Diferențe de sex în eficiența dietei ketogenice: sunt bărbații mai avantajați în pierderea în greutate?

Odată cu creșterea alarmantă a prevalenței globale a obezității – estimată să depășească 4 miliarde de persoane până în 2035 – interesul pentru intervenții dietetice eficiente a crescut exponențial. Printre acestea, dieta ketogenică, caracterizată printr-un aport ridicat de lipide și foarte scăzut de carbohidrați, a captat atenția prin potențialul său de a induce pierdere rapidă în greutate și îmbunătățiri metabolice. Totuși, datele emergente sugerează că eficiența dietei ketogenice nu este uniformă între sexe, iar bărbații par să obțină beneficii metabolice mai marcate comparativ cu femeile. Această revizuire detaliată analizează mecanismele biologice, hormonale și fiziologice care pot explica această diferență, oferind o perspectivă asupra individualizării tratamentelor dietetice în funcție de sex.

Contextul fiziologic și istoric al dietei ketogenice

Dezvoltată inițial ca terapie pentru epilepsia refractară în secolul XX, dieta ketogenică funcționează prin inducerea cetogenezei hepatice, oferind o alternativă energetică sub formă de corpi cetonici în absența glucozei. Versiunile moderne, precum dieta Atkins modificată sau dieta trigliceride cu catenă medie, urmăresc inducerea și menținerea stării de cetoză, cu beneficii asupra greutății corporale și sensibilității la insulină.

Dieta ketogenică acționează printr-un cumul de mecanisme: reducerea apetitului prin modificarea hormonilor de sațietate (PYY, GLP-1), creșterea lipolizei viscerale, scăderea inflamației și remodelarea microbiotei intestinale. Acești factori converg către o scădere rapidă a masei grase, în special în zona abdominală.

Compoziția corporală diferită între sexe: un factor cheie

Țesut adipos

Femeile tind să acumuleze grăsime subcutanată (în șolduri, coapse, sâni), asociată cu un profil metabolic relativ sănătos. În schimb, bărbații acumulează predominant grăsime viscerală, care este mai activă metabolic și mai ușor de mobilizat prin dieta ketogenică. Acest tip de grăsime răspunde mai eficient la semnalele adrenergice, explicând parțial pierderile mai mari de greutate observate la bărbați.

Țesut muscular

Masa musculară, care este direct proporțională cu rata metabolică bazală, este mai mare la bărbați. Testosteronul susține hipertrofia musculară și stimulează lipoliza. Această rezervă metabolică superioară permite o oxidare lipidică mai eficientă sub dieta ketogenică și contribuie la o pierdere ponderală mai accelerată.

Mecanisme biologice ale diferențelor de sex în răspunsul la dieta ketogenică

Factori genetici și neurotransmițători

Dieta ketogenică modulează activitatea sistemului nervos central, reducând nivelurile de dopamină, serotonină și norepinefrină – neurotransmițători implicați în controlul apetitului. Aceste modificări pot avea efecte diferențiate în funcție de sex, având în vedere sensibilitatea diferită a receptorilor adrenergici la nivel regional (de exemplu, receptori α2 și β în adipocite abdominale vs. gluteale).

La bărbați, norepinefrina stimulează lipoliza eficient în grăsimea viscerală, în timp ce la femei, receptorii α2-adrenergici inhibă acest proces în grăsimea subcutanată, rezultând un răspuns mai slab la stimulii de mobilizare a grăsimii.

Rolul hormonilor sexuali

Estrogenul poate reduce răspunsul lipolitic prin amplificarea receptorilor α-adrenergici și interferează cu metabolismul glucozei și lipidelor. Studiile pe modele murine arată că ovarectomia îmbunătățește răspunsul metabolic la dieta ketogenică, sugerând că estrogenul poate contracara efectele sale benefice. Cortizolul indus de dieta ketogenică poate stimula preferința pentru alimente bogate în carbohidrați la femei, mai ales în faza luteală a ciclului menstrual.

