Exercițiile fizice prelungite determină eliberarea unui hormon ce reglează senzația de sațietate

Hormonul GDF15, care în cadrul studiilor pe rozătoare a contribuit la scăderea poftei de mâncare și a greutății corporale, este eliberat ca răspuns la exerciții fizice viguroase, dar probabil nu în cantitate suficientă pentru a afecta comportamentul sau apetitul alimentar.
Un studiu recent, realizat de cercetători de la Universitatea din Copenhaga, adaugă nuanțe unui hormon care este în prezent sub control pentru potențialul său ca medicament anti-obezitate.

Un medicament care ne ajută să mâncăm mai puțin ar putea ajuta persoanele care trăiesc cu obezitate. Unul dintre candidații emergenți care interesează cercetătorii este hormonul GDF15 care, atunci când este administrat rozătoarelor, le scade pofta de mâncare și greutatea corporală. Noile cercetări constată că organismul produce cantități mari de GDF15 în timpul unor perioade prelungite de exerciții energice, probabil ca un semnal de stres fiziologic. Această constatare evidențiază diferențele centrale între GDF15 administrat ca medicament și GDF15 eliberat în mod natural ca răspuns la exerciții fizice viguroase.

Cu toate acestea, se știu puține despre modul în care funcționează GDF15 atunci când este eliberat natural de corp. Cercetătorii și-au propus să umple acest gol de cunoștințe cu o serie de experimente pe oameni și șoareci. Printre principalele lor constatări a fost că exercițiul prelungit dincolo de două ore la om are ca rezultat o creștere de patru până la cinci ori a circulației GDF15, sugerând că GDF15 funcționează ca un semnal de stres indus de efort.

Pentru a testa această idee, cercetătorii au folosit modele animale și au descoperit că administrarea GDF15 șoarecilor ca medicament le-a scăzut în mod clar motivația de a face mișcare și le-a redus apetitul. Descoperirile recente la rozătoare și maimuțe sugerează că hormonul, atunci când este administrat farmacologic, scade pofta de mâncare, dar promovează și greața și boala.

sursa: Science Daily