Cum recunoaştem şi cum tratăm dependenţa de jocuri de noroc

©

Autor:

Cum recunoaştem şi cum tratăm dependenţa de jocuri de noroc
Advertorial oferit de Clinica Aquamarin

Ce este dependenţa de jocuri de noroc

Jocurile de noroc reprezintă o formă de divertisment acceptată social, o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber însoţită de dorinţa de a câştiga bani într-un timp foarte scurt, ce se poate transforma în dependenţă atunci când este practicată în mod excesiv.
Asociaţia Gamblers Anonymous defineşte jocul de noroc drept orice formă de pariu, semnificativ sau nu, în care câştigul este incert sau depinde de şansă sau de aptitudinile celui care pariază.
Dependenţa de jocuri de noroc reprezintă o tulburare psihiatrică majoră încadrată de către comunitatea psihiatrilor în categoria tulburărilor controlului impulsului neclasificate în altă parte, sub denumirea de joc de şansă patologic.

Cum recunoaştem dependenţa de jocuri de noroc

Atunci când o persoană joacă tot mai mult timp şi alocă tot mai mulţi bani jocurilor de noroc în detrimentul celorlalte activităţi zilnice, se poate considera că apare şi se dezvoltă un comportament excesiv, compulsiv, care riscă să se transforme în dependenţă.
Orice jucător poate considera că e posibil să aibă o problemă de dependenţă, dacă în afara banilor cheltuiţi, această activitate ajunge să-i afecteze întreaga viaţă, în următoarele sensuri: interferează cu munca sa, cu şcoala sau cu celelalte activităţi; îi provoacă stări emoţionale negative sau alte probleme de sănătate;  îi cauzează importante pierderi financiare; îi afectează relaţia cu membrii familiei şi cu ceilalţi.

Semnele comportamentale comune în rândul jucătorilor dependenţi sunt următoarele: întârzie la serviciu datorită faptului că îşi pierd noaptea în casinou sau nu pot dormi datorită îngrijorărilor provocate de pierderi şi alte  probleme conexe; îşi lasă proiectele neterminate; prezintă semne de iritabilitate crescută; se concentrează cu dificultate; manifestă schimbări dese de dispoziţie şi modificări în randamentul obţinut la slujbă, în funcţie de rezultatul la joc; împrumută bani sau  fură anumite bunuri pentru a le vinde şi a-şi acoperi datoriile create la joc; în timpul vacanţei mai degrabă se izolează de ceilalţi decât să socializeze.

Care sunt consecinţele dependenţei  de  jocuri de noroc

Practicarea în exces a jocurilor de noroc are consecinţe negative atât asupra jucătorilor, cât şi asupra societăţii în ansamblul ei, începând cu sărăcia, dezmembrarea familiilor, comportamente ilegale în vederea obţinerii banilor necesari pentru a juca.
Principalele consecinţe ale dependenţei de jocuri de noroc sunt următoarele: probleme profesionale (pierderea jobului sau compromiterea carierei din cauza preocupării pentru jocuri, care determină scăderea randamentului la serviciu şi creşterea absenteismului); probleme cu familia, prietenii (jucătorul dependent ascunde adevărul despre această dependenţă, abuzează familia sau îşi neglijează responsabilităţile familiale); probleme financiare (se împrumută, vinde bunuri, face datorii pentru a-şi finanţa adicţia); probleme legale (înşelătorii, falsuri, furturi); boli ale stresului (insomnie, nervozitate, depresie, anxietate), culminând cu tentative de sinucidere atunci când viaţa însăşi devine un joc de noroc.

Care sunt factorii de risc ai apariţiei dependenţei de jocuri de noroc

Principalii factori de risc cu un rol determinant în apariţia acestei patologii  sunt următorii: vârsta jucătorilor (tinerii sunt de două ori mai vulnerabili decât adulţii); sexul (bărbaţii prezintă un risc mai mare decât femeile); iluzia controlului asupra jocului; disponibilitatea de a juca; posibilitatea de recompensă; atmosfera plăcută din interiorul sălilor de jocuri; consumul de droguri şi delincvenţa.

