histerectomie totala cu anexectomie bilaterala

Inca de la inceput vreau sa precizez ca nu iau parte niciuneia dintre voi. Vreau doar sa spun ca am ramas socata de ceea ce vad aici. Din prietene (asa cum se pretinde ca suntem) si colege de suferinta am ajuns sa na jignim si sa ne ironizam, doar ca una are o parere sau alta, ca da un sfat sau altul. Eu zic ca avem liberul arbitru si putem alege doar ce ne e de folos. Restul ce nu ne convine, putem trece mai departe. Care este scopul acestui forum ??? Eu stiu ca la inceput fiecare dintre noi cautam un sfat, o informatie, orice ne era de ajutor si ne facea sa trecem mai usor peste probleme. Acum vad ca discutiile degenereaza in conflicte, chiar se folosesc cuvinte jignitoare si nu stiu daca face cinste cuiva.
Urat din partea noastra !

PRIETENE ADEVARATE !!! :) si-mi place sa cred ca mai putem adauga grupului.

Am si eu o intrebare pentru tine draga mea ADI 10:tu ai trecut prin operatia de histerectomie?Ai copii?ai infiat cumva?DACA AI FACUT TOATE ASTEA MA INCLIN IN FATA OPTIMISMULUI TAU, IAR DACA NU..

Sincer, pot spune ca m-as bucura sa stiu ca ma primiti sa ma alatur grupului vostru. Sunt Lucia din Timisoara am 40 de ani si vreau sa va spun povestea mea: a inceput acum doi ani si 7 luni, mai precis in ianuarie 2011 la varsta 37 de ani. Nu ma gandeam ca in ziua de Sf Ioan mergand la un eco abdominal (stiindu-ma bolnava cu rinichii am facut acel eco), pot primi o veste care ma va trimite ma departe la control ginecologic, care la randul lui m-a trimis la RMN, mi-a facut si analizele de marker CA 125 (a avut valoarea 5866), si in nici doua saptamani am inceput chimioterapia, avand diagnosticul de neoplasm ovarian bilateral cu hidronefroza dreapta secundara si ascita in cantitate mica, stadiul nu-l stiu exact (dr oncolog a zis ca este stadiul 2C, iar dr chirurg a spus ca putea fi si 3C). Eram disperata, fiica mea avea 15 ani, abia incepuse clasa a IX-a, la un liceu foarte greu din Timisoara (Grigore Moisil Mate-Info intensiv). Sotul meu facuse in urma cu vreo 3-4 ani depresie cu atacuri de panica. Mi-era teama pentru amandoi, si pentru parintii mei. Am facut 4 cure de chimioterapie inainte de operatie si 2 cure dupa operatie, in 01 aprilie am fost operata la Cluj, iar la sfarsitul luni, chiar in Vinerea Mare a Pastelui i s-a facut rau tatalui meu, l-au dus la spital de urgenta, ca dupa o luna de investigatii sa aflam ca si el, saracul, a fost diagnosticat cu neoplasm de colon. Avea si el atunci 60 de ani. Eu in 10 iunie am facut ultima chimioterapie iar tata in 29 iunie 2011 a inceput si el cu operatia, apoi chimioterapie, a urmat o pauza de 6 luni, dupa care a facut o recidiva a bolii, a urmat din nou chimioterapia, inca o operatie de Craciun si anul asta in februarie a murit. Dumnezeu sa-L odihneasca in pace! Mama, saraca de ea, a fost nelipsita de langa mine in toate cele 6 luni de tratament, s-a mutat la noi, dupa care a continuat cu tata. Nu ne-a lasat o clipa singuri pe nici unul. Bineinteles ca si sotul si fiica ne-au fost alaturi, doar ca el lucra si ea mergea si la scoala. Acum urmeaza clasa a XII-a, e ok. Sunt o fire optimista, dar si asa e greu.