Testosteronul are un rol esențial în promovarea oxidării lipidelor și dezvoltarea masei musculare. Studiile clinice demonstrează că dieta ketogenică crește nivelurile de testosteron și SHBG la bărbații supraponderali, facilitând astfel lipoliza și creșterea performanței metabolice.

Alte influențe asupra eficienței dietei ketogenice

Ciclul menstrual

Răspunsul metabolic la cetoză este fluctuant în funcție de faza ciclului menstrual, fiind redus în faza luteală (progesteron crescut) și crescut în faza foliculară. Aceste oscilații hormonale pot perturba menținerea cetogenezei stabile, afectând eficiența dietei ketogenice la femeile premenopauzale.

Metabolism energetic diferențiat

Femeile preferă oxidarea lipidelor în timpul exercițiului aerob, dar stochează mai multă grăsime în perioada postprandială, ceea ce le face mai puțin receptive la mobilizarea grăsimii sub dieta ketogenică. În plus, metabolizarea carbohidraților ca sursă de energie primară poate limita adaptarea la un regim ketogenic sever.

Microbiota intestinală și HMGCS2

Activitatea enzimei HMGCS2, implicată în sinteza corpurilor cetonici, prezintă un pattern sex-specific. La șoareci, expresia sa este mai pronunțată în femelele cu deficit de Slfn3, sugerând o reglare genetică și epigenetică diferențiată. Mai mult, compoziția microbiotei intestinale diferă între sexe, iar răspunsul la dieta ketogenică poate depinde de prezența anumitor bacterii care influențează distribuția grăsimii și metabolismul energetic.

Considerații neurobiologice

Structura cerebrală și reglarea hipotalamică a metabolismului variază între sexe. Pe modelele animale, semnalizarea prin POMC și receptorii mGluR5 în hipotalamus reglează greutatea corporală diferit la femele față de masculi. Cetonele influențează expresia BDNF și pot avea efecte benefice mai pronunțate în rețelele neuronale masculine, oferind un avantaj potențial în răspunsul la dieta ketogenică.

Concluzii

Dovezile disponibile indică faptul că dieta ketogenică este mai eficientă în inducerea pierderii în greutate la bărbați, urmată de femeile aflate în postmenopauză. În schimb, eficiența este mai redusă la femeile tinere, premenopauzale, din cauza influențelor hormonale ciclice, profilului metabolic mai orientat spre stocarea grăsimii, și diferențelor în compoziția microbiotei.

Principalii factori implicați:

• Distribuția țesutului adipos (visceral vs. subcutanat)
• Profilul hormonal (testosteron vs. estrogen)
• Compoziția microbiotei intestinale
• Compoziția musculară și tipul de fibre predominante
• Activitatea neuroendocrină și variabilitatea ciclului menstrual

Aceste descoperiri susțin necesitatea dezvoltării unor strategii nutriționale personalizate, adaptate sexului și vârstei, în managementul obezității. De asemenea, subliniază importanța includerii analizelor stratificate pe sexe în studiile clinice privind dietele ketogenice.

Limitări și perspective

Studiile actuale sunt adesea limitate de dimensiuni reduse ale eșantioanelor, lipsa urmăririi pe termen lung și subreprezentarea populațiilor non-caucaziene. Relația dintre microbiota, metabolismul lipidic și sex necesită cercetări suplimentare. În viitor, integrarea metagenomicii, secvențierii ADN și analizei multi-omice va permite explorarea mai profundă a interacțiunilor dintre sex, dietă și pierderea în greutate.

Această sinteză oferă o bază solidă pentru cercetări viitoare privind tratamentele dietetice personalizate și intervențiile pentru obezitate, sugerând că abordările standardizate ar putea fi ineficiente în lipsa luării în considerare a diferențelor biologice între sexe.