Babesioza

Babesioza este o boală hematologică de natură infecțioasă, rară și dificil de diagnosticat, cauzată de un parazit microscopic (de obicei Babesia Microti sau Divergens), ce aparține familiei Babesia. Se consideră că acești paraziți sunt transmiși prin intermediul căpușelor, care joacă rol de vectori. Cu toate că acest tip de infecție este mult mai întâlnit la animale, în cazuri rare, omul poate deveni gazdă oportunistă și să dezvolte boala. Modul de acțiune este prin invadarea eritrocitelor de către parazit, iar simptomele diferă de la cazuri asimptomatice pana la manifestări severe. Poate fi abordată atât prin tratament, cât și prin prevenție. [1], [2], [3], [4], [5]

Etiologie și factori de risc

Această boală este considerată ca fiind o zoonoză provocată de paraziți din familia Babesia, transmisă de la o vertebrată gazdă către om, prin intermediul mușcăturii de căpușa. Căpușele responsabile fac parte din familia Ixodidae (I. Scapularis în Statele Unite, I. Ricinus în Europa).

Există peste 100 de specii din familia Babesia, însă doar un mic număr din acestea sunt capabile să genereze forme simptomatice ale bolii. Cele mai întâlnite sunt Babesia Microti, care este specifică Statelor Unite ale Americii, și Babesia Divergens, care este specifică Europei. Au fost însă constatate unele cazuri de infecție cu B. Divergens în Statele Unite și cu B. Microti în Europa.

Modurile prin care căpușa poate ajunge să infecteze omul sunt diverse:

• desfășurarea activităților în aer liber în zone constatate ca fiind cu risc crescut (New York, New Jersey, Minnesota)
• transfuzii de sânge de la un donator cu boală asimptomatică, care a trăit sau locuit în zone endemice, către un om sănătos
• incidente (rare, dar documentate) de transmisie congenitală în timpul sarcinii sau nașterii de la o mamă infectata către nou născut [1], [4]

Epidemiologie

Despre patogen si transmitere:

Patogenul Babesia Spp este parte din filumul Apicomplexa împreuna cu organismele care cauzează malaria (Plasmodium spp), toxoplasmoza (Toxoplasma Gondii) și criptosporidioza (Cryptosporidium spp). Acest patogen are un ciclu de viață complex ce implică reproducere asexuată în interiorul eritrocitelor gazdei pe care o infectează.

Pentru a exemplifica mai bine, vom lua ca exemplu Babesia Microti și îi vom urmări ciclul de viață, care implică infectarea a doua gazde (rozătoarea si căpușa):

• 1. Ciclul începe cu o căpușă deja infectată, în căutare de o gazdă (rozătoare)
• 2. În timpul “prânzului”, vectorul de transmitere (căpușa) introduce parazitul sub formă de sporozoid în prima gazdă (rozătoare)
• 3. Sporozoidul pătrunde în eritrocit și își declanșează reproducerea de tip asexuat
• 4. Deși nu se poate decela prin microscopie, unii paraziți se diferențiază în gameți feminini și masculini
• 5. Gazda definitivă devine o altă căpușă care mușcă prima gazdă (rozătoarea)
• 6. Gameții, o dată ingerați de către acea altă căpușă, se unesc și formează sporogonia, iar apoi sporozoidul (forma de diseminare a patogenului)

Omul poate deveni o gazdă oportunistă și să ia parte la acest ciclu de dezvoltare în cazul în care este mușcat de către căpușă (ca în cazul rozătoarei). Pașii menționați se păstrează: în timpul “prânzului”, căpușa introduce parazitul sub formă de sporozoid în gazdă (om), acest patogen pătrunde în eritrocite, intră în reproducerea de tip asexuat și se multiplică. De obicei, omul este considerat ca fiind ultima gazdă, însă au fost documentate căi de transmitere interumana, menționate la partea de etiologie și factori de risc. [1], [2]

Despre om:

Babesioza este o boală care afectează femeile și bărbații în mod egal, neavând preferință de gen. Nici în cazul vârstei nu au fost întâlnite intervale clar stabilite ca având risc crescut, însă se pare că cel mai probabil este să apară peste vârsta de 50 de ani. Categorii considerate cu un risc crescut sunt cele ale pacienților imunosupresați sau/și cu splenectomie. [4]

Manifestări clinice (semne și simptome)

Paleta de semne și simptome este destul de diversă și depinde de tipul bolii. Astfel, pentru a putea clasifica diferitele grade de severitate, manifestările clinice au fost împărțite în trei categorii:

• Manifestări ușoare sau moderate (flu-like)
• Manifestări severe (boală cu evoluție fulminantă, care se poate solda cu exitus sau recidivă)
• Lipsa simptomelor (boală asimptomatică)

Dintr-un număr limitat de date acumulate s-a constatat că simptomele apar la un interval de 1-8 săptămâni de la data inoculării de către căpușa. Totuși, majoritatea oamenilor care se infectează nu dezvoltă simptome, sau au simptome moderate. Au fost constatate și cazuri în care simptomele au apărut după o perioadă îndelungată (mai multe luni) de boală asimptomatică. [1], [2], [5]