Da, pai chiar asa este, din prietene s/a ajuns la jigniri si ironizari.fiecare are dreptul bineinteles sa aleaga ceea ce vrea din sfaturile si mai stiu eu ce scriem noi aici.asa cum a scris si Eliana, orice sfat, orice informatie era binevenita inainte si acuum.dar de aici pina la a jigni.mi se pare cale lunga.consider ca jignirile dezvaluiesc fata adevarata a fiecarei persoane dintre noi si nu este chiar asa de frumos.e si normal ca fiecare are dreptaul pe forum sa "se plinga" sa-si spuna trairile, necazurile, bucuriile, ca doar de asta scriem si am descoperit forumul.si eu am avut momente cand am intrat in depresie.mie cel putin mi/a spus doctorul ca nu am voie sa ma supar, sa gandesc negativ, doar stiti si voi ca supararea si depresia face mai mult rau decat bine ca dezvolta toate bolile in organism.destul avem lipsa unor hormoni din organism care ne pot declansa si glanda tiroida printre altele...dar daca ne mai suparam pai atunci mai contribuie si supararea.nu zice nimeni ca trebuie s ane apucam sa sarim in sus de bucurie ca suntem operate,.ssi ca o sa uitam vreodata lucrul acesta, dar macar contribuim sa luptam sa ne mentinem asa cum suntem acum.e CLAR ca nu mai putem aduce trecutul inapoi oricat ne/am dori.cele care v-ati spus "oful " aici era si normal acest lucru sa-l faceti si eu m-am plins de multe ori pe forum si eram descurajata dar eu personal si subliniez cuv il mai scriu odata deci PERSONAL am multumit si multumesc si acum persoanelor care au avut ptr mine un cuvant de incurajare si nu m-au lasat prada disperarii.multumesc si persoanelor care nu sunt in forum si sunt linga mine care si ele au corntribuit enorm la starea mea psihica.nu spun ca acum sunt vindecata psihic ca sunt ca si cum nu as fi operata dar am reusit sa trec de un mare prag al vietii mele.deja i/mi este teama si mie sa mai scriu ceva pe forum, un sfat, o vorba buna, ca nu stiu cum sunt interpretate.

Este ultima data cind intru pe acest site pt a preciza un lucru, nu am afirmat absolut niciodata ca as fi psiholog. Cine a tras concluzia respectiva este pt ca nu a citit cu atentie postul respectiv, as fi spus-o f clar daca era cazul. Am afirmat ca lucrez in domeniu, dar asta nu inseamna ca sint psiholog, din acest motiv am facut precizarea cum ca nu ma gasesc in tara pt ca exista o categorie mai larga de specialisti diferita de situatia din Romania. Si nu dau consultatii particulare de pe urma carora sa iau bani asa cum rezulta din unele comentarii rauvoitoare la raspunsul meu.

Maria Neagu - am trecut printr-o operatie grea de histerectomie totala cu complicatii ulterioare de pe urma careia am tras greu si m-am recuperat greu. Da si am 2 copii, nici unul al meu, din care unul este al sotului meu, iar celalalt recent adoptat in familie si mai am si o mama bolnava pe care o ingrijesc. Mai lucrez si ca voluntar in putinul timp liber ramas pt oameni care se afla in situatii dificile, stiu despre ce vorbesc din proprie experienta si pot sa spun ca sint oameni in situatii de o dificultate greu de imaginat care reusesc sa-si schimbe vietile si de la care si eu am invatat niste lectii de viata de care nu imi e rusine. Cine isi imagineaza ca am o viata usoara se inseala amarnic, dar asta am ales sa fac si nu ma pling si nu are legatura cu optimism sau autosugestie, mai mult nu sint in cautare de admiratie sau de a da lectii. Daca am ales sa scriu acel post am facut-o in deplina cunostiinta de cauza si in dorinta de a ajuta pe unele dintre colegele de suferinta, pt ca am vazut ce schimbari de-a dreptul miraculoase pot aparea in viata oamenilor care se aflau in situatii mult mai grele decit persoanele carora m-am adresat si care au acceptat provocarea de a-si analiza si schimba existenta.

Daca am gresit cu ceva este pt ca eu chiar am crezut ca unele persoane doresc cu adevarat sa-si schimbe viata in mai bine, asa ca ma intorc la acei oameni pe care ii ajut fara nici un fel de plata si care chiar isi doresc sa-si imbunatateasca viata si care se lasa ajutati si stiu sa pretuiasca un ajutor fie el cit de mic.

Consider ca nu este cazul de a mai incerca sa mai explic ceva pt ca nivelul unora din raspunsurile primite este de proasta calitate si le las acestor persoane placerea de a schimba sensul cuvintelor si a permuta la infinit intelesul lor. Imi iau ramas bun de la acest site si va doresc tuturor numai bine!

@Nlucia73, imi pare rau pentru pierderea tatalui tau! Oricum este o situatie foarte grea, pentru tine cu atat mai mult. Dupa operatie ce rezultat ai primit de la biopsie? Scuze, poate ai spus si nu am inteles eu. Mai era pe aici o doamna din Craiova cu cancer ovarian, stadiu avansat si era bine, din fericire! Facuse chimio si radio, poate mai intra. Iti doresc sa nu mai ajungi niciodata la spital si sa depasim aceste momente. Adica sa ramana numai ca si punct de referinta, ceva de genul - dupa ce am avut cancer a fost totul bine! :) Oricum povestea ta m-a impresionat. Multe se afla in sufletele oamenilor si numai ei stiu ce simt. Numai bine tuturor!

@Nlucia73, imi pare rau pentru pierderea tatalui tau! Oricum este o situatie foarte grea, pentru tine cu atat mai mult. Dupa operatie ce rezultat ai primit de la biopsie? Scuze, poate ai spus si nu am inteles eu. Mai era pe aici o doamna din Craiova cu cancer ovarian, stadiu avansat si era bine, din fericire! Facuse chimio si radio, poate mai intra. Iti doresc sa nu mai ajungi niciodata la spital si sa depasim aceste momente. Adica sa ramana numai ca si punct de referinta, ceva de genul - dupa ce am avut cancer a fost totul bine! :) Oricum povestea ta m-a impresionat. Multe se afla in sufletele oamenilor si numai ei stiu ce simt. Numai bine tuturor!

OK.apreciez faptul ca ai avut putere sa treci peste toate problemele avute, si desi nu asi putea sa cresc un copil care nu este al meu admir toate femeile care au putut sa faca acest gest.te apreciez..

Buna fetelor!!! Sunt un pic socata pt.ce s-a intamplat aici, nu stiu ce as putea spune am observat ca este un subiect sensibil sincer imi pare rau ca suferiti atat de tare.Vreau doar sa va spun ca sunt programata la Cluj la spit.oncolog cu ajutorul lui greengirl (ea m-a ajutat cu programarea) si-i multumesc din suflet pe 13 aug., medicul nu mia spus multe doarca trebuie scos deci prin cale chirurgicala.Fetelor va imbratisez aveti grija de voi

buna Brygitta.Mergi sanatoasa si nu te ingrijora de nimic si totul va fi bine.Nu este chiar asa de dramatic pe cat ne vaicarim noi pe aici, eu am sapte saptamani de la operatie si aproape ca am si uitat cum a fost.ma recuperez repede si abia astept sa -mi dea medicul acordul sa-mi reiau si viata sexuala.daca ar fi dupa mine...dar sunt ascultatoare.te astept sa-mi spui cum a fost si sa dea domnul sa scapi si tu de boala asta cat mai repede.Mult noroc si sa fi curajoasa.

Buna, fetelor!

Sunt dezamagita de faptul ca exista atata rautate. Nici una dintre noi nu are o viata usoara, altfel nu ar mai fi pe acest forum. Daca Adi10 ar fi fara probleme, ce ar mai cauta aici incercand sa ne transmita optimismul ei? Pacat ca cititi printre randuri si sunteti impotriva celui care nu va impartaseste parerile, care nu va plange de mila.Si eu am fost operata de cancer la 38 de ani, dar nu s-a oprit lumea in loc.Sunt copii care mor de cancer, am avut prieteni care au murit de cancer, nu suntem singurele.Am stiut de ce n-am mai intrat pe acest forum, nimic nu mai este ca inainte.
S-a cernut si s-au ales prieteniile adevarate, in alta parte.
Eliana, draga mea, mare dreptate ai!
Adi10, stii unde ne gasesti!

Va doresc multa sanatate!

Buna noapte.nu pot sa cred ca se intampla asemenea conflicte intre voi...dragelor, sunteti toate la fel, aceasi suferinta, suntem aici sa ne sfatuim, dar deciziile ne apartin.
Viata este scurta si merita traita chiar daca nu avem ovare, uter..asa a dorit Dumnezeu...de ce va puneti atatea intrebari ???tot nu veti gasi raspunsurile, asa ca ar trebui sa multumim lui Dumnezeu ca ne trezeste in fiecare dimineata.
As vrea sa cred ca veti fi mai tolerante, ca nu veti mai interpreta gresit anumite lucruri si ca nu veti mai folosi cuvinte jignitoare.
Oricum, abia imi gasesc cuvintele, dar retineti ca singurul umar pe care am plans ati fost voi toate...
Noapte buna.
@Lucia, cauta-ma pe FB..VASI VIORICA.

buna seara.nu pot sa cred ca va certati aici, unde toate suntem la fel..Cearta vine de la diavol si noi toate avem nevoie de Dumnezeu.Mai mult nu am ce spune.noapte buna!

Buna ziua
Mirela (Rasarit) ti-am trimis un mesaj privat, te rog uita-te.

@ vasi-viorica, ti-am scris mesaj pe privat, sa te uiti, te rog...

aici ma opresc si eu din a scrie pe acest forum deoarece de la un timp nu mai este nimic ca inainte.chiardaca as vreau, nu mai pot scrie, stiind ca apoi postarile mele or sa fie interpretate cu rautate asa cum au facut unele fete cu prietena noastra Adi10 care, cu scopul de a ne ajuta din tot sufletul, ne scria postarile cele mai lungi. Ma bucur nespus de mult ca am descoperit acest forum, deoarece prin el am cunoscut prietenele adevarate care sunt pe facebook. sanatate multa la toate fetele.

Buna seara,
Imi pare foarte rau ca s-a ajuns la astfel de discutii ...n-as fi crezut vreodata...drept pt care citind toate aciditatile care s-au spus mai sus, aleg de buna voie si nesilita de nimeni sa ma retrag de pe acest forum.nu inainte de a va mai multumi inca o data pt tot ceea ce ati facut pt mine in decursul acestui an si jumatate de cand activez aici.. dar mai ales pt faptul ca ati facut parte zi de zi din viata mea, ca alaturi de voi am reusit sa depasesc unul dintre cele mai cumplite momente care mi-a fost dat sa-l traiesc pana acum.VA ASIGUR PE DEPLIN CA FIECARE DINTRE VOI ARE UN COLTISOR BINE DEFINIT IN INIMA MEA, SI VA RAMANE ACOLO PANA..LA INFINIT...
Va multumesc inca o data si poate de inca o mie de ori ! COTI.

RETRAG SI POZA CU..BLANOSU...

buna seara fetelor!

Eu eram nehotarata ca in prima zi cand am inceput sa va citesc, n-aveam curaj sa scriu imi pareati vesele voi va pregateati de paste eu. eram proaspat operata n-am vrut sa va stric sarbatorile preferam sa raman in spate un pic, apoi incet incet mi-am facut curaj si insfarsit v-am scris, aveam impresie buna, stiam ca aici ma intelegeti voi ce ati trecut prin acelasi suferinte, dar ieri cand am intrat si am citit, va spun sincer cred ca minim de 3 ori am citit si nu mi-a venit sa cred ce citesc, imi venea sa plang ce s-a ales de acest forum care are ca prioritate sa ajute nu sa jigneasca, eu nu am vrut sa spun nimic ca nu am vrut sa supar pe nimeni dar totusi nu pot sa nu va intreb ganditiva un pic cand vine o persoana noua operata cautand informatii despre boala sau un sfat si da de pagina asta mie rusine sincer, cer scuze daca am jignit sau am suparat pe cineva asa am hotarat si eu sa ma retrag, dar as vrea sa va mai spun ca Adi este o fata inteligenta imi pare rau ca ati inteles gresit sfatul ei, ea mereu era bine informata si ne ajuta tare mult si nimeni nu s-a suparat va doresc numai bine in continuare si multa sanatate

Fetelor...nu aceasta este solutia...pe forum au fost, sunt si vor fi fete care vor avea nevoie de sfaturi, de pareri...
Vor fi apartinatori care vor dori sa afle cate ceva din experienra noastra.
Si mai este ceva...ne-am bucurat de respectul administratorilor acestui forum...n-am fost blocate, atunci cand mai bateam campii, asa ca, parca n-ar merita sa ne retragem.

ai dreptate Vasi sa se retraga cei ce au gresit !!!!! noi mai avem aici treaba sa ajutam multe femei care sufera si nu stiu cu ce se confrunta

Fetelor, marul discordiei a fost aruncat, incercati sa nu-l ridicati. Vad ca de la sfaturi date din inima am ajuns la discutii neprincipiale.Se pot da sfaturi dar cand in cuvinte se simte rautatea lasa rani in suflet.. Undeva se greseste, nici una din noi nu detine adevarul absolut. Am venit aici cu experienta noastra rezultata din suferinta si nopti nedormite. Aici am gasit alinare si fiecare din noi trebuie sa stim ca uneori cuvintele dor mai mult decat o palma. Ar trebuie sa fim mai bande in exprimare, aici suntem prietene, Un prieten cand este cazut il ridici il iei de mana si-l insotesti pana pasii lui sunt mai siguri. Am vazut de ceva vreme ca sfaturile se dau dur, din varful limbii..cuvintele nu sunt trecute prin suflet aici au aparut neintelegerile.Fiti blande si bune, fiti voi cele pe care le stiu eu, nu dati voie cuvintelor urate sa va otraveasca sufeletele. Va imbratisez cu drag!.

Am inteles ce vreti sa spuneti.

Eu raman la parerea mea.

Aici era un colt de lume, sau un colt de rai, in care puteai fi cat vroiai tu de trist sau de vesel. In sfarsit, era o lume, parea chiar neverosimila, utopica, atat de multa blandete si intelegere era. Nimeni nu judeca pe nimeni. Nimeni nu punea epitete, nu facea caracterizari, gen egoista, narcisista, in fine, nu vreau sa reiau tema.

Si cand veneau sfaturile, asa cum extraordinar de corect a sesizat Griguta, veneau din inima. Nu simteai ca cineva te acuza ca ai fi intr-un fel sau altul.
Vad ca ceea ce am scris a starnit reactii, exact asa am simtit si eu. O reactie. O reactie de respingere a ceea ce s-a scris.
Mi s-a parut nedrept.
In asta consta unicitatea forumului, ca puteai spune aici, tocmai ceea ce nu puteai spune niciunde. Si daca vroiam sa fiu trista o luna sau doua de zile, gaseam aici alinare, sprijin, multa noblete sufleteasca.

Simt ca Laura de asta nu mai scrie. Se teme sa nu fie prea mereu trista. I este jena sa mai scrie ca viata ei a luat o intorsatura amara. Postul Laurei e scris cu o mare finete. A scris atat de emotionant ce a scris, parca cu frica sa nu cumva sa supere pe cineva, sau sa scrie ceva sa nu fie corect, sa lezeze cumva pe cineva. Postul ei e scris cu mare sensibilitate.

