Circuite cerebrale noi, activate de GLP-1, pot îmbunătăți tratamentele pentru obezitate și dependențe

Un studiu prezentat la evenimentul Neuroscience 2025, organizat de Societatea de Neuroștiințe, a analizat modul în care medicamentele ce acționează asupra sistemului GLP-1 modifică rețele cerebrale implicate în greață, sete și comportamente bazate pe recompensă. Aceste tratamente, utilizate pe scară largă în obezitate și diabet zaharat de tip 2, influențează mult mai multe circuite neuronale decât se cunoștea anterior, oferind perspective noi pentru optimizarea eficacității și minimizarea efectelor adverse.
Agoniștii receptorului GLP-1, precum semaglutida, liraglutida și tirzepatida, mimează hormonul intestinal eliberat după ingestia alimentelor și reduc senzația de foame. Deși eficienți în scăderea ponderală, până la 40% dintre pacienți prezintă greață, vărsături sau scăderea comportamentelor motivate, cum ar fi setea sau căutarea recompenselor alimentare.

Înțelegerea acestor efecte este esențială, având în vedere că:

• eficacitatea terapeutică depinde de tolerabilitate;
• circuitele neuronale influențate de GLP-1 sunt implicate și în tulburări de compulsivitate alimentară sau dependențe;
• se caută modalități de a separa efectele benefice (scădere ponderală) de cele neplăcute (greață, sete redusă).

Noile rezultate prezentate în cadrul conferinței oferă date mecanistice detaliate privind modul în care GLP-1 modulează regiuni cerebrale responsabile de aversiune, homeostazie și recompensă.

Despre studiu

Designul general al cercetărilor prezentate

Lucrările au folosit modele animale pentru a cartografia circuitele care mediază răspunsurile la medicamentele GLP-1. Abordările au inclus:

• administrarea combinată de hormoni și doze reduse de agoniști GLP-1;
• analiza regiunilor cerebrale implicate în greață și vărsături;
• identificarea unor circuite noi ce reduc comportamentele orientate spre recompensă;
• investigarea modului în care GLP-1 modulază rețelele nervoase ale setei.

Toate aceste date provin din studii finanțate de agenții federale precum NIH și VA, utilizând modele murine și de șobolan pentru a dezvolta ipoteze translatabile la oameni.

Rezultate

1. Oxitocina amplifică efectele tirzepatidei fără a induce greață

Un experiment realizat pe șobolani obezi a combinat doze reduse de tirzepatidă cu oxitocină, un hormon cu rol în reglarea comportamentelor sociale și a greutății corporale. Rezultatele au evidențiat:

• scădere ponderală de 6–7% pentru fiecare agent administrat separat;
• scădere ponderală de aproximativ 11% atunci când au fost combinate;
• reducerea masei grase și a ingestiei alimentare;
• absența creșterii consumului de caolin, indicator comportamental al greței la rozătoare.

Aceste date sugerează că activarea sinergică a unor sisteme hormonale complementare poate oferi scădere ponderală eficientă fără disconfort gastrointestinal.

2. Identificarea zonei cerebrale responsabile simultan de greață și scădere în greutate

Un alt studiu a comparat două regiuni cerebrale implicate în răspunsurile la GLP-1:

• nucleus tractus solitarius, implicat în semnalele de sațietate;
• area postrema, centrul emetic al trunchiului cerebral.

Rezultatele au arătat că:

• stimularea nucleus tractus solitarius nu produce scădere ponderală;
• activarea receptorilor GLP-1 în area postrema induce atât scădere ponderală, cât și greață.

Astfel, aceeași structură neurală mediază atât efectele dorite, cât și cele adverse, explicând dificultatea separării lor în terapiile actuale.

3. Un nou circuit neuronal care inhibă alimentația hedonică

Un studiu realizat pe șoareci a identificat un circuit care cuplează amigdala centrală cu zona tegmentală ventrală, o regiune-cheie în procesarea dopaminei. Activarea celulelor care exprimă receptorul GLP-1 în amigdala centrală:

• reduce ingestia alimentară;
• scade activitatea dopaminergică asociată plăcerii;
• suprimă comportamentele orientate spre alimente foarte recompensante.

Acest circuit conectează emoțiile, recompensa și interacțiunea cu stimuli alimentari, oferind o bază neurobiologică pentru înțelegerea tulburărilor alimentare și a dependențelor.

4. Modularea centrului setei: GLP-1 reduce motivația pentru consumul de apă

Un studiu pe șobolani a investigat efectele GLP-1 asupra comportamentelor de hidratare. Rezultatele au arătat că:

• GLP-1 reduce setea, nu doar foamea;
• regiunea implicată în acest efect este aria preoptică mediană, parte a sistemului de reglare a echilibrului hidric;
• modificările de expresie a receptorilor GLP-1 după rehidratare sugerează adaptări dinamice la nivelul circuitelor setei.

Aceste date pot contribui la dezvoltarea unor terapii GLP-1 care să păstreze beneficiile metabolice fără a perturba hidratarea.

Concluzii

Rezultatele prezentate la Neuroscience 2025 dezvăluie o imagine mult mai complexă a modului în care medicamentele GLP-1 interacționează cu creierul:

• efectele asupra greutății sunt mediate de circuite multiple, nu doar de cele ale sațietății;
• aceleași regiuni cerebrale pot produce simultan beneficii și efecte adverse;
• combinarea GLP-1 cu hormoni precum oxitocina poate reduce reacțiile neplăcute;
• există circuite distincte pentru alimentația hedonică și pentru reglarea setei;
• aceste mecanisme pot fi relevante pentru tratamentul dependențelor și tulburărilor alimentare compulsive.

Împreună, aceste descoperiri conturează o nouă paradigmă: medicamentele GLP-1 sunt nu doar terapii metabolice, ci și modulatori ai creierului, cu aplicații potențiale în domenii neuropsihiatrice.