Bullying-ul în școli - un real pericol

©

Autor:

Bullying-ul în școli - un real pericol

Ce este bullying-ul

Deja intrat în vocabularul comun datorită extinderii fenomenului în ultimii ani, termenul de „bullying” descrie un comportamentul agresiv, ostil, repetat în timp, împotriva unei persoane.

Bullying-ul se manifestă în diverse forme - de multe ori în mod repetat și în combinație:
  • agresiune fizică: lovire, împingere, luarea lucrurilor sau a banilor celui agresat;
  • intimidare verbală: amenințare, zeflemea, jignire, sarcasm, insulte, injurii, ridiculizare;
  • agresiune relațională: izolare de grup, bârfa, răspândirea de zvonuri;
  • cyberbullying: mesaje telefonice, mesaje text, e-mail-uri, mesaje instant, chat-uri și social media pentru a intimida, în oricare dintre modurile descrise mai sus. [3]

Din nefericire puțini dintre părinți sau cadre didactice realizează la ce pericole sunt expuși elevii care sunt supuși acestor tratamente și adesea îi ridiculizează „dacă dă el dă și tu, ce ești de mămăligă?!” sau „așa se călesc”, „așa e viața să se învețe cu greul”, „nu băga în seamă, o sa treacă și asta”, etc. Este nevoie ca adulții să conștientizeze faptul că bullying-ul are consecințele multiple și foarte grave pentru cei care îl experimentează. Pentru elevii agresați poate provoca traume fizice și mentale, inclusiv depresie, anxietate, tulburări de alimentație, rușine și ideație suicidară. Acești elevi vor deveni în viitor predispuși la hărțuire sexuală sau bullying la locul de muncă. Cei mai predispuși la riscul de bullying sunt elevii din grupurile minoritare: etnice, paupere, religioase, cei cu dizabilități fizice sau mentale.

La rândul lor, elevii agresori au un risc crescut de absenteism școlar, abuz de droguri și criminalitate. Au, de obicei, vârste apropiate de ale victimelor. De multe ori cei care agresează sunt la rândul lor agresaţi acasă de către părinţii lor. Este foarte posibil ca şi părinţii lor să fi fost agresaţi ori de proprii părinţi, ori să fie agresaţi actualmente, la locul de muncă.

Bullyingul a fost explicat din perspectiva învăţării sociale ca un binom agresor-victimă care se dezvoltă prin modelare şi reîntărire. Asta înseamnă că un elev poate imita comportamentul agresiv al unui alt elev care manifestă comportamente de bullying, iar victima poate întări comportamentul nui elev care agresează prin faptul că afişează semne de disconfort (teamă) faţă de comportamentul manifestat. [1]

De cele mai multe ori, în tulburările de comportament la elevi se produc o serie de modificări care au o evoluţie de la simplu la complex. Adeseori, se manifestă abateri comportamentale simple, dar care semnifică formarea particularităţilor negative ale personalităţii (ca de exemplu, minciună). Până la pubertate şi adolescenţă, un asemenea comportament se manifestă ca inadaptare familială, şcolară, socială. Ulterior, începând cu pubertatea, poate îmbrăca şi forma unor manifestări antisociale, ca urmare a nedezvoltării simţului responsabilităţii, a conştiinţei de sine limitate, a imaturităţii socio-afective şi sociale. Din aceste motive este foarte importantă identificarea timpurie a elevilor cu tulburări de comportament şi conduite agresive, aceştia manifestând disfuncţii în adaptarea şi integrarea în mediul social şi şcolar. Cu cât identificarea acestor elevi şi elaborarea unui plan în vederea depăşirii dificultăţilor sunt mai precoce, cu atât eficienţa intervenţiei este mai ridicată, iar acestia vor putea manifesta mai repede comportamente şi conduite funcţionale.

Comportamentul agresiv reprezintă o tulburare de conduită care poate fi greu de modificat chiar şi la vârsta copilăriei. De aceea, succesul consilierii şi intervenţiei presupune efortul şi colaborarea strânsă dintre familie, cadre didactice, consilier şcolar şi, nu în ultimul rând, alţi specialişti din domeniul psihoterapiei. Ca o consecinţă, efortul de corectare a acestor comportamente trebuie să includă grupul de elevi în forma unei abordări care cuprinde şcoala ca întreg.

Ce e de făcut?

Desigur că terapia individuală este utilă și importantă atât în cazul victimelor bullying-ului cât și în cazul agresorilor dar pe termen lung, prevenirea și combaterea fenomenului de bullying presupune aplicarea unor programe complexe de prevenire a manifestărilor violente la nivel de școală. În aceste programe trebuie implicați nu doar consilierul școlar și elevii ci și profesorii și părinţii. Obiectivele acestor programe trebuie să constea în: identificarea formelor de violenţă (verbală, fizică, etc.) la nivelul fiecărei clase sau grup; informarea elevilor despre ce înseamnă manifestări violente şi care sunt consecințele acestora; conștientizarea propriilor tendinţe sau manifestări violente; prevenţie şi combatere; formarea abilităţilor de comunicare asertivă; achiziţionarea şi antrenarea abilităţilor de rezolvare a conflictelor dintre elevi. [1]

Identificarea formelor de violenţă (verbală, fiziă, etc.) presupune obținerea de informații despre: posibile cauze ale tendinţelor şi manifestărilor violente; distincţia dintre manifestările violente ale elevului în relaţie cu colegii, profesorii, părinţii şi în situaţii extra-familiale; gradul de manifestare a tendinţelor. [1]

Informarea elevilor despre ce înseamnă manifestări violente şi (conștientizarea propriilor tendinţe sau manifestări violente) şi implicarea modalităţilor de prevenire şi combatere se poate realiza prin intermediul: vizionării de casete video care explică fenomenul de bullying; discuţii despre acea situaţie; sugestii de comportamente non-agresive; exerciţii de conştientizare a propriilor manifestări violente; exerciţii de conştientizare a consecinţelor; jocuri de rol, discuţii de grup; formarea abilităţilor de comunicare asertivă; achiziţionarea şi antrenarea abilităţilor de rezolvare a conflictelor. Aplicarea programelor de intervenție trebuie realizată asupra elevilor, cadrelor didactice și părinţilor. Programele trebuie să funcţioneze la nivel de şcoală, la nivel de clasă şi la nivel individual. [1]

Bullying-ul sau tachinarea, umilirea, intimidarea apare uneori ca un rezultat al modului în care victimele se comportă raportat la normele acceptate social sau cu un anumit mod de a se îmbrăca, de a vorbi, de a se manifesta. În aceste situaţii, în fiecare clasă trebuie avute în vedere modalități de învățare, înţelegere şi acceptare a diferenţelor individuale. [2]

Pentru elevii în rolul victimei este utilă dezvoltarea abilităţilor de gestionare a situaţiilor de expunere la comportamentele agresive ale colegilor, dezvoltarea stimei de sine și îmbunătățirea comunicării verbale și nonverbale. [2]

Pentru elevii agresori este necesar un training privind managementul furiei, asertivitatea şi alte abilităţi de auto-gestionare. Comportamentul elevilor agresori trebuie monitorizat cu atenţie şi acestora li se vor acorda cât mai frecvent recompense pentru comportamentele adecvate, în același timp aplicându-se sancțiuni clare pentru actele de bullying. [2]

Părinţii au în toate cazurile nevoie de un training de parenting pentru gestionarea comportamentului agresiv, iar profesorii trebuie să primească un training de abilităţi sociale și programe de prevenţie a comportamentelor agresive.

Cum procedăm ca părinți?

Părinții trebuie să observe copiii cu atenție deoarece aceștia s-ar putea să nu vorbească întotdeauna despre ceea ce li se întâmplă. Semnele care indică hărțuirea pot consta în ezitarea de a merge la școală, scăderea apetitului, coșmaruri, plâns sau depresie generală, anxietate, îmbrăcăminte ruptă. Dacă descoperă semne ale existenței bullying-ului, va fi necesar să poarte conversații deschise în care să afle ce se întâmplă cu adevărat la școală, astfel încât să poată lua măsurile adecvate pentru a remedia situația. Cel mai important este să îi ofere copilului ajutor necondiționat, fără să încerce să îi minimalizeze sau ridiculizeze suferința sau teama. [4]

Aceasta se poate face prin:
  • practicarea de scenarii acasă în care copilul să învețe cum să ignore un agresor și/sau să dezvolte strategii asertive pentru a face față agresiunii; să încerce să nu arate furie sau lacrimi și să îi spună calm agresorului să se oprească sau pur și simplu să se îndepărteze;
  • sprijinirea copilului să identifice profesori și prieteni care îi pot fi alături la scoală și să evite situațiile în care nu există alți elevi sau profesori în preajmă;
  • stabilirea de limite în ceea ce privește tehnologia prin: educarea copiilor despre hărțuirea cibernetică și învățarea să nu răspundă sau să trimită e-mailuri amenințătoare; configurarea de filtre adecvate pe computer; monitorizarea mesajelor;
  • raportarea hărțuirii la școală și la poliție;
  • este importantă încurajarea copilului/adolescentului să raporteze orice agresiune unui părinte sau unui adult în care are încredere. Adesea, copiii nu raportează hărțuirea cibernetică pentru că se tem că părinții le vor lua telefonul sau computerul. Părinții trebuie să îi încredințeze pe copii că în cazul în care vor deveni victimele unei asemenea situații îi vor susține și nu le vor lua telefoanele drept consecință. [4]

Și părinții copiilor agresori implicați în bullying trebuie să facă eforturi pentru educarea acestora. Este posibil ca un copil să aibă dificultăți în citirea semnelor sociale și să nu știe că ceea ce face este dureros pentru colegii săi. Este important să i se amintească copilului că hărțuirea altora poate avea și consecințe legale. Copiii învață comportamentul prin intermediul părinților lor. A fi expuși unui comportament agresiv sau unui mediu prea strict acasă îi face pe copii mai predispuși la agresiune la școală. Și copiii cu stimă de sine scăzută intimidează adesea pentru a se simți mai bine cu ei înșiși. Chiar și copiii care par populari și iubiți pot avea tendințe răutăcioase. Comportamentul inadecvat trebuie să fie abordat de părinți și disciplinat.

Data actualizare: 14-09-2022 | creare: 14-09-2022 | Vizite: 287
Bibliografie
1. Olweus, D. (1993). Bullying at School: What we know and what we can do. Oxford: Blackwell Publishers.
2. Revista Psychology – publicatia American Psyhology Association – editia din luna noiembrie 2016, articolul „Prevenirea bullyingului -o prioritate de top APA”.
3. Website: www.dosomething.org
4. Website: www.apa.org/topics/bullying/prevent
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeasi sectiune: