Micoza genitală · ICD-10: B35.6
Sinonime: micoză genito-crurală, tinea cruris, dermatofiție inghinală, eczema marginată Hebra, candidoză genitală, ciupercă în zona genitală
RezumatDefiniție și clasificareCifre & epidemiologieCauze și patogenieSemne și simptomeSemne de alarmăDiagnostic clinicDiagnostic paraclinicDiagnostic diferențialBoli înruditeTratamentComplicațiiMonitorizare și urmărireGhidul pacientuluiGhidul specialistuluiEvoluție și prognosticPrevenție și screeningSituații specialeViața cu boalaÎn RomâniaUltimele studiiÎntrebări frecventeGlosarConcluzii
Rezumat
Micoza genitală desemnează infecțiile fungice ale regiunii genitale și genito-crurale, produse de două grupe distincte de ciuperci: dermatofiții (tinea cruris, „eczema marginată Hebra”) — infecția pielii pliurilor inghinale, coapselor și feselor, cod ICD-10 B35.6[1] — și levurile din genul Candida (candidoza genitală: vulvovaginita candidozică la femeie, balanita/balanopostita candidozică la bărbat)[2][3]. Cele două sunt boli diferite ca agent, localizare și tratament, dar sunt frecvent grupate în practică sub denumirea de „micoză genitală”.
Tinea cruris este o dermatofiție a pliului inghinal, cu predominanță netă la bărbat (raport aproximativ 3:1), care se manifestă prin plăci eritemato-scuamoase bine delimitate, cu margine activă și tendință la vindecare centrală, respectând de regulă scrotul și penisul[4]. Candidoza vulvovaginală (CVV) este extrem de frecventă: aproximativ 70–75% dintre femei fac cel puțin un episod în cursul vieții, iar 40–45% au două sau mai multe episoade[5][6]. Candida albicans este specia dominantă[3][6].
Diagnosticul este în principal clinic, confirmat la nevoie prin examen microscopic direct (preparat cu hidroxid de potasiu — KOH) și cultură. Tratamentul se bazează pe antifungice topice (imidazoli, terbinafină pentru dermatofiții; imidazoli intravaginali pentru candidoză) și, în formele extinse, recidivante sau complicate, pe antifungice orale (terbinafină, itraconazol pentru tinea; fluconazol pentru candidoză)[2][4][6]. Prognosticul este excelent, dar recidivele sunt frecvente dacă nu se corectează factorii favorizanți (umiditate, ocluzie, obezitate, diabet)[4][6].
Definiție și clasificare
Micoza genitală este un termen umbrelă care acoperă infecțiile micotice ale regiunii genitale și genito-crurale. Deși utilizat frecvent ca atare, el reunește entități cu etiologie diferită, motiv pentru care abordarea corectă cere identificarea agentului cauzal.[1][2]
1. Dermatofiția inghinală (tinea cruris) — codul ICD-10 B35.6
Denumită istoric eczema marginată a lui Hebra, tinea cruris este o infecție a stratului cornos al pielii din pliurile inghinale, fața internă a coapselor, perineu și fese, produsă de dermatofiți (ciuperci care se hrănesc cu keratină). Nu afectează mucoasele; respectă tipic scrotul, penisul și vulva.[4] Codul B35.6 („Tinea inguinalis / Tinea cruris”) este codul ICD-10 oficial atribuit acestei afecțiuni.[1]
2. Candidoza genitală
Produsă de levuri din genul Candida (mai ales C. albicans), afectează mucoasele și pielea genitală:
- Vulvovaginita candidozică (CVV) la femeie — cod ICD-10 B37.3 („Candidoza vulvei și vaginului”)[3];
- Balanita / balanopostita candidozică la bărbat — cod ICD-10 B37.4 („Candidoza altor localizări urogenitale”)[2].
