Creșterea alarmantă a cazurilor de difterie în Europa

Un nou studiu publicat în New England Journal of Medicine în 2025 semnalează cea mai amplă recrudescență a difteriei din Europa Occidentală din ultimele șapte decenii. Cercetătorii au documentat un focar major în rândul populațiilor migrante, cu peste 360 de cazuri confirmate în 10 țări europene doar în anul 2022. Această creștere rapidă a ridicat îngrijorări serioase privind transmiterea transfrontalieră, lipsa imunității și insuficiența măsurilor de control epidemiologic.

Context

Difteria este o boală infecțioasă gravă, cauzată de Corynebacterium diphtheriae producător de toxină, care inhibă sinteza proteică a celulelor eucariote. Forma clasică este difteria respiratorie, dar difteria cutanată – caracterizată prin ulcere ale pielii – joacă un rol major în transmitere, mai ales în condiții precare de igienă și în focare.

• Rata de mortalitate pentru difteria respiratorie netratată la copiii nevaccinați poate ajunge la 29%.

• Între 2016 și 2021, doar 27 de cazuri erau raportate anual în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European.

• Totuși, difteria poate deveni endemică în regiunile cu acoperire vaccinală suboptimă, iar Europa a înregistrat în 2022 un salt neașteptat al cazurilor, în special în rândul migranților.

Despre studiu

Cercetarea a fost realizată de un consorțiu pan-european, care a investigat cazurile raportate între ianuarie și noiembrie 2022 în 10 țări. Au fost incluse doar tulpinile toxigene, confirmate prin test PCR și secvențiere genomică completă.

Metodologie:

• Confirmarea toxinei: testul Elek

• Informații clinice: obținute din fișele medicale și interviuri privind țara de origine și rutele migratorii

• Analize genetice: tipizare MLST, secvențiere genom complet, analiză SNP

• Testarea susceptibilității antimicrobiene: pentru penicilină, eritromicină și alte antibiotice

Rezultate

Date epidemiologice

• 363 de tulpini toxigene au fost identificate la 362 de pacienți.

• Distribuția demografică:

  • 98% bărbați, vârstă medie: 18 ani

  • 83,5% proveneau din Afganistan sau Siria

  • 96% aveau statut recent de migrant, majoritatea traversând Balcanii de Vest

• Numărul cazurilor a crescut treptat în 2022: de la 20 în ianuarie–iulie, la 116 în noiembrie.

Forme clinice

• Difteria cutanată a fost cea mai frecventă (268 cazuri, 78%), caracterizată prin leziuni ulcerative ale pielii.

• Difteria respiratorie a fost diagnosticată la 53 de pacienți (15%).

• 9 pacienți au prezentat forme combinate (cutanată + respiratorie).

• Doar 14 pacienți aveau statut vaccinal cunoscut: 10 nevaccinați, 4 vaccinați.

Caracteristici bacteriologice și genetice

• Identificate 16 secvențe tip MLST, cu 91% dintre izolate aparținând ST574, ST377 sau ST384.

• 12 sub-linii genetice, 4 grupuri majore (GC1, GC2, GC3, GC9)

• Prezența genei ermX (rezistență la eritromicină) și a genelor blaOXA-2 și pbp2m (beta-lactam rezistență)

• Toate izolatele au fost sensibile la amoxicilină, iar majoritatea la penicilină și eritromicină

Rezistență antimicrobiană

• 81% dintre izolate au fost rezistente la trimetoprim-sulfametoxazol

• 33% la tetraciclină și 22% la ciprofloxacină

• Nu s-a observat nicio izolată cu rezistență concomitentă la macrolide și beta-lactamine

Spitalizări și complicații

• 17 pacienți au fost spitalizați, dintre care:

  • 12 cu difterie respiratorie (toți tratați cu antibiotic + antitoxină)

  • 5 cu difterie cutanată

• Un singur deces a fost înregistrat – la un pacient cu administrare tardivă de antitoxină

• Coinfecții frecvente cu: Streptococcus pyogenes, Staphylococcus aureus MRSA, arcanobacterii

Concluzii

Acest focar este cel mai mare val de difterie în Europa Occidentală din ultimele 70 de ani, dar a fost concentrat în rândul populațiilor migrante. În 2023, doar șapte cazuri au fost detectate în grupuri vulnerabile autohtone (persoane fără adăpost, consumatori de droguri injectabile), iar nicio transmitere comunitară majoră nu a fost documentată în rândul populației generale.

„Această epidemie este multiclonală, implicând mai multe linii genetice independente și circulație transfrontalieră”, susțin autorii.

Recomandări și implicații de sănătate publică

Studiul subliniază necesitatea urgentă de:

• Consolidare a acoperirii vaccinale, inclusiv rapeluri pentru adulți

• Supraveghere genomică pentru detectarea precoce a tulpinilor emergente

• Monitorizare activă a grupurilor de risc, în special migranți și refugiați

• Creșterea producției de antitoxină difterică și constituirea de stocuri strategice

• Colaborare internațională și schimb de date în timp real