Eu nu pot ramane indiferenta la asta, Laura e un copil, nu pot sa-i aplic terapia cu palme ca sa se trezeasca. Sa-i dau doua smetii sa iasa din starea de negare. Si nici Violetei. Nu cred ca violenta si duritatea da roade, in situatiile astea. E pararea mea.
Palme imi da viata, imi da lumea exterioara, de asta aici, pe forum, era altceva. Nu pot decat sa le fiu alaturi, cu toata inima mea, atat cat va fi nevoie, cat vor simti ele nevoia.
Numai ca nu o sa mai scriu, ca sa puteti ramane voi, toate celelate, sa le sustineti in continuare pe cele ce vor avea nevoie de suportul vostru.

Si nu cred ca nu am inteles bine tot ceea s-a scris aici, in decursul timpului, scris de fiecare dintre voi, pana acum. Sau ca am rastalmacit cuvintele voastre. Doar ca era sinceritate, omenie si finete.
Si nu cred, ca la randul meu, v-am raspuns altfel, decat am simtit la voi. Nu cred ca am suparat pe cineva, poate doar cu glumele, sau cu veselia.
Poate ca voi va cunoasteti mai bine pe fb, voi ati creat acolo un grup. Nu stiu.

Si de ce sa va retrageti voi, din cauza faptului ca eu am raspuns la o postare, cu aceeasi duritate cu care mi s-a parut a fi scrisa. Corect mi se pare a ma retrage eu.
Am iubit mult fetele de pe forum. Chiar mult.

Am plans si am ras alaturi. Am pretentia sa spun chiar ca va cunosc pe fiecare dintre voi. Sunteti niste fete minunate, mai sunteti si frumoase, parca sunteti alese. Ati avut mereu rabdare si o inima deschisa.

De ce sa plecati voi de pe forum? Atatea fete valoroase pe care le-am iubit mult...
Plec eu, asa mi se pare normal.

Si, ca sa inchei, nu retrag nici un cuvant din cele ce am scris, acum sau mai inainte.

Am primit de la voi sfaturi de nepretuit, dar mereu scrise din inima, cu fairplay, fara a ma face sa ma simt catalogata in vre-un fel, fara a simti ca nu am locul aici printre voi, fara a-mi fi dat vre-o secunda senzatia de a ma simti prost.

De multe ori ne grabim sa luam decizii pripite si poate ca nu sunt cele mai potrivite. Mirela, recitind din urma comentariul tau la postarea Adrianei, ceea ce te-a 'iritat' pe tine cel mai mult a fost privitor la infierea unui copil. Ai tot dreptul sa fii impotriva, pt. ca tu ai trecut prin ce ai trecut si decizia iti apartine doar tie, ca de altfel fiecareia dintre noi privitor la un anumit lucru. Asta neansemnand egoism sau rautate.
Alinare si sprijin (asa cum spui si tu mai sus), exact aceste lucruri a vrut sa ni le ofere Adi prin postarea ei, scopul a fost sa fim trezite la realitate, acceptand schimbarile in viata noastra. Nu stiu ce este rau dandu-ne sfatul sa descoperim bucuria si fericirea. Aceste doua lucruri stim ca nu ne fac rau, doar eu sunt una din persoanele care de multe ori nu stiu cum sa le descopar. Poate ca nu sunt maturizata emotional (tot din comentariul Adrianei). Si un sfat de la cineva ar fi binevenit. Restul nu mai comentez, poate ca a avut si ea unele remarci mai dure, dar de aici si pana a raspunde ironic, mi se pare ca nu-i frumos(vorbesc in general).
Inchei cu doua citate:
'De bun simt toata lumea are nevoie. Putini il au, dar toti cred ca il folosesc'
'Nu poti schimba OAMENII din jurul tau, dar poti schimba oamenii pe care-i alegi sa te inconjoare'.

