De ce urinez cu dificultate?
Autor: Dr. Purtan Teodora

Dificultatea la urinare reprezintă perturbarea emisiei spontane a urinei, în timpul evacuării vezicii urinare. Dificultatea de a urina poate fi percepută prin apariÈ›ia unor probleme la iniÈ›ierea sau menÈ›inerea jetului urinar (necesitatea exercitării unei presiuni abdominale pentru evacuarea urinei).
De asemenea, evacuarea urinei poate fi împiedicată de apariÈ›ia unei dureri sau a unei usturimi în timpul desfăşurării actului micÈ›ional (disurie).
RetenÈ›ia de urină reprezintă imposibilitatea de a urina, în ciuda perceperii nevoii micÈ›ionale. [1], [2]
Cauze ÅŸi factori de risc
Dificultatea la urinare poate fi determinată de următoarele afecțiuni sau condiții patologice:
- În urma efectuării anesteziei
- Litiaza vezicală
- Litiaza renală
- Afectarea unor nervi prin traumatisme, accident vascular sau diabet zaharat
- Intervenții chirurgicaleale tractului urinar
- Anumite medicamente (precum decongestionantele, anticolinergicele, etc.)
- Adenomul de prostată (sau hipertrofia benignă a prostatei)
- Cancerul de prostată
- FormaÈ›iuni tumorale reno-urinare benigne sau maligne (care în urma creÅŸterii în volum pot determina sindrom de compresiune locală, cu blocarea căii de evacuare a urinei)
- Cancerul renal
- Infecții ale tractului urinar
- Boli infecțioase cu transmitere sexuală (uretrita, vulvovaginita, vaginoza bacteriană, trichomoniaza)
- Boala Parkinson
- Scleroza multiplă
- Tulburarea reglării vezicii urinare secundară afectării măduvei spinării
- Hipotonia musculaturii peretelui vezical la femei
- Anomalia urinară congenitală
- Fibromul uterin
- Prostatita
- Sarcina
- Epiziotomia
- Ruptura de perineu în timpul naÅŸterii
- Utilizarea forcepsului la naÅŸtere
- Anestezia epidurală
- Fătul cu greutate de peste 4 kg la naştere.
Disuria (micÈ›iunea dureroasă) poate apărea în cadrul următoarelor afecÈ›uni: infecÈ›iile de tract urinar (precum cistita, etc.), litiaza renală, chistul ovarian, infecÈ›ia sau inflamaÈ›ia vaginului, uretrita.
RetenÈ›ia urinară poate fi determinată de obstrucÈ›ia colului vezical, scăderea contractilității musculaturii vezicii urinare, pierderea coordonării care există între relaxarea sfincterului ÅŸi contracÈ›ia vezicii urinare (dissinergia detrusor-sfincter). Cel mai frecvent, retenÈ›ia urinară apare în rândul bărbaÈ›ilor ÅŸi este determinată de obstrucÈ›ia colului vezical care apare în cadrul stricturilor uretrale sau in hipertrofia benignă a prostatei.
Factorii etiologici care determină apariÈ›ia retenÈ›iei urinare la ambele sexe sunt reprezentaÈ›i de solidificarea materiilor fecale (care determină creÅŸterea presiunii la nivelul trigonului vezical) ÅŸi vezica neurogenă, datorată denervării vezicii urinare, care apare frecvent in rândul bolnavilor cu boală Parkinson, scleroză multiplă, intervenÈ›ii chirurgicale vezicale ÅŸi diabet zaharat. [3], [4], [5], [6], [7]
Semne ÅŸi simptome clinice
RetenÈ›ia urinară poate duce la apariÈ›ia urinării frecvente ÅŸi a incontinenÈ›ei urinare, însoÈ›ită de necesitatea imperioasă de a urina. RetenÈ›ia urinară poate fi însoÈ›ită de durere ÅŸi distensie abdominală.
Disuria poate fi caracterizată prin micÈ›iuni lente, desfăşurate în mai mulÈ›i timpi, apărute în urma exercitării unei presiuni abdominale.
În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecÈ›iuni care determină dificultate la urinare:
- Adenomul de prostată (sau hipertrofia benignă a prostatei) este cea mai frecventă cauză de apariÈ›ie a dificultăților de urinare la bărbaÈ›i. Adenomul de prostată este o formaÈ›iune tumorală benignă care se dezvoltă la nivelul prostatei ÅŸi se caracterizează din punct de vedere clinic prin micÈ›iuni desfăşurate cu ajutorul unui efort abdominal, incontinență urinară apărută pe fondul senzaÈ›iei de vezică urinară „prea plină”, jet urinar slab proiectat, senzaÈ›ia de golire imperfectă a vezicii urinare, polachiurie diurnă ÅŸi nocturnă (urinare frecventă, în cantitate mică), retenÈ›ie completă de urină, eliminarea unor cantități reduse de urină la fiecare micÈ›iune, urgență micÈ›ională cu sau fără incontinență urinară, dureri pelvi-perineale.
- Cancerul de prostată este reprezentat de o formațiune tumorală malignă (cel mai frecvent adenocarcinom), apărută la nivelul prostatei. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează clinic prin polachiurie diurnă şi nocturnă, disurie, necesitatea imperioasă de a urina, dureri perineale, retenție urinară, hematurie, tenesme rectale, senzația falsă de defecare, diaree gleroasă, uremie.
- Prostatita reprezintă infecția prostatei determinată cel mai frecvent de stafilococ, gonococ, Colibacil sau Proteus. Boala se caracterizează clinic prin febră, cefalee, frisoane, disurie, arsuri micționale, polachiurie, retenție urinară.
- Litiaza reno-urinară este o afecÈ›iune urinară caracterizată prin apariÈ›ia calculilor la nivelul tractului urinar, cu apariÈ›ia secundară a inflamaÈ›iei urinare. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin durere renală (colică renală) cu localizare lombară, unilaterală, însotită de hematurie, tenesme vezicale, dificultate la urinare, polachiurie intensă, vărsături, greÈ›uri, meteorism, subfebrilitate, agitaÈ›ie, anxietate, paloare tegumentară, transpiraÈ›ii.
- Cistita este o infecÈ›ie urinară joasă determinată de agenÈ›i patogeni diferiÈ›i (precum Proteus, Escherichia Coli, Klebsiella, Candida albicans, Serratia), care ajung la nivelul tractului urinar, din tubul digestiv, pe cale iatrogenă (prin intermediul sondajului vezical sau a investigaÈ›iilor endoscopice) sau limfatică. Boala se caracterizează clinic prin durere ÅŸi dificultate la micÈ›iune, polachiurie intensă ÅŸi piurie (puroi în urină).
- Cancerul renal este reprezentat de o formaÈ›iune tumorală malignă (cel mai frecvent adenocarcinom) apărută la nivelul rinichilor care, datorită sindromuli de compresiune pe care îl exercită, poate determina blocarea căilor de evacuare a urinei. Cancerul renal se caracterizează clinic prin durere lombară surdă, de intensitate redusă, localizată în profunzime, însoÈ›ită de tumefacÈ›ie lombară, alterarea stării generale, febră prelungită, retenÈ›ie urinară, hematurie, dificultate de a urina. Tabloul clinic al cancerului renal poate fi completat de manifestări clinice specifice diseminării neoplaziei renale: dispnee (metastaze pulmonare), dureri osoase (metastaze osoase), tulburări neuropsihice (precum hipertensiunrea intracraniană-metastaze cerebrale).
- Scleroza multiplă este o afecÈ›iune neurologică caracterizată prin apariÈ›ia unor procese diseminate de demielinizare la nivelul măduvei spinării ÅŸi a creierului. Printre manifestările clinice specifice bolii sunt ÅŸi simptome specifice afectării măduvei spinării. Afectarea măduvei spinării se caracterizează clinic prin următoaele disfuncÈ›ii urinare: necesitatea imperioasă de a urina, retenÈ›ie parÈ›ială de urină, ezitări de a urina, uÅŸoară incontinență urinară. Totodată, afectarea măduvei spinării poare determina apariÈ›ia disfuncÈ›iei erectile, constipaÈ›ie, anestezie genitală la femei iar în fazele avansate, incontinență directă pentru urină ÅŸi materii fecale.
- Boala Parkinson este o afecÈ›iune neurologică idiopatică ÅŸi degenerativă, cu evoluÈ›ie lentă, progresivă. Tulburările urinare apărute în cadrul bolii Parkinson sunt reprezentate de incontinență urinară, polachiurie, necesitatea imperioasă de a urina, dificultăți la urinare (ezitare micÈ›ională, dificultate la iniÈ›ierea ÅŸi menÈ›inerea fluxului urinar), senzaÈ›ia de eliminare incompletă a urinei care este însoÈ›ită de senzaÈ›ia de presiune exercitată asupra vezicii urinare, enurezis nocturn.
- Fibromul uterin este o formaÈ›iune tumorală benignă dezvoltată la nivelul uterului care, odată cu creÅŸterea în dimensiuni, poate determina apariÈ›ia sindromului de compresiune asupra vezicii urinare, cu apariÈ›ia următoarelor manifestări clinice: dificultate la urinare, evacuarea incompletă a vezicii urinare, polachiurie, necesitatea imperioasă de a urina.
- Uretrita este o infecție uretrală determinată de diferiți agenți patogeni (precum Chlamidia trachomatis, Candida albicans, gonococ, Ureaplasma urealiticum, Gardnerella vaginalis, Trichomonas vaginalis). Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin dureri şi dificultate la micțune, scurgere uretrală abundentă şi purulentă.
- Vulvovaginita fungică este o infecÈ›ie a vaginului ÅŸi a vulvei determinată de Candida albicans. Boala se caracterizează clinic prin leucoree abundentă, de consistență brânzoasă, albicioasă, lipsită de miros, însoÈ›ită de senzaÈ›ia locală de arsură, prurit vulvar intens, disurie, dificultate la urinare ÅŸi dispareunie la intromisiune (durere în timpul actului sexual).
- Vaginoza bacteriană este o infecÈ›ie vaginală de etiologie bacteriană determinată de Gardnerella vaginalis, caracterizată clinic prin leucoree alb-cenuÅŸie, urât mirositoare (miros caracteristic „de peÅŸte”), însoÈ›ită de disurie ÅŸi dificultăți la urinare.
- Trichomoniaza este o boală cu transmitere sexuală apărută în urma infecÈ›iei cu Trichomonas vaginalis, caracterizată din punct de vedere clinic prin leucoree abundentă, de consistență spumoasă, urât mirositoare, însoÈ›ită de prurit local intens, senzaÈ›ia de arsură vulvo-vaginală, dificultate de a urina, disurie ÅŸi dispareunie. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]
Diagnostic
Pentru a depista cauza dificultăților de urinare, este necesară efectuarea unor investigaÈ›ii paraclinice. Astfel, în caz de suspiciune a unei patologii reno-urinare, se recomandă efectuarea următoarelor investigaÈ›ii paraclinice: determinarea serică a ureei, a creatininei ÅŸi a acidului uric; determinarea clearance-ului ureei ÅŸi a creatininei, ionograma serică ÅŸi urinară, examinări bacteriologice (în cazul suspiciunii unei patologii urinare de etiologie infecÈ›ioasă), radiografie renală, urografie intravenoasă, ecografie renală, tomografie computerizată (CT) ÅŸi rezonanță magnetică nucleară (RMN).
În cazul bărbaÈ›ilor cu dificultăți de urinare, cu suspiciune de adenom de prostată, se recomandă efectuarea urografiei intravenoase, a radiografiei renale, a ecografiei vezicale ÅŸi de prostată. Pentru a exclude suspiciunea de cancer de prostată, se recomandă determinarea PSA-ului, a fosfatazei acide totale ÅŸi prostatice.
În caz de suspiciune a unei boli cu transmitere sexuală, se recomandă examinarea la microscopul optic a preparatelor native efectuate, izolarea tulpinilor bacteriene prin însămănÈ›area pe medii de cultură ÅŸi teste imunologice.
Pentru diagnosticul sclerozei multiple, se recomandă efectuarea unui RMN.
Diagnosticul de retenÈ›ie urinară în rândul persoanelor cu dificultăți de golire a vezicii urinare (golire incompletă a vezicii urinare) se pune pe baza cateterismului vezical postgolire, care indică prezenÈ›a unui volum rezidual de urină de peste 100 mL. De asemenea, pe baza acestei simptomatologii, mai pot fi efectuate ÅŸi alte investigaÈ›ii, precum: teste sangvine, analiza urinei, testare urodinamică, ultrasonografie, cistografie, cistoscopie. [3], [4], [5], [6], [7]
Tratament
Tratamentul retenÈ›iei urinare presupune cateterizare uretrală (autocateterizare intermitentă sau cateterizare internă). Nu există tratament simptomatic de ameliorare a dificultăților urinare. Singurul tratament accesibil este tratamentul etiologic de combatere a bolii de fond, care a determinat apariÈ›ia dificultăților de urinare. Tratând cauza (boala de fond), efectul va dispărea implicit (dificultățile de urinare).
Astfel, în cazul adenomului de prostată se poate administra tratament medicamentos cu alfa-blocante (Alfuzosin, Doxazosin, Ergotamină, Prazosin, Tamsulosin, Terazosin) sau analogi de LH-RH (Buserelin, Dipherelin, Goserelin acetat, Leuprolid). Tratamentul chirurgical poate fi administrat în cazul lipsei de răspuns la tratamentul medicamentos sau în caz de retenÈ›ie urinară.
