ar trebui sa schimbe cateva lucruri... ceea ce nu vrea

Am 20 ani, si vorbesc cu un baiat de doi ani. acum sase luni, ne-am mutat impreuna, pentru ca am ca ne vom cunoaste mai bine in felul asta. numai ca acum, stand impreuna zi de zi au inceput sa iasa la iveala diferentele dintre noi. suntem foarte fericiti si ne intelegem foarte bine, insa numai pana la anumite chestiuni... minore as putea spune, insa care pentru mine cantaresc mult. de exemplu, nu merge pe jos aproape deloc, pentru ca e de parere ca pierde timpul si oboseste inutil. inainte de a se muta cu mine, locuia cu parintii lui, care ii ofereau totul pe tava, insa acum trebuie sa munceasca el pentru tot ce vrea, motiv pentru care, intreaga lui activitate se imparte intre serviciu si somn... iar eu am 20 de ani, inca mai vreau sa traiesc!e un tip destept, insa totusi se multumeste sa ceara atat de putin de la viata. eu imi doresc sa fiu cineva, sa ma implinesc sa-mi fac o situatie, pentru ca astfel sa-i pot ajuta si pe cei din jur... el traieste doar pentru sine. Il iubesc foarte mult, insa sunt momente cand vad cat de mult ma schimba. aduce ceva nou in viata mea si inferior aspiratiilor mele... nu stiu ce sa fac.nu ma pot desparti de el pentru ca il iubesc si stiu ca si el ma iubeste, insa ar trebui sa schimbe cateva lucruri... ceea ce nu vrea

pai cere-i! adica verbalizeaza-ti dorintele si poate o sa aiba mai multa grija si disponibilitate pt tine. insa daca vorbesti cu el, nu o face in asa fel incat sa i se para ca ii reprosezi ceva. fii calma si expune-ti parerea si da-i si argumente. "as vrea sa mergem si noi in oras cand nu esti asa obosit. poate duminica" daca tot nu vrea, incearca sa-i explici ca a trecut la o alta etapa a vietii lui si trebuie sa-si asume niste responsabilitati. dar sa stii ca si lui ii este foarte greu.

Esti draguta, te straduiesti mult!
Of, traiul in comun... normal ca e greu, amandoi va modificati comportamentul si obiceiurile si asta cere timp, rabdare, toleranta si multe altele... si dintre acestea, parca mai importanta mi se pare capacitatea de a privi lumea prin ochii partenerului, de a intelege ce il face pe el fericit.
Din ce spui tu, omu' tau face eforturi: si-a schimbat major stilul de viata! sa stii ca nu sunt multi barbati dispusi sa renunte la alintul de acasa, multi il pastreaza intr-o forma sau alta.
Spui ca tu vrei sa ajungi in punctul in care sa-i ajuti pe altii. Doar o observatie am de facut: tu poti sa incepi sa-i ajuti pe altii chiar acum, nu trebuie sa ajungi nu stiu unde sau sa fii intr-un fel anume ca sa o faci. Plus, ajutorul pe care il acorzi semenilor tai poate lua multe forme, de la unul profesional/institutionalizat, pana la cel mai simplu posibil.
Poate faptul ca aduce in viata ta un alt model de viata, nu e tocmai nefolositor. Unii oameni sunt mai pragmatici si iubesc viata cu adevarat, asa cum e ea, simpla, fara expectante marete, fara vise sau idealuri sociale... pur si simplu.
In fine, ar fi multe de spus... o sa ma opresc aici, pentru ca sunt sigura ca voi doi sunteti aceia care veti descoperi cum si cat sa va intalniti in punctele comune, si la fel cum sa va permiteti unul celuilalt sa va traiti diferentele si aspectele particulare.