginecolog, iar consecința ei principală — anemia feriprivă la femeia de vârstă fertilă — este una dintre cele mai răspândite deficiențe nutriționale. Tratamentele de primă linie sunt disponibile pe piața românească: sistemul intrauterin cu levonorgestrel (Mirena), acidul tranexamic, AINS și preparatele de fier.
Diagnosticul urmează aceleași standarde internaționale (hemoleucogramă, ecografie transvaginală, sistemul FIGO PALM-COEIN), iar cazurile complexe sau rezistente la tratament se trimit către serviciul de ginecologie. Recunoașterea precoce a sângerării abundente și corectarea deficitului de fier rămân intervenții cu raport cost-eficacitate ridicat pentru sănătatea femeilor.
Ultimele studii
Baza de dovezi pentru tratamentul menoragiei este solidă. Studiul randomizat ECLIPSE (Gupta et al., NEJM 2013) a demonstrat că SIU-LNG depășește tratamentele medicale uzuale în ameliorarea calității vieții, cu beneficiu menținut la 5 ani.[6][7] O revizuire Cochrane a antifibrinoliticelor confirmă reducerea semnificativă a pierderii menstruale cu acidul tranexamic.[9] O sinteză Cochrane de tip overview cu meta-analiză în rețea a intervențiilor pentru sângerarea menstruală abundentă poziționează SIU-LNG printre cele mai eficace opțiuni.[11]
Cadrul de clasificare FIGO PALM-COEIN (Munro et al., 2011, actualizat 2018) a standardizat abordarea diagnostică la nivel mondial.[4][5] Datele epidemiologice arată amploarea impactului: într-un studiu pe 42.879 de femei, simptomele menstruale afectează masiv activitățile zilnice.[3]
Întrebări frecvente
Glosar
- Menoragie
- Sângerare menstruală abundentă și/sau prelungită la cicluri regulate; termenul modern preferat este cel de sângerare menstruală abundentă (HMB).
- PALM-COEIN
- Sistemul FIGO de clasificare a cauzelor de sângerare uterină anormală: structurale (Polip, Adenomioză, Leiomiom, Malignitate) și non-structurale (Coagulopatie, Ovulatorie, Endometrială, Iatrogenă, Neclasificată).
- SIU-LNG
- Sistem intrauterin cu levonorgestrel (steriletul cu hormon, ex. Mirena) — dispozitiv care eliberează progestativ local, reducând marcat sângerarea; tratament de primă linie.
- Acid tranexamic
- Medicament antifibrinolitic care reduce pierderea de sânge menstrual; se ia doar în zilele cu sângerare.
- PBAC / diagrama Higham
- Grafic pictural de evaluare a pierderii de sânge menstrual, care estimează semicantitativ volumul prin numărarea produselor igienice îmbibate și a cheagurilor.
- Anemie feriprivă
- Anemie prin deficit de fier, cea mai frecventă complicație a menoragiei; dă oboseală, paloare și dispnee de efort.
- Ablație endometrială
- Procedură de distrugere a stratului bazal al endometrului pentru a reduce sau opri sângerarea, la femeile care nu mai doresc copii.
Concluzii
Menoragia (sângerarea menstruală abundentă) este o afecțiune frecventă, definită astăzi prin impactul asupra vieții femeii, nu doar prin mililitri. Abordarea rațională pornește de la clasificarea FIGO PALM-COEIN, se sprijină pe hemoleucogramă și ecografie transvaginală și are ca obiective controlul sângerării, corectarea anemiei și păstrarea sau ameliorarea calității vieții.[4][5]
Sistemul intrauterin cu levonorgestrel este tratamentul medical de primă linie cu cea mai bună dovadă, urmat de acidul tranexamic și AINS pentru femeile care preferă opțiuni non-hormonale sau doresc o sarcină.[6][7][9] Cheia este că menstruațiile care perturbă viața nu trebuie tolerate ca „normale" — sunt tratabile eficient, cel mai adesea fără chirurgie.
Bibliografie
Autori și revizuire
Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.