FIV și riscul de cancer: ce spun studiile pe termen lung

De unde vine teama și ce este real în această privință

De la primele cicluri de FIV realizate în anii '80, s-a ridicat o întrebare firească: dacă medicamentele utilizate pentru stimularea ovariană cresc nivelul de estrogeni și progesteron, nu ar putea oare stimula și dezvoltarea unor tumori hormon-dependente? Această îngrijorare are un sâmbure biologic plauzibil — receptorii estrogenici sunt prezenți pe celulele ovariene, mamare și endometriale. Totuși, plauzibilitatea biologică nu se traduce automat într-un risc clinic demonstrat.^[1]

Ceea ce complică interpretarea datelor este un factor de confuzie major: femeile care se confruntă cu infertilitatea nu sunt identice cu femeile fertile din punctul de vedere al riscului oncologic. Infertilitatea cauzată de endometrioză sau de sindromul ovarelor polichistice (SOPK) prezintă propriul substrat hormonal și inflamator, care influențează riscul de cancer independent de orice terapie aplicată. Studiile care nu iau în calcul cauza infertilității riscă să atribuie tratamentului un risc care aparține, de fapt, afecțiunii de bază.^[2]

Cancerul ovarian: ce arată studiile clinice de amploare

Cancerul ovarian a reprezentat cel mai studiat aspect în contextul fertilizării in vitro, deoarece stimularea ovariană implică dezvoltarea de foliculi multipli și obținerea unor niveluri suprafiziologice de gonadotropine. Cu toate acestea, studiile de cohortă pe termen lung nu au confirmat o creștere clară a risculega de tratament care să poată fi atribuită acestuia.^[3]

Date din studiul Women's Health Initiative

Un studiu publicat în Cancer Causes Control în anul 2025, care a monitorizat 112.925 de femei la postmenopauză din cadrul Women's Health Initiative pe o perioadă de peste 25 de ani, a clarificat o nuanță esențială: infertilitatea în sine (indiferent de administrarea unui tratament) s-a asociat cu un risc cu 90% mai mare de apariție a unor subtipuri specifice — cancer ovarian endometrioid și cu celule clare (HR: 1,90; IC 95%: 1,09–3,34) — dar nu și cu riscul global de cancer ovarian (HR: 1,09). Populația inclusă în acest studiu nu urmase proceduri de FIV, ceea ce sugerează că riscul pentru acest subtip histologic este determinat de infertilitate, nu de tratamentul de stimulare.^[2]

Cel mai amplu studiu de cohortă (Medicare, Australia)

Studiul australian publicat în JAMA Network Open în iulie 2026, realizat pe un eșantion de 1,75 milioane de femei înregistrate în programul de sănătate Medicare (1991–2018), este cel mai amplu realizat până în prezent pe această temă. Cercetătorii au analizat riscul de cancer ovarian, mamar, uterin, tiroidian, colorectal și de melanom. Concluzia principală arată că, deși s-au observat rapoarte de hazard (hazard ratios) ușor crescute pentru anumite neoplazii (între 1,09 și 1,64), analiza valorii E (E-value) a sugerat că infertilitatea de bază — în special endometrioza și SOPK — poate explica în cea mai mare parte aceste asocieri. Numărul estimat de cazuri suplimentare de cancer a fost de sub 20 la 100.000 de femei pe an — o diferență extrem de mică în termeni absoluți.^[1]

Cancerul de sân: dovezile arată că nici FIV, nici medicația nu cresc riscul

Cancerul de sân este tipul de neoplazie cel mai intens studiat, parțial din cauza prezenței receptorilor estrogenici. Studiile de calitate medie publicate în anii '90–2000 au oferit rezultate contradictorii. Datele mai recente, provenite din cohorte mari de paciente, sunt mult mai liniștitoare.^[4]

Siguranța FIV în cazul prezenței mutațiilor BRCA1/2

Un studiu internațional publicat în BMC Cancer în 2025 a analizat cea mai vulnerabilă categorie de paciente: femeile purtătoare ale mutațiilor BRCA1 sau BRCA2, care prezintă un risc de cancer mamar de 40–85% pe parcursul vieții. Analiza a inclus 8.290 de participante (4.145 diagnosticate cu cancer de sân și 4.145 în grupul de control). Rezultatul a fost extrem de clar: nu s-a identificat nicio asociere semnificativă statistic între istoricul de infertilitate (OR = 0,96), utilizarea medicamentelor pentru stimularea fertilității (OR = 1,10) sau procedura de FIV în sine (OR = 1,15; IC 95%: 0,76–1,73) și riscul de cancer mamar la purtătoarele de mutații BRCA. Autorii concluzionează că aceste date oferă o confirmare liniștitoare pentru femeile cu mutații BRCA care iau în considerare fertilizarea in vitro.^[4]

