ADHD și anxietate - paternuri diferente la băieți și fete (studiul TESS)

Un studiu observațional amplu realizat de cercetătorii de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU), publicat recent în Journal of Child Psychology and Psychiatry, a evidențiat o legătură specifică între simptomele de neatenție din tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și dezvoltarea tulburărilor de anxietate la fete. Studiul face parte din Trondheim Early Secure Study (TESS) și a urmărit longitudinal peste 1000 de copii născuți între 2003 și 2004.

Context

Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și tulburările de anxietate sunt printre cele mai comune afecțiuni neuropsihiatrice în rândul copiilor și adolescenților. Este bine documentat faptul că acestea pot coexista la aceeași persoană, dar explicațiile etiologice comune sunt încă neclare. De asemenea, fetele sunt mai predispuse la tulburări de anxietate, în special în perioada adolescenței, în timp ce băieții sunt diagnosticați mai des cu ADHD – în special forma hiperactiv-impulsivă. Totuși, simptomele subtile, cum este neatenția, pot rămâne adesea nediagnosticate, în special în rândul fetelor.

Despre studiul actual

Studiul realizat de NTNU este un studiu observațional longitudinal, în care au fost incluși 1000 de copii născuți în 2003–2004 și familiile acestora. Copiii au fost evaluați periodic la fiecare doi ani, de la vârsta de 4 ani până la 18 ani, iar în prezent participanții au în jur de 22 de ani.

Cercetătorii s-au concentrat în special pe simptomele de neatenție (inattentive type ADHD), distinct de diagnosticul formal de ADHD, analizând evoluția acestor simptome și corelația lor cu apariția anxietății. Evaluările au inclus chestionare completate de părinți și profesori, interviuri standardizate și observații clinice repetate în timp.

Principalele dimensiuni analizate au fost:

• Simptomele de neatenție și hiperactivitate-impulsivitate

• Tulburările de anxietate

• Diferențele în funcție de sex

• Evoluția acestor simptome între copilărie și adolescență

Rezultate

Legături între neatenție și anxietate – valabile doar la fete

Rezultatele au evidențiat că simptomele de neatenție la vârste mici sunt predictori puternici pentru apariția simptomelor de anxietate în adolescență doar în cazul fetelor. Concret:

• Neatenția prezentă în copilărie crește semnificativ riscul dezvoltării unei tulburări de anxietate în adolescență, în rândul fetelor.

• Invers, anxietatea apărută în adolescență poate agrava simptomele de neatenție în timp.

Această relație bidirecțională nu a fost observată la băieți, ceea ce sugerează o vulnerabilitate particulară la fete cu ADHD de tip neatent.

La băieți, hiperactivitatea poate predispune la anxietate

Pentru băieți, nu s-a observat o legătură între neatenție și anxietate. În schimb:

• Hiperactivitatea și impulsivitatea în primii ani de școală au fost asociate cu creșterea riscului de anxietate ulterior.

Implicații pentru diagnostic și intervenție

Un punct esențial semnalat de autori este că fetele cu ADHD de tip neatent sunt frecvent trecute cu vederea, întrucât nu manifestă comportamente disruptive. Sunt adesea percepute ca fiind:

• Tăcute

• Introvertite

• Visătoare

• Dezorganizate sau „leneșe”

În lipsa unei identificări timpurii, aceste fete nu beneficiază de intervenții psihologice sau educaționale, iar riscul de a dezvolta tulburări emoționale majore, inclusiv depresie, crește.

De asemenea, în rândul adolescenților:

• Prevalența anxietății crește semnificativ în jurul vârstei de 12 ani, în special la fete.

• ADHD este adesea diagnosticat abia după debutul simptomelor de anxietate, ceea ce sugerează că anxietatea poate fi poarta de intrare în sistemul de sănătate pentru multe fete cu ADHD nediagnosticat anterior.

Detectarea precoce – o cheie pentru prevenție

Cercetătorii subliniază că:

• Dacă simptomele de neatenție pot fi identificate încă de la vârsta de 8 ani, există o oportunitate valoroasă de a preveni anxietatea în adolescență.

• Intervențiile timpurii pentru neatenție pot reduce riscul de tulburări de anxietate.

• De asemenea, tratarea anxietății în copilărie poate împiedica agravarea simptomelor de ADHD la fete.

Concluzii

Acest studiu aduce dovezi puternice că relația dintre ADHD și anxietate diferă în funcție de sex, iar fetele cu ADHD de tip neatent sunt deosebit de vulnerabile la a dezvolta tulburări de anxietate în adolescență. Identificarea și intervenția precoce pot preveni comorbidități psihologice severe și pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții în adolescență și la vârsta adultă.

Profesorul Lars Wichstrøm, autorul principal al studiului, subliniază importanța echilibrului: “Chiar dacă există îngrijorări legate de supradiagnosticare, este esențial să detectăm ADHD acolo unde el există cu adevărat și să oferim sprijinul necesar acestor copii.”