Combinațiile virale și rolul virusului sincițial respirator în severitatea infecțiilor respiratorii la sugari: date din studiul PRIMERO

Infecțiile virale respiratorii sunt printre cele mai frecvente boli în primii ani de viață. Deși majoritatea se manifestă prin forme ușoare, limitate la căile respiratorii superioare, o parte progresează către infecții ale căilor respiratorii inferioare (IRI) caracterizate prin tuse, wheezing și dificultăți de respirație, uneori necesitând corticosteroizi sistemici sau spitalizare. Aceste episoade severe pot avea consecințe de durată, crescând riscul de astm, sensibilizare alergică, infecții recurente și afectarea funcției pulmonare în copilărie.
Studiul Puerto Rican Infant Metagenomic and Epidemiologic Study of Respiratory Outcomes (PRIMERO) a fost creat pentru a înțelege mai bine factorii virali și de gazdă care contribuie la apariția formelor severe de boală respiratorie inferioară la sugari, într-o populație cu un risc ridicat de astm și morbiditate respiratorie.

Factori precum prematuritatea, profilul genetic și specia virală implicată influențează severitatea infecțiilor respiratorii. Virusul sincițial respirator (RSV) este principalul agent etiologic al bronșiolitei la sugari, în timp ce rinovirusurile (HRV), în special subtipurile HRV-A și HRV-C, sunt frecvent asociate cu episoade de wheezing. Progresele tehnologice în detecția moleculară au permis identificarea unor virusuri mai puțin comune, precum metapneumovirusul uman (HMPV) sau parainfluenza, implicate în boli mai severe. Totodată, co-infecțiile cu mai multe virusuri s-au dovedit frecvente, dar impactul lor asupra severității rămânea neclar.

Pandemia de COVID-19 a introdus un nou agent viral – SARS-CoV-2 – a cărui contribuție la infecțiile respiratorii la sugari nu era pe deplin înțeleasă. Datele timpurii sugerau însă că infecțiile la această vârstă erau mai frecvent asimpomatice decât simptomatice.

Despre studiu

Studiul PRIMERO a inclus 2061 de nou-născuți din Puerto Rico, monitorizați prospectiv pentru infecții respiratorii în primii doi ani de viață, între martie 2020 și aprilie 2024. Prin raportări săptămânale și evaluări clinice, cercetătorii au documentat 6051 de episoade respiratorii, dintre care 61,5% au fost infecții ale căilor respiratorii superioare (IRS) și 38,4% infecții inferioare (IRI). Dintre acestea, 43,9% dintre infecțiile inferioare au fost severe, necesitând corticosteroizi sau spitalizare.

Metodologie

Toate cazurile de infecții respiratorii inferioare și primul episod anual de IRS au fost evaluate în persoană, iar exudatele nazale au fost analizate printr-un test multiplex PCR pentru 21 de virusuri respiratorii. Modelele statistice au evaluat asocierile dintre fiecare virus și riscul de boală severă, ajustând pentru vârstă, sex, rasă și momentul recoltării. De asemenea, au fost analizate efectele co-infecțiilor (prezența a două sau mai multe virusuri).

Rezultate

Incidența bolilor respiratorii

Probabilitatea de a avea cel puțin o infecție respiratorie inferioară în primii doi ani de viață a fost semnificativ mai mică la copiii născuți în primul an al pandemiei (44,0%) comparativ cu cei născuți după relaxarea măsurilor de sănătate publică (56,2%). Această scădere reflectă reducerea circulației virusurilor cu risc înalt, precum RSV și HMPV, în perioada de izolare.

Frecvența virală și sezonalitatea

Dintre cele 1360 de probe analizate complet, 74,1% au fost pozitive pentru cel puțin un virus. În primul an al pandemiei s-au detectat doar HRV/enterovirus și SARS-CoV-2, dar odată cu ridicarea restricțiilor au reapărut toate virusurile respiratorii comune. RSV și bocavirusul uman (HBoV) au prezentat o sezonalitate pronunțată, predominând în lunile reci, în timp ce coronavirusurile sezoniere au fost mai frecvente iarna și primăvara.

Asocieri între virusuri și severitatea bolii

• Rinovirusurile cu enterovirusurile (HRV/EV) au fost cele mai frecvent detectate virusuri (aprox. 43% din cazurile de infecții respiratorii inferioare, dar nu au fost asociate cu o severitate crescută. Subtipurile HRV-A, HRV-B și HRV-C nu au prezentat diferențe semnificative.
• RSV a fost asociat cu un risc de 3,2 ori mai mare pentru infecțiile respiratorii inferioare ușoare și de 9,3 ori mai mare pentru IRI severe comparativ cu infecțiile limitate la căile superioare.
• HMPV a crescut riscul de IRI de 3,8 ori (ușor) și de 5,8 ori (severe).
• Parainfluenza (PIV) și coronavirusurile sezoniere (HCoV) au dublat riscul de IRI severe.
• SARS-CoV-2 a fost asociat cu un risc semnificativ mai mic de IRI sever, fiind mai frecvent detectat în infecții ușoare ale căilor superioare.

Rolul co-infecțiilor virale

Co-infecțiile, prezente în aproximativ 22,5% din cazuri, au fost asociate cu un risc de 3,7 ori mai mare de IRI severe comparativ cu infecțiile fără virus detectabil și de 2,9 ori mai mare comparativ cu infecțiile cu un singur virus. Cele mai frecvente combinații au implicat HRV/EV împreună cu HBoV sau RSV.

În special, co-infecția HRV–HBoV a crescut riscul de boală severă de peste două ori față de infecțiile izolate cu aceste virusuri, în timp ce co-infecțiile HRV–RSV și HRV–PIV au arătat tendințe similare, dar fără semnificație statistică puternică.

Interpretări

Rezultatele confirmă că RSV, HMPV, PIV și coronavirusurile sezoniere sunt principalii agenți implicați în formele severe de infecție respiratorie la sugari. RSV rămâne virusul cu cea mai mare patogenitate, subliniind importanța imunoprofilaxiei anti-RSV pentru populațiile vulnerabile. În contrast, HRV și HBoV, deși frecvente, nu determină forme severe decât atunci când sunt combinate cu alte virusuri.

Aceste observații susțin existența mecanismelor patobiologice multiple care conduc la infecții respiratorii inferioare severe, de la sinergii virale la modificări ale răspunsului imun al gazdei. De exemplu, un virus poate altera răspunsul imun, facilitând infecția ulterioară cu un alt agent, sau efectele combinate pot amplifica inflamația locală.

Perioada pandemiei a oferit un context unic pentru a observa modul în care reducerea circulației virale a scăzut semnificativ incidența infecțiilor respiratorii inferioare la sugari. Această reducere ar putea avea implicații asupra incidenței viitoare a astmului infantil, având în vedere legătura cunoscută între infecțiile respiratorii severe și dezvoltarea astmului.

Un aspect notabil este comportamentul distinct al SARS-CoV-2 la sugari, care a determinat predominant infecții ușoare, probabil datorită unui răspuns interferonic mai puternic și unei activități imune înnăscute crescute la această vârstă.

Concluzii

Studiul PRIMERO, cea mai amplă analiză a infecțiilor respiratorii din copilăria timpurie realizată până în prezent în Puerto Rico, evidențiază că:

• Bolile respiratorii inferioare severe sunt cauzate de o diversitate de agenți virali.
• RSV și HMPV sunt cei mai importanți predictori ai formelor severe.
• Co-infecțiile, în special HRV–HBoV, amplifică considerabil riscul.
• SARS-CoV-2 are un profil clinic distinct, asociat cu forme ușoare la sugari.

Aceste rezultate susțin necesitatea supravegherii virale extinse și a identificării precoce a co-infecțiilor pentru stratificarea riscului clinic. În viitor, integrarea acestor date în programe de prevenție și imunizare ar putea reduce povara bolilor respiratorii severe și riscul ulterior de astm în rândul copiilor.