Excesul de grăsime abdominală relevă riscul ascuns de osteoporoză

Osteoporoza afectează aproximativ 20% din populația globală peste 50 de ani, fiind responsabilă de un număr semnificativ de fracturi de fragilitate și de un impact economic considerabil. Cu toate că tratamentele medicamentoase actuale pot reduce riscul de fracturi, eficacitatea lor este adesea limitată de efecte adverse, ceea ce subliniază necesitatea identificării unor factori de risc modificabili. Un astfel de factor ar putea fi indicele de acumulare lipidică (IAL), un indicator ce reflectă acumularea de grăsime viscerală pe baza combinației dintre circumferința taliei și nivelurile trigliceridelor. Deși IAL a fost asociat anterior cu diverse afecțiuni metabolice și inflamatorii, relația sa cu densitatea minerală osoasă (DMO) nu a fost până acum bine documentată.
Obezitatea este recunoscută ca având o influență complexă asupra sănătății osoase. În timp ce indicele de masă corporală (IMC) și circumferința taliei sunt utilizate frecvent pentru a evalua statusul ponderal, aceste măsuri nu disting între masa musculară și țesutul adipos. În schimb, IAL oferă o estimare mai specifică a grăsimii viscerale, cu o capacitate demonstrată de a anticipa riscul pentru diabet zaharat, boli cardiovasculare și afecțiuni hepatice. Pornind de la aceste premise, studiul publicat în Scientific Reports investighează relația dintre IAL și densitatea osoasă lombară într-o populație adultă reprezentativă la nivel național în Statele Unite.

Despre studiu

Acest studiu transversal s-a bazat pe datele colectate în patru cicluri NHANES (2011–2018), un program național de supraveghere a stării de sănătate și nutriției în SUA. Dintre cele 39.156 de persoane inițiale, au fost incluse în analiză 3.883 de persoane cu vârsta peste 20 de ani, care aveau date complete privind densitatea osoasă lombară, IAL și covariabilele relevante.

Calculul IAL a fost realizat pe baza formulelor diferențiate pe sexe:

•  Bărbați: (circumferința taliei în cm − 65) × trigliceride (mmol/L)
•  Femei: (circumferința taliei în cm − 58) × trigliceride (mmol/L)

Densitatea osoasă lombară (DMO) a fost măsurată prin absorptiometrie duală cu raze X (DXA), utilizând echipamente conforme cu standardele Societății Internaționale pentru Densitometrie Osoasă.

Au fost ajustate o serie amplă de covariate, incluzând:

•  factori demografici (vârstă, sex, rasă, nivel educațional, venit),
•  parametri biochimici (calciu, fosfor, vitamina D, colesterol, proteine, acid uric),
•  comportamente (fumat, consum de alcool, activitate fizică),
•  boli cronice (hipertensiune, diabet),
•  scorul HEI-2015 pentru calitatea alimentației.

Rezultate

Media de vârstă a participanților a fost de 39,3 ani, cu o distribuție echilibrată între sexe. Persoanele cu IAL mai mare au fost mai frecvent bărbați, mai în vârstă, cu educație mai scăzută, mai predispuși la fumat, consum de alcool și boli metabolice.

Analiza statistică a arătat o asociere negativă semnificativă între ln-IAL (valoarea logaritmică a IAL) și densitatea minerală osoasă lombară, chiar și după ajustarea pentru toți factorii de confuzie:

•  Model complet: β = –0.011; IC95%: –0.019, –0.004

Mai mult, analiza prin funcții spline neliniare a evidențiat o relație negativă non-liniară, cu un punct de inflexiune la ln-IAL = 2.846. Sub acest prag, nu s-a observat o asociere semnificativă, dar peste acest nivel, IAL a fost corelat negativ cu DMO:

•  Peste prag: β = –0.029; IC95%: –0.050, –0.006

Analizele pe subgrupuri (vârstă, sex, rasă, IMC, educație, boli cronice) nu au evidențiat efecte de interacțiune semnificative, ceea ce sugerează robustețea și aplicabilitatea largă a rezultatelor.

Interpretarea rezultatelor

Aceste constatări evidențiază faptul că, în condiții de acumulare lipidică semnificativă, există o reducere măsurabilă a densității osoase lombare. IAL pare a fi un indicator mai precis al adiposității viscerale comparativ cu IMC sau circumferința taliei și poate reflecta mai fidel riscurile osoase în populațiile adulte.

Mecanismele biologice propuse includ:

• efecte mecanice statice exercitate de masa adipoasă asupra osului, care pot altera microstructura osoasă,
• schimbări endocrinologice: polarizarea diferențierii celulelor stem medulare spre adipocite în detrimentul osteoblastelor,
• efecte inflamatorii sistemice și locale: secreția crescută de leptină și reducerea adiponectinei, cu impact asupra resorbției osoase și activării osteoclastelor.

Faptul că această relație persistă independent de IMC adaugă un argument puternic în favoarea includerii IAL în instrumentele clinice de evaluare a riscului osteoporotic.

Limite și puncte tari

Puncte tari:

•  Dimensiune mare a eșantionului, reprezentativă la nivel național.
•  Ajustare riguroasă pentru un spectru extins de factori de confuzie.
•  Identificarea unei relații neliniare cu prag clinic potențial semnificativ.

Limite:

•  Designul transversal nu permite stabilirea unei relații cauzale.
•  Nu au fost disponibile date complete privind densitatea osoasă la nivelul femurului.
•  Pot exista factori de confuzie nerecunoscuți sau neajustați care influențează relația IAL–DMO.

Concluzii

Studiul evidențiază o relație negativă, semnificativă și non-liniară între produsele de acumulare lipidică și densitatea minerală osoasă lombară în rândul adulților din Statele Unite. IAL ar putea fi utilizat în practica clinică drept un marker suplimentar de risc pentru osteoporoză, în special în contextul obezității viscerale. Integrarea sa în strategiile de screening și prevenție ar putea permite intervenții mai timpurii pentru protejarea sănătății osoase.

Cercetări viitoare sunt necesare pentru a valida aceste rezultate longitudinal și pentru a explora relația între IAL și densitatea osoasă la nivelul altor segmente scheletice, precum femurul, precum și pentru a înțelege mecanismele biologice implicate.