Urinare incompletă (retenția urinară)

Urinarea incompletă sau retenția urinară este o condiție medicală caracterizată prin incapacitatea de a golii complet vezică urinară, cauzată în general de afecțiuni ale vezicii urinare, care poate fi un semn al unei probleme mai grave de sănătate. Retenția urinară poate fi acută sau cronică și poate afecta atât bărbații, cât și femeile. Pentru a evita complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții, este important să se identifice și să se trateze cauza retenției urinare. (1, 2)

Cauzele retenției urinare

Printre cele mai comune cauze se numără:

• prostată mărită (la bărbați);
• o infecție a tractului urinar;
• o leziune la nivelul măduvei spinării sau a nervilor care controlează vezica urinară;
• efectele secundare ale anumitor medicamente;
• boli neurologice, cum ar fi scleroza multiplă;
• boli ale vezicii urinare, cum ar fi vezica hiperactivă sau cancerul de vezică urinară;
• obstrucții ale tractului urinar, cum ar fi o piatră la rinichi sau o tumoare. (1, 3, 5)

Prevenție

Prevenția retenției urinare poate varia în funcție de cauzele care duc la această problemă. În general, este important să mențineți un stil de viață sănătos și să acordați atenție semnelor și simptomelor care pot indica o posibilă problemă cu urinarea. Câteva recomandări generale pentru a preveni retenția urinară:

• urinați cu regularitate (nu vă opriți din a urina atunci când simțiți nevoia, deoarece acest lucru poate duce la acumularea de urină și la probleme de golire a vezicii urinare);
• consumați suficiente lichide (consumul unei cantități adecvate de apă ajută la menținerea unui flux urinar sănătos);
• evitați consumul excesiv de alcool și cafeină (aceste substanțe pot irita vezica urinară și pot duce la probleme de urinare);
• realizați exerciții Kegel (exercițiile Kegel vizează întărirea mușchilor pelvieni și pot ajuta la prevenirea problemelor cu urinarea). (1, 2, 5)

Diagnostic

Diagnosticul de retenție urinară începe cu o evaluare a simptomelor și a istoricului medical al pacientului. Medicul poate să efectueze un examen fizic pentru a evalua dacă există un blocaj fizic la nivelul sistemului urinar, să măsoare cantitatea de urină rămasă în vezică sau să efectueze teste suplimentare, cum ar fi analize de sânge sau de urină, ecografii sau tomografii computerizate, pentru a identifica cauzele retentiei urinare. În unele cazuri, medicul poate recomanda și o evaluare urodinamică, care implică măsurarea presiunii în vezică și în uretră pe parcursul unui test de urinare. (1, 2)

Tratament

Tratamentul pentru retenția urinară depinde de cauza principală a condiției și poate fi diferit de la pacient la pacient. Unele cazuri ușoare de retenție urinară se pot rezolva prin măsuri simple, cum ar fi eliminarea factorilor de stres sau creșterea aportului de lichide. În cazurile mai severe, poate fi necesar un tratament medical sau chirurgical. (1, 3, 4)

Dacă retenția urinară este cauzată de o infecție, poate fi necesară administrarea de antibiotice. În cazul unui blocaj fizic, cum ar fi o tumoare, este necesară îndepărtarea chirurgicală a acesteia. Alte opțiuni de tratament pot include:

• utilizarea unui cateter urinar (în cazul unui blocaj fizic, pentru a permite fluxul de urină);
• administrarea de medicamente pentru relaxarea mușchilor vezicii urinare sau pentru reducerea inflamației;
• terapia cu unde de șoc sau alte proceduri medicale pentru a elimina obstrucțiile. (1, 3, 4)

Recomandări

În cazul în care experimentați simptomele retenției urinare, cum ar fi durere sau disconfort la urinare sau incapacitatea de a urina, este important să vă adresați medicului, pentru a determina cauza condiției și pentru a primi tratamentul adecvat. (1, 2)