Buna seara fetelor, citate putem enumera N dar aici este vorba despre altceva.Aici noi ne mangaem sufletele ne ascultam suferintele fara a ne acuza de narcism, egoism fara a face trimitere la psihologi, psihoterapeuti. Credeti cumva ca nu am innebunit internetul? ca nu am tradus fraze din toate limbile pamantului exemplu nu gaseam nicaieri ce este aceia o' tumora parauterina'. Aici pe acest forum invatam sa mergem din nou, cautam experienta celor care au trecut printr-o suferinta la fel ca a noastra.Adevarul este ca postarea lui Adi a fost incisiva iar daca fetele au reactionat inseamna ca intradevar a durut. Nu cuvintele in sine dar printre randuri s-a simtit superioritatea ( acea trimitere de a citi de -a invata limbi straine) pe cand aici noi suntem femei si atat.
Rararici nu trebuie sa parasim forumul! Deci Adi esti vinovata pentru exprimarea ta dura! Va imbratisez cu drag pe toate!

Salutare!

@Griguta ai scris atat de minunat!!! Mi-ai luminat sufletul, jur!
Si tu Rasarita noastra draga, te rog sa nu ne lasi! Eu te iubesc tare si asa suntem noi, mai din topor! :)
Constat ca unele fete, daca nu suntem de aceeasi parere spun ca am inteles gresit! Cum adica gresit? Avem doar alta parere si tocmai asta e frumos la prietene, ne spunem parerea chiar daca difera de a altora, nu?
Eu zic ca ajunge cu impartirea in bisericute si cu blamarea lui Adi10 sau a Rasaritei sau a mea sau a mai stiu eu cui!
M-a afectat tare postul lui Adi10 tocmai ptr ca a folosit cuvintele mele spuse din suflet voua, impotriva mea, treaba aia cu masina, dar ajunge! Poate a fost doar exprimare nefericita, ce sa mai zic? Nu spun ca ea a gresit sau ca eu am gresit sau Rasarit, avem dar opinii diferite si atat! Ce atatea retrageri? Trebuie sa terminati campionatul, nu va retrageti cand vret voi! :)
Poftim, eu fac primul pas si imi cer scuze daca am fost nedreapta fata de cineva, nu am avut aceasta intentie! Imi pastrez opiniile pentru ca ele ma definesc si le respect pe ale altora atata vreme cat sunt la randul lor respectuoase!
Asa ca va rog sa renuntati la afirmari de genul - sa se retraga cele ce au gresit (adica cine?) numai pentru ca cineva nu va impartaseste opinia, poate acel cineva si-a facut griji pentru voi cand v-a fost greu si v-a purtat in suflet.

Numai bine!

Draga Rasarit si draga Violeta!Din pacate dupa ce "dai cu bata-n balta"e destul de greu sa mai repari ce deja ai stricat.
Cu riscul de a sari pe mine (ca nu sunt de mult timp pe forum sau mai stiu eu ce explicatii veti gasi.)vreau sa va spun ca asta ne caracterizeaza ca si popor:nu ne place sa ne asumam greselile.
Nu uitati pentru Dumnezeu de ce am intrat fiecare pe acest forum!Deja subiectul a deviat !Daca veti dori sa sustineti mai departe incercati sa ramaneti la tema altfel nu cred ca v-a mai fii cineva interesat de acest forum si chiar ar fi pacat!
Cu respect pentru tot ce a-ti facut pana acum, va doresc in continuare multa sanatate!

Buna dimineata fetelor! Ralia aici nu vorbin de caracterizari si nici de popor. Suntem noi cu dorinta de a trece dincolo de aceasta operatie de incercarile prin care am trecut. Aici nu ne pune nimeni etichete si nici nu judeca. Cine vrea sa tina lectii de morala sa-si caute alt forum. Sper ca ati vazut ca de-a lungul anilor nimeni nu a catalogat pe nimeni ne-am inteles suferinta si atat. Nu vreau sa supar pe nimeni dar trebuie inteles ca fetele au sufletele sensibile trupul lupta si el sa -si revina.De aceea ne trebuie un pic de delicatetei iar vorbele pornite din suflet. Va imbratisez cu drag!

sunt depresivaaaaaaaaaa, am cedat!ata mai este viata????????sunt doar umbra femei pline de viata cara am fost.pe cine incerc sa mint?nu vreau sa mai fac nimic.la ce ar mai folosi?????