Anumiți metaboliți ai cofeinei din urină au fost asociați cu riscul de retinopatie diabetică la bărbați

Retinopatia diabetică este una dintre cele mai frecvente complicații microvasculare ale diabetului zaharat și o cauză majoră de pierdere a vederii la adulții de peste 50 de ani. În 2020, peste 100 de milioane de adulți la nivel global erau afectați, iar numărul este estimat să crească la aproximativ 160 de milioane până în 2045. În ciuda progreselor terapeutice, prevenirea rămâne esențială, iar identificarea factorilor modificabili de risc este o prioritate. Cofeina, cel mai consumat stimulent psihoactiv din lume, a fost studiată pentru posibile efecte protectoare sau dăunătoare în bolile vasculare, inclusiv în retinopatia diabetică. Studiul publicat în jurnalul Scientific Reports investighează pentru prima dată asocierea dintre concentrațiile urinare de cofeină și metaboliții săi și riscul de retinopatie diabetică, utilizând date reprezentative la nivel național din SUA (NHANES 2009–2014).
Dovezile privind rolul cofeinei în diabet și complicațiile sale vasculare sunt contradictorii. Unele studii sugerează un efect protector al consumului de cafea asupra riscului de diabet și bolilor cardiovasculare, însă altele semnalează potențiale efecte adverse, inclusiv asupra perfuziei retiniene. Majoritatea cercetărilor anterioare s-au bazat pe chestionare auto-raportate, vulnerabile la erori de memorie și subraportare. În acest studiu, cofeina și 14 metaboliți urinari au fost determinați analitic, ceea ce oferă o măsură mai obiectivă și precisă a expunerii reale la cofeină.

Despre studiu

Design și populație

Analiza a fost realizată pe un eșantion din NHANES, un sondaj transsecțional care include interviuri și examene clinice pe o populație reprezentativă a SUA. Din 50.974 de participanți, au fost incluși în analiză doar cei cu diabet confirmat și date complete privind retinopatia diabetică și metaboliții urinari ai cofeinei. Eșantionul final a cuprins 514 persoane cu diabet zaharat.

Definirea bolilor și a expunerii

•  Diabetul zaharat a fost definit prin glicemie a jeun ≥126 mg/dl, test oral de toleranță la glucoză ≥200 mg/dl, HbA1c ≥6,5%, tratament medicamentos sau autodeclarare.
•  Retinopatia diabetică a fost identificată prin răspunsul afirmativ la întrebarea dacă un medic a informat pacientul că diabetul i-a afectat ochii.
•  Cofeina și metaboliții au fost analizați din probe de urină recoltate dimineața, după post nocturn, și cuantificați prin spectrometrie de masă.

Metaboliții analizați

Cei 14 metaboliți incluși au fost:

•  acizi urici metilați (ex. 1-MU, 1,3-DMU)
•  xantine metilate (ex. paraxantină, teobromină, cafeină)
•  markerii de metabolizare (ex. AAMU)

Toți acești metaboliți au fost ajustați în funcție de creatinina urinară.

Analize statistice

Modele de regresie logistică au fost aplicate pentru a estima șansele de a avea retinopatie în funcție de nivelurile urinare ale cofeinei și metaboliților, ajustând pentru factori de confuzie: vârstă, sex, rasă/etnie, IMC, fumat, consum de alcool, durată a diabetului, tensiune arterială, HbA1c și aport energetic total. S-a efectuat și o analiză stratificată pe sexe.

Rezultate

Caracteristici generale

•  Prevalența retinopatiei diabetice a fost de 16,9% în eșantion.
•  Persoanele cu retinopatie aveau un control glicemic mai slab (HbA1c mai mare) și o durată mai lungă a diabetului.
•  Metaboliții cofeinei au prezentat corelații puternice între ei (coeficienți 0,30–0,96), sugerând o metabolizare comună.

Asocieri semnificative

După ajustări multiple, s-au constatat următoarele:

•  Niveluri crescute de 1-MU (OR = 1,27), AAMU (OR = 1,16) și 1,7-DMU (OR = 1,92) s-au asociat semnificativ cu un risc crescut de retinopatie.
•  Niveluri ridicate de cofeină (OR = 2,00) au fost asociate cu dublarea riscului de retinopatie.
•  Analiza pe sexe a arătat că aceste asocieri erau semnificative doar la bărbați, în special pentru metaboliții 1,3,7-TMU, 1,7-DMU, cafeină și AAMU, cu riscuri de până la 3 ori mai mari pentru retinopatie diabetică.

Interpretare

Aceste rezultate contrazic unele studii anterioare care sugerau un potențial efect protector al cofeinei în retinopatia diabetică. Diferențele ar putea fi explicate de:

•  Metoda obiectivă de măsurare folosită în acest studiu (analiza urinară vs. chestionare).
•  Populația analizată (diversă etnic în SUA) comparativ cu alte studii axate pe populații asiatice sau europene.
•  Diferențele individuale de metabolizare a cofeinei, influențate de factori genetici, sex și status hormonal.

Pe plan fiziopatologic, este cunoscut faptul că cofeina reduce fluxul sanguin retinian, iar nivelurile crescute ale metaboliților săi se asociază cu rezistența la insulină, un factor-cheie în patogeneza retinopatiei diabetice.

Este de menționat și că unii metaboliți ai cofeinei pot avea efecte opuse (inhibă angiogeneza vs. stimulează reactivitatea limfocitară), iar rezultatele experimentale rămân ambigue. Efectele ar putea fi dependente de doză, sex, vârstă și susceptibilitate genetică.

Concluzii

Acest studiu evidențiază o asociere semnificativă între nivelurile urinare crescute de cofeină și metaboliți (în special 1-MU, 1,3,7-TMU și AAMU) și riscul de retinopatie diabetică, în mod particular la bărbați cu diabet zaharat.

Rezultatele sugerează că monitorizarea consumului de cofeină ar putea fi relevantă în strategiile de prevenție a complicațiilor oculare ale diabetului. Sunt necesare studii prospective, cu evaluare clinică obiectivă a retinopatiei și luarea în considerare a variabilității genetice, pentru a clarifica direcția și mecanismele acestei asocieri.