Prezervarea fertilității după diagnosticul de cancer de sân

O altă abordare a acestei probleme constă în evaluarea femeilor care au urmat protocoale de stimulare ovariană pentru prezervarea fertilității după ce au fost diagnosticate cu cancer de sân — un grup în care riscul de recidivă este un parametru critic. Studiul publicat în Fertility and Sterility în 2025 (Shapira et al., 74 de paciente comparativ cu 141 în grupul de control, cu o perioadă medie de monitorizare de 60–65 de luni) a arătat că supraviețuirea fără semne de boală invazivă la 5 ani a fost de 80% în grupul care a primit stimulare, față de 86% în grupul de control — o diferență nesemnificativă din punct de vedere statistic în analiza multivariată (HR: 0,86; IC 95%: 0,40–1,87). Concluzia autorilor indică faptul că stimularea ovariană controlată nu influențează negativ prognosticul oncologic pe termen lung la pacientele cu cancer de sân.^[5]

Cancerul endometrial: asociere cu infertilitatea, nu cu procedurile de FIV

Cancerul endometrial este, din punct de vedere teoretic, cel mai expus, deoarece endometrul prezintă o sensibilitate crescută la variațiile de estrogeni și progesteron. Studiile olandeze de cohortă, recunoscute pentru rigoarea lor metodologică deosebită (cohorta OMEGA), au inclus și au monitorizat zeci de mii de femei care au primit stimulare ovariană pentru FIV în perioada 1983–2000.^[6]

Rezultatele pe termen lung ale cohortei OMEGA

O analiză recentă publicată în Human Reproduction (2025), care a evaluat 30.625 de femei din cohorta OMEGA pe o perioadă mediană de monitorizare de câteva decenii, a concluzionat că riscul de cancer endometrial nu este crescut la femeile care au urmat tratamente de FIV — nici în comparație cu populația generală, nici în raport cu femeile cu subfertilitate care nu au primit tratament. Autorii au subliniat că subfertilitatea în sine — și nu tratamentul aplicat — reprezintă factorul relevant în studiile anterioare care raportaseră asocieri pozitive.^[6]

melanomul: un semnal modest într-un context complex

Un tip de neoplazie mai puțin anticipat în această dezbatere este melanomul. Estrogenii pot influența procesul de neoformare vasculară și pot modula comportamentul melanocitelor, iar câteva studii epidemiologice au raportat asocieri cu terapiile de fertilitate.^[7]

Date din meta-analize privind riscul de melanom

O meta-analiză publicată în Melanoma Research în anul 2026 (Paysano et al.) a evaluat 8 studii de cohortă ce au inclus 11.061 de cazuri de melanom, cu perioade de monitorizare cuprinse între 8,8 și 21 de ani. S-a constatat un risc modest, dar semnificativ statistic, la femeile expuse la tratamente de fertilitate comparativ cu cele cu infertilitate care nu au primit tratament (HR: 1,16; IC 95%: 1,04–1,29). Tratamentul specific cu clomifen nu a evidențiat o tendință semnificativă. Autorii subliniază că dovezile sunt neconcludente la nivelul protocoalelor terapeutice individuale, iar magnitudinea efectului rămâne redusă.^[7]

Practic, chiar dacă această asociere ar fi una reală, un raport de hazard (HR) de 1,16 reprezintă o creștere de 16% a unui risc care este oricum extrem de mic — aspect care nu modifică în mod substanțial conduita clinică în cazul unei femei cu indicație clară de FIV.

De ce persistă percepția unui risc crescut

Există mai mulți factori care contribuie la menținerea ideii că procedurile de FIV ar favoriza apariția cancerului:

Factori metodologici și de percepție

Eroarea sistematică de detecție (bias-ul de detecție). Femeile care apelează la FIV se află mult mai frecvent în contact cu sistemul medical, efectuând periodic ecografii, dozări hormonale și alte investigații imagistice sau de laborator. Neoplaziile depistate în cazul lor pot fi tumori care existau deja sau care ar fi apărut oricum, dar care sunt diagnosticate într-un stadiu mult mai timpuriu — ceea ce crește în mod artificial incidența aparentă. Studiul australian publicat în JAMA în 2026 a evidențiat exact acest fenomen: riscul era crescut doar în primii ani de după tratament, un model tipic pentru eroarea de detecție, nu pentru o relație de cauzalitate.^[1]

Confuzia dintre infertilitate și tratamentul în sine. Infertilitatea — în special atunci când este determinată de endometrioză sau de SOPK — modifică profilul hormonal și imunologic al organismului. Atribuirea unui risc crescut tratamentului, fără a lua în considerare afecțiunea de bază, conduce la concluzii eronate.^[2]

Studii vechi cu limitări metodologice. Studiile realizate în anii '90 prezentau perioade scurte de monitorizare, loturi reduse de paciente și o ajustare inadecvată pentru factorii de confuzie. Studiile recente, care utilizează metodologii avansate precum emularea unui studiu clinic țintă (target trial emulation) sau analizează cohorte naționale de sute de mii de femei, oferă o perspectivă complet diferită.

Informațiile incomplete din mediul online. Articolele cu titluri alarmante se propagă mult mai rapid decât concluziile nuanțate ale studiilor de cohortă desfășurate pe parcursul a 25 de ani. Pacientele accesează adesea titluri despre un „risc crescut”, fără a realiza că riscul absolut reprezintă doar câteva cazuri la 100.000 de persoane și că acesta este explicat parțial de patologiile preexistente.

Ce contează cu adevărat: riscul absolut versus riscul relativ

Chiar și în situațiile în care un studiu raportează un raport de hazard (hazard ratio) de 1,2–1,6, relevanța clinică depinde în mod direct de riscul de bază. De exemplu, dacă riscul de cancer ovarian pentru o femeie în vârstă de 35 de ani este de aproximativ 0,3% pe o perioadă de 10 ani, un raport de hazard de 1,3 va crește acest risc la 0,39% — reprezentând o diferență de doar 0,09 puncte procentuale. În comparație, șansa de a obține o sarcină și de a deveni mamă sau riscul asociat cu amânarea suplimentară a concepției au o pondere diferită în decizia personală a fiecărei paciente.

Exemplificarea diferenței dintre riscul relativ și cel absolut

Studiul australian efectuat pe 1,75 milioane de femei a cuantificat acest aspect în mod explicit: s-au înregistrat mai puțin de 20 de cazuri suplimentare la 100.000 de femei pe an — ceea ce reprezintă un risc absolut extrem de redus, indiferent de valoarea raportului de hazard raportat.^[1]

Monitorizare și recomandări practice

Toate ghidurile clinice majore — inclusiv cele ale American Society for Reproductive Medicine (ASRM), European Society of Human Reproduction and Embryology (ESHRE) și NHS — recomandă ca decizia de a recurge la FIV să aibă la bază o evaluare riguroasă a riscurilor și beneficiilor individuale, depășind temerile nefondate legate de riscul oncologic.^[3]

Recomandări pentru monitorizarea pacientelor

Iată câteva aspecte practice esențiale pentru pacientele care au urmat sau care au în vedere fertilizarea in vitro:

• Depistarea oncologică periodică (screening-ul) (mamografie, ecografie pelviană) trebuie efectuată conform ghidurilor standard, în funcție de vârstă și de factorii de risc individuali — nu este necesar un protocol special de monitorizare post-FIV în absența altor indicații specifice.
• Femeile cu mutații BRCA sau cu un istoric familial puternic de neoplazii trebuie să beneficieze de consiliere genetică și de o evaluare amănunțită din partea medicului specialist în reproducere asistată înainte de inițierea FIV — nu pentru că procedura ar crește riscul, ci pentru că riscul lor de bază este deja unul ridicat și impune o monitorizare specifică.
• Endometrioza diagnosticată reprezintă un factor de risc independent pentru anumite subtipuri de cancer ovarian — conduita terapeutică în cazul acesteia rămâne extrem de importantă, indiferent de decizia de a efectua sau nu FIV.
• Numărul de cicluri de tratament nu s-a asociat în mod constant cu un risc cumulativ crescut în cadrul marilor studii de cohortă — prin urmare, limitarea numărului de proceduri exclusiv din considerente oncologice nu este susținută de datele științifice actuale.

Concluzii

Temerea conform căreia fertilizarea in vitro ar cauza cancer nu este confirmată de dovezile științifice pe termen lung, obținute prin monitorizarea a milioane de femei pe parcursul mai multor decenii. Riscul absolut estimat este extrem de mic și este explicat în cea mai mare parte de infertilitatea de bază, precum și de o depistare mai activă a neoplaziilor la pacientele care beneficiază de o monitorizare medicală mai frecventă. Femeile care au indicație pentru FIV nu ar trebui să amâne sau să refuze tratamentul din cauza acestei temeri. Discuția deschisă cu medicul specialist în reproducere asistată despre factorii de risc individuali — cum ar fi istoricul familial, prezența endometriozei sau a mutațiilor genetice — este mult mai valoroasă decât orice generalizare cu privire la relația dintre FIV și cancer.