Calculi urinari - reguli de alimentație și hidratare

Calculii urinari sunt o afecțiune des întâlnită, caracterizată prin precipitarea la nivel renal a sărurilor și mineralelor (oxalat de calciu, fosfat de calciu, acid uric, etc.). Aceștia apar când urina este suprasaturată, fie pentru că aceste substanțe se află în cantități mari, fie din cauza unui volum urinar redus. Calculii pot migra de-a lungul căilor urinare, determinând durere atunci când obstrucționează pasajul urinei.

O modalitate eficientă de profilaxie este adaptarea alimentației și creșterea aportului de lichide. În continuare sunt prezentate atât măsuri generale pentru prevenirea formării calculilor urinari, cât și specifice tipului de calcul. (1, 2)

Calculi urinari - reguli de alimentație și hidratare

Creșterea aportului de lichide

Cea mai eficientă măsură profilactică pentru formarea tuturor tipurilor de calculilor urinari este creșterea aportului hidric prin ingestia unei cantități mari de apă și lichide în general. Astfel cresc fluxul și volumul urinar cu împiedicarea suprasaturării urinei. Este recomandat consumul unei cantități suficiente de lichide pentru a menține un volumul urinar zilnic de minimum 2 L. Sucurile de citrice (portocale, lămâi) sunt benefice deoarece conțin potasiu și citrat, ambii fiind factori protectori. Majoritatea băuturilor sunt permise, inclusiv ceaiul și cafeaua, cu excepția sucului de roșii, care conține mult sodiu, a sucului de merișoare, bogat în oxalat, și sucurilor tip cola, care conțin acid fosforic. (1, 2, 3, 4)

Reducerea aportului de proteine animale

Proteinele de origine animală conțin aminoacizi sulfurați și purine care după metabolizare în acid sulfuric și acid uric generează pH urinar acid. Este stimulată astfel resorbția osoasă pentru neutralizarea acestei acidități, iar calciul rezultat în exces este eliminat urinar. De asemenea, scade excreția urinară de citrat, factorul anti-litogen. În plus, anumiți aminoacizi din componența proteinelor sunt metabolizați în oxalat. Consumul unei cantități mari de proteine animale favorizează astfel apariția calculilor de oxalat de calciu și acid uric. Persoanelor cu urină acidă le este recomandată reducerea cantității de proteine animale sub 1,7 g/kg pe zi și orientarea către o dietă bogată în fructe și legume. Pe lângă alcalinizarea pH-ului urinar, dieta vegetală determină și creșterea excreției de citrat cu scăderea riscului de a dezvolta calculi urinari. (1, 2, 3, 5, 6)

Reducerea aportului de sodiu

Dieta cu aport crescut de sodiu este un factor de risc pentru dezvoltarea calculilor calcici prin apariția hipercalciuriei și scăderea excreției urinare de citrat. Aportul zilnic de sodiu ar trebui limitat la maximum 6 grame de sare (o linguriță). Este recomandată evitarea adăugării de sare la prepararea mâncării și evitarea alimentelor foarte sărate, precum alimente tip fast-food, conservate, semi-preparate sau sosuri.

Pentru a diminua conținutul de sare al legumelor din conservă acestea necesită clătire înainte de consum. Dacă sodiul sau sarea se află printre primele 5 ingrediente de pe eticheta unui aliment, acesta trebuie evitat. (1, 3, 4, 7)

Reducerea aportului de oxalat

70% dintre calculii urinari sunt reprezentați de calculii de oxalat de calciu. Oxalatul este un acid organic care leagă calciul în intestin, devenind neabsorbabil. Dacă aportul de calciu este scăzut, oxalatul liber din intestin va fi absorbit, iar ulterior eliminat renal cu riscul apariției calculilor. Astfel, nu este recomandată limitarea aportului de calciu decât dacă hipercalcemia este documentată. Oxalatul poate proveni din dietă sau din sinteză endogenă din vitamina C sau aminoacizi din componența proteinelor.

Alimentele cu un conținut ridicat de oxalat sunt anumite fructe (portocale, curmale), legume (spanac, cartofi), paste (lasagna), cereale (orez brun), nuci (migdale, caju, arahide) și ciocolata. Având în vedere că multe dintre aceste alimente sunt benefice pentru sănătate, nu este recomandată urmarea unui regim strict în populația generală.

Evitarea alimentelor cu un conținut foarte mare de oxalat, limitarea suplimentării cu vitamina C și aportului de proteine sunt recomandate persoanelor care au format calculi de oxalat de calciu în antecedente, întrucât par a absorbi o cantitate mai mare de oxalat din dietă față de populația generală. Ca alternative cu puțin oxalat pot fi consumate lactate, alte tipuri de fructe (mango, nectarine, smochine, stafide), legume (broccoli, salată verde), paste (macaroane) și cereale (orez alb, ovăz). (1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9)