Câinii sunt pregătiți genetic să interacționeze cu oamenii, mai degrabă decât învățați să facă asta

Abilitățile sociale ale câinilor în interacțiunea cu oamenii pot fi prezente la scurt timp după naștere, mai degrabă decât învățate pe parcursul vieții, sugerează un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea din Arizona.
Publicat în revista Current Biology, studiul constată, de asemenea, că genetica poate ajuta la explicarea motivului pentru care unii câini au performanțe mai bune decât alții în sarcini sociale, cum ar fi urmărirea gesturilor arătătoare.

Pentru a înțelege mai bine rolul biologiei în abilitățile câinilor de a comunica cu oamenii, cercetătorii au analizat modul în care 375 dintre câinii de serviciu, folosiți de către persoanele cu dizabilități fizice, în vârstă de 8 săptămâni, care aveau puține interacțiuni individuale anterioare cu oamenii, au efectuat o serie de sarcini. Deoarece cercetătorii știau genealogia fiecărui cățel implicat în testare, au putut, de asemenea, să analizeze dacă genele moștenite explică diferențele în abilitățile câinilor. Genetica a explicat mai mult de 40% din variația abilităților cățelușilor de a urmări gesturile umane, precum și variația timpului în care s-au angajat în contact vizual cu oamenii în timpul unei sarcini concepute pentru a-și măsura interesul față de oameni.

La momentul studiului, puii nu fuseseră încă trimiși să locuiască cu un crescător voluntar de câini. Prin urmare, interacțiunile lor cu oamenii au fost limitate, ceea ce face puțin probabilă formarea unui comportament social. Cercetătorii au implicat puii în patru sarcini diferite. Într-o sarcină, un experimentator a ascuns o recompensă sub una din cele două cupe răsturnate și a arătat spre ea pentru a vedea dacă cățelul poate urma gestul. Pentru a se asigura că puii nu-și urmăreau doar nasul, o recompensă a fost, de asemenea, lipită în interiorul ambelor cupe. Într-o altă versiune a sarcinii, puii au urmărit cum cercetătorii așezau un bloc galben lângă cupa corectă, în loc să arate, pentru a indica unde ar trebui să caute mâncarea puiul. Celelalte două sarcini au fost concepute pentru a observa înclinația puilor de a privi fețele umane.

În timp ce mulți dintre pui au fost receptivi la indiciile fizice și verbale ale oamenilor, foarte puțini au căutat la oameni ajutorul pentru sarcina de nerezolvat. Asta sugerează că, deși puii se pot naște știind cum să răspundă la comunicarea inițiată de om, capacitatea de a iniția comunicarea pe cont propriu poate veni mai târziu. „În studiile câinilor adulți, găsim tendința ca aceștia să caute ajutor la oameni", a declarat autorul principal al studiului, Emily Bray. „La pui, acest comportament de căutare de ajutor nu părea să facă parte încă din repertoriul lor”.

sursa: Science Daily