Clasificarea candidozei vulvovaginale (CDC / IUSTI)
Din perspectivă terapeutică, CVV se împarte în necomplicată (episoade sporadice, formă ușoară-moderată, C. albicans, gazdă imunocompetentă) și complicată (recidivantă, severă, specii non-albicans sau gazdă imunocompromisă — diabet, sarcină, imunosupresie).[6] Candidoza vulvovaginală recidivantă (CVVR) este definită, în ghidul CDC 2021, ca trei sau mai multe episoade simptomatice într-un interval de 12 luni (prag coborât de la patru episoade în edițiile anterioare).[6]
Cifre & epidemiologie
Cauze și patogenie
Dermatofiția inghinală (tinea cruris)
Agenții cauzali sunt dermatofiții, cel mai adesea Trichophyton rubrum și Epidermophyton floccosum; în ultimii ani a crescut ponderea Trichophyton mentagrophytes (inclusiv tulpini rezistente la terbinafină în anumite regiuni).[4][7] Infecția se propagă frecvent de la o tinea pedis (piciorul de atlet) sau de la o onicomicoză preexistentă, prin autoinoculare la scărpinat sau prin prosoape/lenjerie contaminate.[4] Dermatofiții digeră keratina din stratul cornos, provocând inflamație periferică; centrul leziunii se „curăță” pe măsură ce fungul avansează excentric, de unde aspectul inelar cu margine activă.[4]
Factori favorizanți: căldura și umiditatea (climat cald-umed, transpirație abundentă), îmbrăcămintea ocluzivă și strâmtă, obezitatea (macerarea pliurilor), diabetul zaharat, imunosupresia și aplicarea de dermatocorticoizi (care maschează și extind infecția — tinea incognito).[4]
Candidoza genitală
Candida este un comensal normal al tractului digestiv și, la o parte dintre femei, al vaginului. Boala apare când echilibrul florei se perturbă și levura trece de la colonizare la infecție simptomatică.[6] C. albicans este responsabilă de majoritatea cazurilor; speciile non-albicans (C. glabrata, C. krusei) sunt mai frecvente în formele recidivante și răspund mai slab la azoli.[6]
Factori favorizanți: antibioticoterapia recentă (distruge flora protectoare), sarcina și nivelurile crescute de estrogeni, contraceptivele orale, diabetul zaharat dezechilibrat, imunosupresia (inclusiv infecția HIV) și corticoterapia.[5][6] Candidoza vulvovaginală nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală clasică, deși activitatea sexuală o poate favoriza; la partenerul masculin poate apărea o balanită tranzitorie.[2][6]
Semne și simptome
Tabloul clinic diferă radical între cele două entități, iar recunoașterea lui orientează diagnosticul și tratamentul.
Tinea cruris
Leziunea tipică debutează în pliul inghinal, adesea unilateral, și se extinde pe fața internă a coapsei sub forma unei plăci eritemato-scuamoase bine delimitate, cu margine activă supradenivelată (eritematoasă, uneori veziculoasă sau pustuloasă) și tendință la vindecare centrală (aspect inelar).[4] Scuama este mai pronunțată pe marginea de avans. Pruritul (mâncărimea) este simptomul dominant; usturimea apare mai ales la macerare. Tipic, scrotul și penisul sunt respectate — un element de diferențiere față de candidoză și eritrasmă.[4]
Candidoza vulvovaginală (femeie)
Se manifestă prin prurit vulvar intens, arsură/usturime vulvară și vaginală, secreție vaginală albă, groasă, brânzoasă (aspect de „lapte prins”, tipic fără miros neplăcut), eritem și edem vulvar, uneori fisuri și dispareunie (durere la contact sexual) și disurie externă (usturime la trecerea urinei peste mucoasa inflamată).[5][6]
Balanita candidozică (bărbat)
Eritem al glandului și al șanțului balano-prepuțial, papule sau pustule, depozit albicios, prurit și usturime, uneori edem prepuțial; poate fi favorizată de fimoză și diabet.[2]
La nivelul pliurilor (inclusiv inghinal), candidoza produce un intertrigo cu eritem intens, macerare, fisuri în fundul pliului și mici leziuni „satelite” (papulo-pustule în afara plăcii principale) — un element care o deosebește de tinea cruris.[2][4]
Top simptome — frecvență și valoare diagnostică
Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.
| Simptom | Frecvență | Valoare diagnostică | Observații |
|---|---|---|---|
| Placă eritemato-scuamoasă cutanată | Cardinal | Specificitate înaltă |
la debut Placa cu margine activă și vindecare centrală este leziunea definitorie a tinea cruris. |
| Secreție vaginală anormală (leucoree) | Cardinal | Specificitate înaltă |
în faza de stare În candidoza vulvovaginală secreția este albă, groasă, brânzoasă („lapte prins”), tipic fără miros neplăcut. |
| Prurit genital (mâncărime în zona genitală) | Cardinal | Specificitate moderată |
Pruritul este simptomul dominant atât în tinea cruris, cât și în candidoza genitală. |
| Macerarea pielii (piele albicioasă, umedă în pliuri) | Frecvent | Specificitate înaltă |
în faza de stare Macerarea pliului este tipică intertrigoului candidozic inghinal. |
|
Arsură și usturime vulvară
„usturime la nivelul vulvei” |
Frecvent | Specificitate moderată |
în faza de stare Arsura și usturimea vulvară însoțesc frecvent candidoza vulvovaginală. |
| Placă eczematiformă vulvară | Frecvent | Specificitate moderată |
în faza de stare Eritem și edem vulvar cu aspect eczematiform în candidoza vulvară. |
| Fisură în fundul pliului cutanat | Comun | Specificitate înaltă |
în faza de stare Fisura în fundul pliului orientează spre candidoză mai degrabă decât spre dermatofiție. |
|
Usturime la urinare fără infecție urinară (disurie externă)
„usturime externă la urinare” |
Comun | Specificitate moderată |
în faza de stare Disuria externă apare când urina trece peste mucoasa vulvară inflamată în candidoză. |
| Dispareunie | Comun | Nespecific |
în faza de stare Durerea la contact sexual apare în candidoza vulvovaginală cu inflamație marcată. |
⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic
Micozele genitale sunt de regulă benigne, dar anumite semne impun reevaluare medicală sau investigații suplimentare:
- Recidive frecvente (trei sau mai multe episoade de candidoză într-un an) — pot semnala diabet zaharat nediagnosticat, imunosupresie sau o specie non-albicans; necesită investigație și, eventual, tratament de întreținere.[6]
- Lipsa răspunsului la tratamentul antifungic corect — reconsiderarea diagnosticului (eritrasmă, psoriazis inversat, dermatită de contact, lichen) și, pentru tinea, suspiciunea de tulpină rezistentă la terbinafină.[4][7]
- Extinderea rapidă, febra, durerea intensă, secreția purulentă sau ulcerațiile — sugerează suprainfecție bacteriană sau un alt diagnostic (infecție cu transmitere sexuală).[6]
- Aplicarea prealabilă de dermatocorticoizi pe o leziune presupus alergică — poate ascunde o dermatofiție extinsă (tinea incognito).[4]
- Candidoză la gravidă — se evită antifungicele orale (fluconazolul în doze mari a fost asociat cu avort spontan și malformații cranio-faciale/cardiace); se preferă tratamentul topic.[6]
Diagnostic clinic
Diagnosticul este în primul rând clinic, pe baza aspectului leziunilor, localizării și simptomelor.[4][6]
- Tinea cruris: placă inghinală cu margine activă, vindecare centrală și respectarea scrotului. Antecedentele de tinea pedis/onicomicoză susțin diagnosticul.[4]
- Candidoză vulvovaginală: triada prurit + secreție brânzoasă + eritem vulvar; pH vaginal de regulă normal (<4,5), spre deosebire de vaginoza bacteriană și trichomoniază.[6]
Anamneza caută factorii favorizanți (antibiotice recente, diabet, sarcină, corticoterapie, îmbrăcăminte ocluzivă) și numărul de episoade anterioare, esențial pentru încadrarea în formă necomplicată vs. complicată.[6]
Clasificarea candidozei vulvovaginale (necomplicată vs. complicată) — CDC 2021
Încadrarea terapeutică a candidozei vulvovaginale. Forma necomplicată cere TOATE criteriile din prima coloană; prezența oricărui criteriu de complicare mută cazul în categoria complicată, cu tratament prelungit.
- Necomplicată: episoade sporadice/rare
- Necomplicată: severitate ușoară-moderată
- Necomplicată: probabil Candida albicans
- Necomplicată: gazdă imunocompetentă
- Complicată: recidivantă (≥3 episoade/an)
- Complicată: formă severă
- Complicată: specii non-albicans
- Complicată: gazdă imunocompromisă (diabet, sarcină, imunosupresie)
Diferențierea clinică tinea cruris vs. candidoză inghinală
Elemente clinice care orientează spre dermatofiție (tinea) sau spre candidoză la nivelul regiunii inghino-genitale — decisive pentru alegerea antifungicului.
- Tinea: margine activă supradenivelată cu vindecare centrală (aspect inelar)
- Tinea: respectă tipic scrotul și penisul
- Tinea: scuamă pe marginea de avans; asociere cu tinea pedis/onicomicoză
- Candidoză: eritem intens, macerare, fisuri în fundul pliului
- Candidoză: leziuni satelite (papulo-pustule în afara plăcii)
- Candidoză: la femeie, secreție vaginală albă, brânzoasă, fără miros
Diagnostic paraclinic
Confirmarea de laborator nu este obligatorie în cazurile tipice, dar este recomandată în forme atipice, recidivante sau rezistente la tratament.[4][6]
- Examen microscopic direct (preparat KOH): raclat cutanat de la marginea plăcii pentru tinea (evidențiază filamente miceliene) sau secreție vaginală/depozit pentru candidoză (evidențiază pseudohife și blastospori). Este metoda rapidă de primă linie.[4][6]
- Cultura micologică: identifică specia și, pentru candidoză, orientează terapia în formele recidivante (specii non-albicans). Pentru dermatofiți permite și antifungigramă unde se suspectează rezistență.[6][7]
- Lampa Wood: utilă mai ales pentru diagnosticul diferențial cu eritrasma (fluorescență roșu-coral, dată de Corynebacterium minutissimum); dermatofiții inghinali nu fluorescă tipic.[4]
- Determinarea glicemiei la pacienții cu candidoză recidivantă sau tinea extinsă, pentru depistarea unui diabet.[6]
Diagnostic diferențial
Regiunea inghino-genitală găzduiește numeroase dermatoze cu aspect asemănător:
- Eritrasma — placă brun-roșcată, fin scuamoasă, fără margine activă, cu fluorescență roșu-coral la lampa Wood.[4]
- Intertrigo candidozic — eritem intens, leziuni satelite, macerare și fisuri în fundul pliului (vs. margine activă la tinea).[2][4]
- Psoriazisul inversat — plăci roșii lucioase, bine delimitate, fără scuamă marginală și fără vindecare centrală.[4]
- Dermatita de contact / dermatita seboreică a pliurilor.
- Pentru secreția vaginală: vaginoza bacteriană (secreție cenușie, miros de „pește”, pH >4,5) și trichomoniaza (secreție spumoasă verzuie, pH crescut) — diferențiate prin aspect, pH și examen microscopic.[6]
- Lichenul scleros / lichenul plan genital, în formele cronice.
Boli înrudite
Tratament
Tinea cruris (dermatofiție inghinală)
Prima linie — antifungice topice aplicate 2–4 săptămâni, incluzând marginea sănătoasă a leziunii: terbinafină cremă (fungicidă, durată de tratament mai scurtă) sau imidazoli topici (clotrimazol, miconazol, ketoconazol).[4] Ratele de vindecare ajung la 80–90% în formele localizate.[4]
Antifungice orale se rezervă formelor extinse, recidivante sau rezistente la tratamentul topic: terbinafină orală sau itraconazol; fluconazolul oral este o alternativă.[4] În cazurile rebele, mai ales cele produse de T. mentagrophytes rezistent, poate fi necesară prelungirea duratei și, uneori, antifungigrama.[7]
Măsuri asociate esențiale: tratarea concomitentă a unei tinea pedis/onicomicoze (rezervor de reinfecție), uscarea atentă a pliurilor, îmbrăcăminte lejeră, evitarea corticoizilor topici pe leziune.[4]
Candidoza vulvovaginală necomplicată
Prima linie: imidazoli intravaginali (clotrimazol, miconazol) sub formă de ovule/comprimate/cremă, în cure scurte (1–7 zile), SAU o doză unică de fluconazol 150 mg oral.[6] Eficacitatea celor două căi este comparabilă în formele necomplicate.[6]
Candidoză severă sau recidivantă
- Forma severă: fluconazol 150 mg oral în două doze la interval de 72 de ore, sau tratament topic prelungit (7–14 zile).[6]
- Recidivantă (CVVR): inducție prelungită, urmată de tratament de întreținere — de regulă fluconazol oral săptămânal timp de 6 luni. Terapia de întreținere controlează recidivele, dar rareori vindecă definitiv.[6]
- Specii non-albicans (ex. C. glabrata): răspund slab la azoli; se folosesc scheme alternative (ex. acid boric intravaginal), conform ghidului.[6]
Balanita candidozică
Antifungic topic (imidazol) aplicat pe gland, cu igienă locală; formele recidivante impun evaluarea diabetului și, la fimoză persistentă, consult urologic.[2]
- FLUCONAZOL SLAVIA 150 mg capsule (antifungic azolic (oral), linia 1)
- CLOTRIMAZOL ZENTIVA 100 mg comprimate vaginale (antifungic imidazolic (intravaginal), linia 1)
- CLOTRIMAZOL cremă (antifungic imidazolic (topic), linia 1)
- Terbinafină Slavia 10 mg/g cremă (antifungic alilaminic (topic), linia 1)
- MICONAZOL, compr.vag. (antifungic imidazolic (intravaginal), linia 1)
- Terbinafină Slavia 250 mg comprimate (antifungic alilaminic (oral), linia 2)
- Itraconazol Arena 100 mg, capsule (antifungic azolic (oral), linia 2)
- KETOCONAZOL, compr. (antifungic imidazolic, linia 2)
Complicații
- Suprainfecția bacteriană a leziunilor gratate sau macerate.
- Cronicizarea și recidivele — mai ales când persistă factorii favorizanți (umiditate, obezitate, diabet, tinea pedis netratată).[4][6]
- Extinderea dermatofiției la fese, abdomen inferior sau alte pliuri; tinea incognito după corticoterapie topică.[4]
- Rezistența la antifungice — tulpini de T. mentagrophytes rezistente la terbinafină (dermatofiții) și specii non-albicans rezistente la azoli (candidoză).[6][7]
- Impactul asupra calității vieții — pruritul cronic, disconfortul și dispareunia afectează somnul, activitatea sexuală și starea psihică, mai ales în formele recidivante.[6]
Monitorizare și urmărire
Cazurile necomplicate nu necesită urmărire de rutină — se reevaluează doar dacă simptomele persistă după cura completă.[4][6] Pentru formele recidivante sau rezistente:
- reevaluare clinică la finalul terapiei de inducție și pe parcursul întreținerii (candidoză recidivantă);[6]
- cultură cu identificarea speciei înainte de a începe un tratament prelungit;[6]
- screening pentru diabet și, în context, pentru imunosupresie;[6]
- pentru tinea rebelă, verificarea și tratarea surselor de reinfecție (picior, unghii) și, la nevoie, antifungigramă.[7]
Ghidul pacientului
- Păstrează zona uscată și aerisită: usucă bine pliurile după duș, evită lenjeria sintetică strâmtă și hainele ude/transpirate.[4]
- Tratează complet cura, chiar dacă simptomele dispar mai repede — oprirea prematură favorizează recidiva.[4]
- Nu aplica creme cu cortizon pe leziuni presupus alergice fără sfatul medicului — pot masca și extinde o infecție fungică.[4]
- Dacă ai „piciorul de atlet” sau ciuperca unghiilor, tratează-le simultan — sunt sursă de reinfecție a zonei inghinale.[4]
- Pentru candidoză: secreția albă, brânzoasă, fără miros cu mâncărime este tipică; secreția urât mirositoare sau colorată sugerează altă cauză și impune consult.[6]
- La episoade repetate (trei sau mai multe pe an), cere evaluarea unui posibil diabet și un tratament de întreținere.[6]
- În sarcină nu lua antifungice pe gură fără indicație — se preferă tratamentul local.[6]
Ghidul specialistului
- Diferențiază de la început dermatofiție vs. candidoză (margine activă cu vindecare centrală și respectarea scrotului = tinea; leziuni satelite, macerare, secreție brânzoasă = candidoză) — dictează alegerea antifungicului.[2][4]
- Confirmă prin KOH leziunile atipice sau anterior tratate cu corticoizi; rezervă cultura + identificarea speciei pentru formele recidivante/rezistente.[4][6]
- Aplică definiția CDC 2021 a CVVR (≥3 episoade/an) pentru a declanșa investigație și schema de întreținere.[6]
- În regiuni cu dermatofiți rezistenți la terbinafină, ia în calcul itraconazol și antifungigramă la eșec terapeutic.[7]
- Nu uita eritrasma (lampa Wood) și psoriazisul inversat în diagnosticul diferențial al plăcilor inghinale.[4]
- La gravidă, exclude fluconazolul sistemic în doze mari; preferă imidazolii topici intravaginali.[6]
Evoluție și prognostic
Prognosticul micozelor genitale este excelent: majoritatea răspund complet la tratamentul antifungic corect, cu rate de vindecare de 80–90% pentru tinea cruris localizată și rezoluție a simptomelor în majoritatea cazurilor de candidoză necomplicată.[4][6] Principala problemă nu este gravitatea, ci recidiva: fără corectarea factorilor favorizanți și fără tratarea rezervoarelor de reinfecție, reapariția este frecventă.[4][6] Candidoza recidivantă (≥3 episoade/an) afectează o minoritate importantă de femei și necesită strategii de întreținere de lungă durată.[6]
Prevenție și screening
- Control al umidității și ocluziei: îmbrăcăminte lejeră, din materiale respirabile; uscarea atentă a pliurilor.[4]
- Igiena obiectelor personale: prosoape și lenjerie proprii, spălate la temperatură; evitarea împrumutului.[4]
- Tratarea tinea pedis/onicomicozei pentru a preveni autoinocularea inghinală.[4]
- Controlul diabetului și evitarea antibioticoterapiei inutile (reduc riscul de candidoză).[6]
- Pentru femeile cu recidive, tratamentul de întreținere prescris este cea mai eficace măsură de prevenție a puseelor.[6]
Nu există program de screening populațional pentru micozele genitale — sunt afecțiuni diagnosticate simptomatic.
Situații speciale
Sarcina
Candidoza vulvovaginală este mai frecventă în sarcină (estrogeni crescuți). Se preferă imidazolii topici intravaginali; antifungicele orale, în special fluconazolul în doze mari, se evită din cauza asocierii cu avort spontan și malformații.[6]
Diabetul zaharat
Diabetul dezechilibrat predispune atât la candidoză genitală (inclusiv balanită), cât și la dermatofiții extinse; controlul glicemic este parte a tratamentului. Candidoza recidivantă poate fi primul semn al unui diabet nediagnosticat.[6]
Imunodepresia
La pacienții imunocompromiși (HIV, corticoterapie, chimioterapie) candidoza este mai extinsă, mai rezistentă și încadrată drept formă complicată, necesitând tratament mai agresiv și prelungit.[6]
Viața cu boala
Micozele genitale sunt jenante și adesea trecute sub tăcere, dar sunt tratabile și frecvente — nu reflectă o „igienă proastă”. Pruritul și disconfortul cedează de regulă în câteva zile de la începerea tratamentului corect. Cheia unei vieți fără recidive este identificarea și corectarea cauzelor favorizante: menținerea zonei uscate, tratarea completă a fiecărui episod, controlul greutății și al glicemiei și tratarea concomitentă a piciorului de atlet. Pentru cuplu, candidoza nu impune de rutină tratamentul partenerului asimptomatic; balanita simptomatică la partener se tratează separat.[2][6] Când episoadele se repetă des, discuția deschisă cu medicul despre un plan de întreținere face diferența.[6]
🇷🇴 În România
În România, micozele genitale sunt gestionate în principal la nivelul medicinei de familie, al dermato-venerologiei (tinea cruris, balanite) și al obstetricii-ginecologiei (candidoza vulvovaginală). Antifungicele topice de bază (clotrimazol, miconazol, terbinafină) și fluconazolul oral sunt disponibile pe scară largă, o parte fiind eliberate fără prescripție, ceea ce favorizează automedicația — cu riscul tratării incorecte a unor leziuni care nu sunt de fapt fungice.[2][4] Recomandarea de bază rămâne confirmarea diagnosticului la formele atipice sau recidivante înainte de cure repetate de antifungice. Datele epidemiologice specifice pentru România nu sunt raportate distinct; se aplică estimările internaționale de prevalență a candidozei vulvovaginale (70–75% din femei, cel puțin un episod în cursul vieții).[5][6]
Ultimele studii
Baza de dovezi include ghiduri de referință și revizuiri recente. Pentru candidoza vulvovaginală, ghidul CDC 2021 (STI Treatment Guidelines) și ghidul AWMF S2k 2020 stabilesc definiția formelor complicate/recidivante și schemele terapeutice cu azoli topici și fluconazol oral[3][6]; ghidul global ECMM/ISHAM 2025 pentru candidoze consolidează recomandările la nivel internațional.[8] Pentru dermatofiții, revizuirile privind tinea corporis/cruris/pedis și actualizările asupra epidemiologiei și tratamentului subliniază terbinafina și itraconazolul, precum și problema emergentă a tulpinilor de T. mentagrophytes rezistente la terbinafină.[4][7] Lista completă a studiilor asociate poate fi consultată în secțiunea de studii a paginii.
Întrebări frecvente
Glosar
- Dermatofit
- Ciupercă ce se hrănește cu keratina din piele, păr și unghii, cauza dermatofițiilor (inclusiv tinea cruris).
- Tinea cruris
- Dermatofiția pliului inghinal și a coapselor (eczema marginată Hebra), cod ICD-10 B35.6.
- Candida
- Gen de levuri, comensale normale ale organismului; C. albicans produce majoritatea candidozelor genitale.
- CVVR
- Candidoză vulvovaginală recidivantă — trei sau mai multe episoade simptomatice într-un an (definiția CDC 2021).
- Preparat KOH
- Examen microscopic direct al unui raclat/secreție tratat cu hidroxid de potasiu, care evidențiază filamentele fungice.
- Margine activă
- Bordura eritematoasă supradenivelată a plăcii de tinea, unde fungul este activ, cu vindecare în centru.
- Leziuni satelite
- Mici papulo-pustule dispuse în afara plăcii principale, tipice pentru intertrigo candidozic.
- Tinea incognito
- Dermatofiție cu aspect modificat și extins după aplicarea de dermatocorticoizi care i-au mascat semnele.
Concluzii
„Micoza genitală” reunește două boli distincte — dermatofiția inghinală (tinea cruris, B35.6) și candidoza genitală (B37.3/B37.4) — care cer identificarea corectă a agentului pentru un tratament eficient. Ambele sunt frecvente, benigne și bine tratabile: antifungice topice în formele localizate, orale în cele extinse, severe sau recidivante. Diagnosticul rămâne în esență clinic, susținut de examenul KOH și de cultură în cazurile atipice. Recidiva — nu gravitatea — este provocarea principală, iar prevenția ei ține de corectarea factorilor favorizanți (umiditate, obezitate, diabet, surse de reinfecție) și, în candidoza recidivantă, de terapia de întreținere.[4][6]
Bibliografie
Autori și revizuire
Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.