Tratamentul cancerului de prostată presupune administrarea tratamentului medicamentos, tratamentului chirurgical, a radioterapiei şi/sau a chimioterapiei. Tratamentul medicamentos presupune administrare de hormoni estrogeni (Dietilstilbestrol, Etilinestradiol, Sintofilin), analogi LH-RH (precum Boserelin, Dipherelin, Goserelin acetat, Leuprolid), anti-androgenice non-estrogenice (Androcur, Nilutamid, Flutamidă, Episterid, Bicatulamide, Finasterid) şi alte tratamente hormonale (Extramustin, Ketoconazol). Tratamentul chirurgical presupune efectuarea prostatectomiei totale, a rezecției endoscopice, a nefrostomiei percutanate unilaterale, montarea sondei Cook sau a uretero-cistoneostomiei. Tratamentul chimioterapic se realizează cu Ciclofosfamidă sau Estracyt.
Tratamentul prostatitei se realizează prin administrarea de antiinflamatoare, antibiotice (Doxiciclină) şi medicație alfa-blocantă (Prazosin, Terazosin, etc.).
Tratamentul litiazei reno-urinare presupune administrarea de antiinflamatoare (Diclofenac, Ketoprofen, Piafen, Indometacin), antispastice (Papaverină), antibiotice cu spectru larg, infiltraþia lojei renale cu xilină 1% sau novocaină.
Tratamentul cancerului renal este chirurgical ÅŸi presupune efectuarea tumorectomiei (îndepărtarea chirurgicală a tumorii) sau a nefrectomiei radicale (îndepărtarea chirurgicală a rinichiului afectat). Imunoterapia cu Intrferon alfa, Interferon beta, BCG sau factori de necroză tumorală alfa este, de asemenea, eficientă.
În cazul dificultăților urinare apărute în cadrul unor anomalii congenitale ale aparatului urinar se recomandă tratament chirurgical de corectare a acestor anomalii.
Tratamentul sclerozei multiple presupune administrarea de corticosteroizi (Prednison, Metilprednisolon) şi medicamente imunomodulatoare (Interferon, Natalizumab, Mitoxantronă, Ciclofosfamidă, Metotrexat, Azatioprină, Cladribină, Micofenolat).
Tratamentul bolii Parkinson presupune administrarea de Levodopa în asociere cu Carbidopa sau tratament chirurgical.
Tratamentul fibromului uterin presupune administrarea de anticoncepÈ›ionale orale, Medroxiprogesteron acetat, Danazol sau agoniÅŸti LH-RH (Goserelin, Leuprolid), în cazul femeilor care îÅŸi doresc conservarea fertilității. Tratamentul chirurgical presupune efectuarea histerectomiei, a miomectomiei sau a ablaÈ›iei endometriale ÅŸi se administrează femeilor care nu îÅŸi doresc conservarea fertilității.
Tratamentul uretritei presupune administrarea antibioterapiei cu Biseptol, Ciprofloxacină, Penicilină, Spectinomicină sau Tetraciclină.
Tratamentul vulvovaginitei fungice presupune administrarea locală sau orală a preparatelor pe bază de imidazoli (Clotrimazol, Econazol, Miconazol, Ketoconazol, Fenticonazol, Fluconazol, Itraconazol).
Tratamentul vaginozei bacteriene se realizează prin administrarea de Clindamicinei sau a Metronidazolului.
Tratamentul trichomoniazei presupune administrarea derivațiilor de nitroimidazol (Tinidazol, Metronidazol). [2], [3], [4], [5], [6], [7]
2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
3. Urination - difficulty with flow, link: https://medlineplus.gov/ency/article/003143.htm
4. Symptom Checker, link: https://www.mayoclinic.org/symptom-checker/urinary-problems-adult/related-factors/itt-20009075
5. What Causes Urinary Hesitancy?, link: https://www.healthline.com/symptom/urinary-hesitancy
6. Inability to Urinate, link: https://www.emedicinehealth.com/inability_to_urinate/article_em.htm
7. Urinary hesitancy: Causes in men and women, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/321087.php
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Oligoastenozoospermie. Hipospermie
- Urina cu miros pestilential si dureri in zona burtii
- Dificultăți urinare
- Infectie urinara, urinare greoaie si deasa
- Urinari cu flux intrerupt si usturimi
- Cum sa procedez?Am ceva grav ?
- Urinare incompleta
- Presiune mica la urinare dimineata
- Uneori incep urinatul dupa 3-4 secunde