Anxietatea la copii

Anxietatea este o reacție a organismului apărută în urma expunerii la stres, considerată normală în anumite situații, cum ar fi înaintea unei prezentări publice sau a unei competiții sportive. Cu toate acestea, atunci când anxietatea devine persistentă și afectează viața de zi cu zi, poate fi considerată o tulburare de sănătate mintală. Anxietatea este o problemă frecventă atât în rândul adulților, cât și al copiilor, care poate avea multiple cauze și care se manifestă în general în mod diferit de la un individ la un altul. (1, 2)

Ce sunt tulburările de anxietate?

Tulburările de anxietate sunt afecțiuni mentale caracterizate prin anxietate persistentă, excesivă și nejustificată, care interferează cu capacitatea individului de a funcționa în mod corespunzător în desfășurarea activităților zilnice. În cazul copiiilor, tulburările de anxietate pot afecta capacitatea lor de concentrare și de socializare cu alți copii, cât și rezultatele școlare. Copiii cu tulburări de anxietate pot fi adesea neliniștiți sau îngrijorați și se pot teme de situații noi sau de situațiile sociale. (1, 3, 4)

Cele mai frecvente tulburări de anxietate la copii:

• tulburarea de anxietate de separare (caracterizată prin anxietate persistentă și excesivă legată de separarea de părinți sau îngrijitori, precum și de teama de a fi răniți sau de a se rătăci);
• tulburarea de anxietate generalizată (caracterizată prin îngrijorare excesivă și persistentă cu privire la diverse aspecte ale vieții, cum ar fi performanțele școlare, relațiile cu prietenii sau familia);
• tulburarea de anxietate socială (caracterizată prin teama excesivă de a fi judecat, criticat sau respins în diferite situații sociale);
• tulburarea de panică (caracterizată prin episoade bruște de anxietate intensă, care pot fi însoțite de simptome fizice, cum ar fi palpitații, transpirație, tremur sau senzația de sufocare). (1, 3, 4, 7)

Semne și simptome

Simptomele anxietății pot varia de la un copil la altul, dar pot include următoarele:

• neliniște sau frică excesivă în legătură cu evenimente viitoare sau cu situațiile care ar putea fi periculoase;
• incapacitatea de concentrare;
• schimbări bruște ale comportamentului;
• refuzul de a merge la școală;
• probleme cu somnul sau cu alimentația;
• tremur sau agitație;
• transpirație excesivă sau palpitații;
• teama de a fi judecat sau respins de către ceilalți. (4, 5)

Diagnostic

Anxietatea la copii este în general mai dificil de diagnosticat, din cauza faptului că aceștia pot avea dificultăți în exprimarea sentimentelor lor și în identificarea emoțiilor pe care le experimentează. Din acest motiv, este important ca părinții și îngrijitorii să înțeleagă semnele de anxietate la copii și să cunoască strategii pentru a ajuta copiii să facă față și să depășească anxietatea. Diagnosticul de anxietate la copii se poate pune în urma unei evaluări clinice efectuate de un specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, în general pe baza prezenței simptomelor de anxietate. (3, 4, 5, 7)

Cauze

Anxietatea la copii poate fi declanșată de numeroși factori, inclusiv:

• schimbări majore în viața copilului, cum ar fi o mutare dintr-un oraș în altul sau schimbarea școlii la care aceștia învață;
• stresul sau presiunea de la școală;
• moartea sau boala unui membru al familiei;
• evenimente traumatice, cum ar fi un accident sau un act de violență;
• probleme de sănătate mentale sau fizice. (6, 7)

De asemenea, un copil care are un membru al familiei cu o tulburare de anxietate are o probabilitate mai ridicată de a suferi de o formă de tulburare de sănătate mentală. (6, 7)

Cum sunt tratate tulburările de anxietate?

În majoritatea cazurilor, tulburările de anxietate la copii sunt tratate prin terapie cognitiv-comportamentală sau prin diferite alte tehnici de relaxare, inclusiv terapia prin joc, yoga sau meditație. Terapia cognitiv-comportamentală, considerată o abordare comună în tratarea anxietății la copii, presupune ca pacienții, în acest caz copii, să învețe să recunoască gândurile și comportamentele care le provoacă anxietate și să le înlocuiască cu alternative mai sănătoase. Terapia prin joc, în schimb, presupune utilizarea jocurilor și a activităților plăcute pentru a ajuta copilul să învețe să facă față anxietății. (6, 7)

În cazuri rare, în situații severe, în care copilul este diagnosticat cu anxietate generalizată, poate fi necesară administrarea de medicamente anxiolitice sau antidepresive. Este important întotdeauna ca medicul să evalueze riscurile și beneficiile utilizării medicamentelor în cazul copiilor. (6, 7)

Cum pot părinții să ajute copiii cu anxietate?

Părinții și îngrijitorii pot juca un rol important în gestionarea anxietății. Deoarece copiii tind să preia modele de la persoanele adulte, este important ca părintele sau îngrijitorul să fie un model pozitiv pentru copil. În consecință, atunci când părintele/îngrijitorul este anxios în legătură cu un eveniment, ar trebui să îi arate copilului cum poate face față situației într-un mod calm și pozitiv. De asemenea, este important ca părintele/îngrijitorul să asculte copilul și să îl încurajeze să spună ceea ce simte. (6, 7)