Care sunt criteriile de diagnosticare a dependenţei de jocuri de noroc

Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM-IV-TR (2003) a stabilit următoarele criterii de diagnosticare a jocului de şansă patologic:
A. Comportament dezadaptativ de joc de şansă persistent şi recurent, după cum este indicat de cinci (sau de mai multe) dintre următoarele:
  • 1.este preocupat de jocul de şansă (de ex., este preocupat de retrăirea experienţelor de joc anterioare, de handicap sau de planificarea şansei ori se gândeşte la modalităţile de procurare a banilor cu care să joace);    
  • 2.necesită să joace sume crescânde de bani în vederea obţinerii excitaţiei dorite;     
  • 3.are repetate eforturi infructuoase de a controla, reduce sau stopa jocul de şansă;     
  • 4.este neliniştit sau iritabil când încearcă să reducă sau să stopeze jocul de şansă;     
  • 5.joacă pentru a scăpa de probleme ori pentru uşurarea unei dispoziţii disforice (de exemplu sentimente de vulnerabilitate, de culpă, anxietate sau depresie);     
  • 6.după pierderea banilor la joc, revine în altă zi pentru a recupera („urmărirea recuperării” propriilor pierderi);
  • 7.minte membrii familiei, pe terapeut sau pe alţii, spre a ascunde dimensiunea implicării în jocul de şansă patologic;
  • 8.a comis acte ilegale, precum falsul, frauda, furtul sau delapidarea, pentru a finanţa jocul de şansă;
  • 9.a periclitat sau pierdut o relaţie importantă, un post, ori o oportunitate educaţională sau de carieră din cauza jocului de şansă;   
  • 10.se bazează pe alţii spre a procura banii necesari ieşirii dintr-o situaţie financiară disperată cauzată de jocul de şansă.
B. Comportamentul jocului de şansă nu este explicat mai bine de un episod maniacal.

Cum tratăm dependenţa de jocuri de noroc

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este considerată în prezent cea mai eficientă metodă de tratament pentru dependenţa de jocuri de noroc, indiferent de severitatea acesteia.
La nivelul ţării noastre a fost elaborat un model de terapie ale cărui obiective sunt următoarele: minimalizarea consecinţelor negative asociate care se manifestă în viaţa jucătorilor dependenţi; evitarea sau reducerea situaţiilor de risc de a dezvolta acest comportament autodistructiv; gestionarea stărilor emoţionale negative asociate (depresie, anxietate, stress); satisfacerea nevoilor de divertisment şi dezvoltarea unor noi modalităţi plăcute de petrecere a timpului liber şi socializare, care să nu prezinte un efect distructiv asupra jucătorilor (Rizeanu, 2013).
Scopul final al terapiei îl reprezintă fie abstinenţa totală a jucătorilor, fie practicarea unui joc controlat, după o perioadă de minim trei luni de abstinenţă, în cadrul căreia jucătorul să-şi însuşească pârghiile care să îl ajute să controleze jocul. 
Clinica Aquamarin din Bucureşti oferă jucătorilor cu probleme şi partenerilor acestora servicii de psihoterapie pentru  dependenţa de jocuri de noroc, în condiţii de totală confidenţialitate.
În vederea desfăşurării cât mai eficiente a terapiei, în anul 2012 a fost editată şi cartea cu titlul „Dependenţa de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc şi familiile acestora”, al cărei scop final este acela de a oferi ajutor persoanelor care şi-au pierdut controlul asupra jocului şi asupra banilor investiţi în joc,  prin învăţarea unor tehnici de gestionare a situaţiilor de risc (Rizeanu, 2012).

Lector Univ. Dr. Psiholog Steliana Rizeanu
CLINICA AQUAMARIN
Bd. Decebal 6, sect. 3, Bucureşti
Tel: 021 326 52 90, 0724 222 522, 0745 633 474.
E-mail: contact@aquamarin.ro
www.aquamarin.ro

Data actualizare: 08-04-2013 | creare: 08-04-2013 | Vizite: 2656
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeasi sectiune: