Chimia creierului și formarea instantanee a prieteniilor: rolul oxitocinei

Un studiu publicat în revista Current Biology de cercetătorii de la UC Berkeley evidențiază un nou rol al oxitocinei, binecunoscut hormon implicat în atașamentul afectiv. Cercetarea demonstrează că acest neuromodulator este esențial în formarea rapidă și selectivă a relațiilor de prietenie, oferind o nouă perspectivă asupra mecanismelor sociale ale creierului.
Oxitocina este recunoscută pentru rolul său în comportamentele sociale, precum alăptarea, nașterea, relațiile intime și interacțiunile sociale. Cu toate acestea, studii recente pe șoareci de câmp (Microtus ochrogaster) au contrazis asocierea exclusivă a oxitocinei cu atașamentul romantic sau parental. Interesul cercetătorilor de la UC Berkeley s-a concentrat pe relațiile selective între egali - analogul prieteniilor umane -, care sunt mult mai puțin studiate, dar extrem de relevante pentru tulburări neuropsihiatrice precum autismul sau schizofrenia.

Despre studiu

Model experimental și obiective

Volele au fost alese datorită comportamentului lor social stabil și selectiv, similar oamenilor. Echipa condusă de prof. Annaliese Beery și doctoranda Alexis Black au folosit șoareci modificați genetic fără receptori pentru oxitocină pentru a evalua impactul lipsei acestora asupra formării relațiilor între parteneri non-romantici.

Rezultatele principale

• Volele fără receptori oxitocinici formau mai lent relații de prietenie, necesitând până la o săptămână de coabitare, comparativ cu 24 de ore pentru exemplarele normale.
• Aceste animale nu mai distingeau clar partenerii cunoscuți de străini într-un mediu social complex.
• În testele de motivație socială, șoarecii tipici acționau mai des pentru a accesa un partener cunoscut, în timp ce cei fără receptori oxitocinici nu prezentau aceeași preferință în relațiile de prietenie.
• Deficitul oxitocinic a condus la reducerea selectivității sociale, dar și la scăderea comportamentelor de evitare și agresivitate față de necunoscuți.

Instrumente inovatoare

În colaborare cu laboratorul Landry, cercetătorii au folosit nano-senzori de oxitocină pe bază de nanotuburi de carbon pentru a analiza în detaliu dinamica eliberării de oxitocină. Rezultatele au arătat o scădere a eliberării oxitocinei în nucleul accumbens, regiune cerebrală cheie pentru recompensa socială.

Interpretări și implicații

Conform autoarei principale, oxitocina nu influențează doar cât de sociabile sunt animalele, ci mai ales cu cine aleg să fie sociabile. Lipsa receptorilor oxitocinici afectează atât componenta pro-socială (atașamentul față de un partener cunoscut), cât și componenta anti-socială (evitarea unui străin), sugerând că acest neuromodulator are un rol dublu în dinamicile de grup și selectivitatea socială.

Prietenia ca precursor al monogamiei?

Beery propune o ipoteză interesantă: relațiile selective între egali ar putea preceda evoluția monogamiei. Studiile de teren pe mai multe specii de rozătoare din America de Sud și America de Nord arată că preferința pentru parteneri sociali cunoscuți este larg răspândită, chiar și în absența monogamiei reproductive.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că oxitocina este un factor critic în formarea rapidă și eficientă a relațiilor de prietenie, fără a fi absolut necesară pentru existența unei relații. Totuși, în absența receptorilor săi, capacitatea de a forma relații selective este întârziată, iar menținerea acestora este deficitară.

Relevanță pentru sănătatea umană

Aceste rezultate au implicații semnificative în înțelegerea bazelor neurologice ale atașamentului, oferind un model valoros pentru cercetarea tulburărilor sociale la om. În plus, ele susțin ideea că intervențiile timpurii care stimulează conexiunile sociale ar putea avea beneficii în dezvoltarea și menținerea relațiilor interumane sănătoase.