Boala cu manifestări ușoare/moderate

Cei mai mulți pacienți care dezvoltă boala simptomatică au manifestări de tip ușor sau moderat. Debutul se poate identifica prin stări de rău și oboseală cu creștere graduală. În continuare, este întâlnită febra intermitentă, asociată cu unul sau mai multe dintre simptomele:

• Frisoane
• Dureri de cap
• Transpirații
• Dureri articulare
• Dureri musculare
• Tuse
• Anorexie

Semnele identificate la examenul clinic sunt extrem de reduse, în general febra fiind singurul constant. În cazuri rare, se pot decela splenomegalie, hepatomegalie, icter, eritem, eczeme.
Boala are o durata care variază în general de la câteva săptămâni până la mai multe luni, iar recuperarea poate dura ocazional și mai mult de un an. Prezența patogenului în organism poate continua și după încetarea simptomelor, însă în general nu mai mult de 2 ani de la episodul inițial. [2], [5]

Boala severă

Manifestările severe sunt în general specifice persoanelor cu vârsta de peste 50 ani și celor din categorii vulnerabile, precum imunosupresivi (HIV pozitivi, cu tratament imunosupresiv, splenectomizati, cu patologii maligne) sau cu comorbidități asociate. De asemenea, categoriile vulnerabile sunt mai predispuse la o formă cu durată mai mare a bolii active și a perioadei de recuperare.

Un alt factor important care determina simptome mai răsunătoare este reprezentat de virulenta patogenului infectant. Astfel, B. Divergens și B. Duncani sunt paraziți care cauzează infecții mult mai severe decât B. Microti.
Dată fiind localizarea zonelor endemice, comună pentru babesioza și boala Lyme, coinfecția este posibilă si chiar capabilă să cauzeze forme severe de boala acută.

Complicații pot surveni, iar acestea sunt reprezentate de:

• Instabilitate hemodinamică
• Insuficiență respiratorie
• Anemie hemolitică (din cauza pătrunderii și afectării eritrocitare)
• Trombocitopenie
• Coagulare intravasculară diseminată (care poate duce la trombi și/sau sângerări excesive)
• Insuficiență cardiacă congestivă
• Disfuncție multiplă de organ
• Comă
• Exitus [1], [2], [5]

Boala asimptomatică

Multe dintre persoanele infectate prin mușcătură de căpușă nu ajung să dezvolte simptome, mai ales in urma infecției cu B. Microti, deși patogenul poate fi identificat ca fiind prezent în organism. O altă formă asimptomatică a bolii poate fi considerată și cea din urma bolii simptomatice, atunci când testarea PCR este încă pozitiva pentru o perioada de mai multe luni și nu sunt prezente manifestări clinice. [2], [4]

Fiziopatologie

În exprimarea bolii sunt implicate două procese importante, unul care ține de patogen (invadarea eritrocitelor și modificările locale) și unul care ține de gazdă (răspunsul imun declanșat de prezența patogenului în organism). [2]

Componenta eritrocitară

În urma mușcăturii de căpușă, parazitul intră în circulația sangvină a omului și infectează eritrocitele. Acolo își va desfășura un nou ciclu de diviziune prin reproducere asexuată, rezultând astfel între 2 si 4 merozoiți. După ce realizează această diviziune, parazitul părăsește eritrocitul și lasă în urmă o membrană lezată.

Alterațiile care se produc în membrana eritrocitară pot fi traduse prin manifestările clinice pe care le întâlnim în cazurile simptomatice. Astfel, eritrocitele afectate sunt mult mai susceptibile la aderența la intima vasculară, cauzând simptome pulmonare grave între cei cu boală manifestă severa, precum edem pulmonar și sindrom de detresă respiratorie acută. De asemenea, hemoliza este responsabilă pentru anemia hemolitică instalată și pentru hemoglobinurie. Fragmentele restante de eritrocite sunt și ele cauză de afectare a capilarelor periferice și de la nivelul viscerelor.

Dată fiind funcția splenică de apărare împotriva eritrocitelor infectate, prin captarea lor și eliminarea cu ajutorul macrofagelor, lipsa ei confirmă severitatea bolii în cazul pacienților cu asplenism. [2], [4]

Componenta imună

Căile prin care sistemul imun al gazdei luptă împotriva infecției sunt:

• Activarea sistemului complement cu generarea de TNF (tumor necrosis factor), IL-1 (interleukina 1)
• Răspuns de tip umoral (B-cell)
• Răspuns de tip celular (T-cell) [2], [4]

Diagnostic

În stabilirea diagnosticului se iau în considerare atât anamneza atent realizată, cât și examenul clinic al pacientului. Acestea se alătură frotiului de sânge, unde se va verifica dacă paraziții sunt prezenți în eritrocite, pentru a putea stabili o certitudine. [1], [5]

Tratament si prevenție

În general, persoanele asimptomatice nu sunt candidate pentru un tratament anume, întrucât boala dispare eventual de la sine. Persoanele cu infecție simptomatică în schimb primesc tratament antibiotic (de obicei clindamicina). [1], [3], [5]

Ca măsuri de prevenție în timpul activităților în zone endemice se enumeră:

• Evitarea zonelor cu iarbă crescută, buruieni (unde e foarte probabil sa se afle căpușe)
• Minimizarea zonelor de piele neacoperită
• Aplicarea de spray-uri împotriva căpușelor
• Verificarea tegumentelor după încetarea activităților [1]