Anxietatea la copii
Autor: Teodorescu Mihai
Anxietatea este o reacÈ›ie a organismului apărută în urma expunerii la stres, considerată normală în anumite situaÈ›ii, cum ar fi înaintea unei prezentări publice sau a unei competiÈ›ii sportive. Cu toate acestea, atunci când anxietatea devine persistentă È™i afectează viaÈ›a de zi cu zi, poate fi considerată o tulburare de sănătate mintală. Anxietatea este o problemă frecventă atât în rândul adulÈ›ilor, cât È™i al copiilor, care poate avea multiple cauze È™i care se manifestă în general în mod diferit de la un individ la un altul. (1, 2)
Ce sunt tulburările de anxietate?
Tulburările de anxietate sunt afecÈ›iuni mentale caracterizate prin anxietate persistentă, excesivă È™i nejustificată, care interferează cu capacitatea individului de a funcÈ›iona în mod corespunzător în desfășurarea activităților zilnice. În cazul copiiilor, tulburările de anxietate pot afecta capacitatea lor de concentrare È™i de socializare cu alÈ›i copii, cât È™i rezultatele È™colare. Copiii cu tulburări de anxietate pot fi adesea neliniÈ™tiÈ›i sau îngrijoraÈ›i È™i se pot teme de situaÈ›ii noi sau de situaÈ›iile sociale. (1, 3, 4)
Cele mai frecvente tulburări de anxietate la copii:
- tulburarea de anxietate de separare (caracterizată prin anxietate persistentă È™i excesivă legată de separarea de părinÈ›i sau îngrijitori, precum È™i de teama de a fi răniÈ›i sau de a se rătăci);
- tulburarea de anxietate generalizată (caracterizată prin îngrijorare excesivă È™i persistentă cu privire la diverse aspecte ale vieÈ›ii, cum ar fi performanÈ›ele È™colare, relaÈ›iile cu prietenii sau familia);
- tulburarea de anxietate socială (caracterizată prin teama excesivă de a fi judecat, criticat sau respins în diferite situaÈ›ii sociale);
- tulburarea de panică (caracterizată prin episoade bruÈ™te de anxietate intensă, care pot fi însoÈ›ite de simptome fizice, cum ar fi palpitaÈ›ii, transpiraÈ›ie, tremur sau senzaÈ›ia de sufocare). (1, 3, 4, 7)
Semne și simptome
Simptomele anxietății pot varia de la un copil la altul, dar pot include următoarele:
- neliniÈ™te sau frică excesivă în legătură cu evenimente viitoare sau cu situaÈ›iile care ar putea fi periculoase;
- incapacitatea de concentrare;
- schimbări bruște ale comportamentului;
- refuzul de a merge la școală;
- probleme cu somnul sau cu alimentația;
- tremur sau agitație;
- transpirație excesivă sau palpitații;
- teama de a fi judecat sau respins de către ceilalți. (4, 5)
Diagnostic
Anxietatea la copii este în general mai dificil de diagnosticat, din cauza faptului că aceÈ™tia pot avea dificultăți în exprimarea sentimentelor lor È™i în identificarea emoÈ›iilor pe care le experimentează. Din acest motiv, este important ca părinÈ›ii È™i îngrijitorii să înÈ›eleagă semnele de anxietate la copii È™i să cunoască strategii pentru a ajuta copiii să facă față È™i să depășească anxietatea. Diagnosticul de anxietate la copii se poate pune în urma unei evaluări clinice efectuate de un specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru, în general pe baza prezenÈ›ei simptomelor de anxietate. (3, 4, 5, 7)
Cauze
Anxietatea la copii poate fi declanșată de numeroși factori, inclusiv:
- schimbări majore în viaÈ›a copilului, cum ar fi o mutare dintr-un oraÈ™ în altul sau schimbarea È™colii la care aceÈ™tia învață;
- stresul sau presiunea de la școală;
- moartea sau boala unui membru al familiei;
- evenimente traumatice, cum ar fi un accident sau un act de violență;
- probleme de sănătate mentale sau fizice. (6, 7)
De asemenea, un copil care are un membru al familiei cu o tulburare de anxietate are o probabilitate mai ridicată de a suferi de o formă de tulburare de sănătate mentală. (6, 7)
Cum sunt tratate tulburările de anxietate?
În majoritatea cazurilor, tulburările de anxietate la copii sunt tratate prin terapie cognitiv-comportamentală sau prin diferite alte tehnici de relaxare, inclusiv terapia prin joc, yoga sau meditaÈ›ie. Terapia cognitiv-comportamentală, considerată o abordare comună în tratarea anxietății la copii, presupune ca pacienÈ›ii, în acest caz copii, să înveÈ›e să recunoască gândurile È™i comportamentele care le provoacă anxietate È™i să le înlocuiască cu alternative mai sănătoase. Terapia prin joc, în schimb, presupune utilizarea jocurilor È™i a activităților plăcute pentru a ajuta copilul să înveÈ›e să facă față anxietății. (6, 7)
În cazuri rare, în situaÈ›ii severe, în care copilul este diagnosticat cu anxietate generalizată, poate fi necesară administrarea de medicamente anxiolitice sau antidepresive. Este important întotdeauna ca medicul să evalueze riscurile È™i beneficiile utilizării medicamentelor în cazul copiilor. (6, 7)
Cum pot părinții să ajute copiii cu anxietate?
PărinÈ›ii È™i îngrijitorii pot juca un rol important în gestionarea anxietății. Deoarece copiii tind să preia modele de la persoanele adulte, este important ca părintele sau îngrijitorul să fie un model pozitiv pentru copil. În consecință, atunci când părintele/îngrijitorul este anxios în legătură cu un eveniment, ar trebui să îi arate copilului cum poate face față situaÈ›iei într-un mod calm È™i pozitiv. De asemenea, este important ca părintele/îngrijitorul să asculte copilul È™i să îl încurajeze să spună ceea ce simte. (6, 7)
- Anxietate si panica fetita 10 ani
- Copil 5 ani - atac de panica sau reactie adversa
- Atac de panica sau frica baiat de 8 ani jumatate
- Copilul meu face atacuri de panica
- Fetița 13 ani probleme cu respirația
- Anxietate si frica de straini
- Hormoni mariti copil 8 ani