GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Kolya, ai spus ca ai luat-o prin balarii la un moment dat in tinerete din cauza situatiei din familie si ai si spus ca un om te-a scos din balarii, din a-ti face rau tie.
Daca nu sunt indiscret, ce ti-a spus omul acela? Stiu si eu un voinic tanar care a inceput s-o ia prin balarii tot din cauza situatiei si poate asa l-as putea scoate.
Care a fost mecanismul gandirii tale care ti-a permis iesirea din situatie?

Buna,
Rares, tu ce parere ai, nu cumva diagnosticul meu (si al Andreei), ar putea fi tulburare dismorfica corporala?
Am senzatia ca cel putin eu sunt mai aproape de el, decat de toc (stiu ca tot in clasa anxietatilor este si el).
Dar in afara de compulsia mea cu tunsul, nu am celelalte caracteristici ale toc-ului, nu frica de microbi, nu curatenie excesiva, nu incuiat descuiat de 1000 ori usa, nu compulsii mentale, numai uneori dar ft rar ganduri intruzive.

Astept cu interes parerea ta.
Si multumesc mult ca iti faci timp sa ne scrii.

@apasadi: Omul acela, respectiv unchiul mamei mele, a evitat în mod elegant greşeala pe care o fac în mod curent toţi adulţii atunci când îşi sfătuiesc fie odraslele, fie pe cineva mai tânăr: să nu-ţi impui superioritatea în faţa lui. Cea mai păguboasă, malefică, idioată şi lipsită de caracter metodă de a te impune unui tânăr adolescent este cea de genul: eu sunt mai înaintat în vârstă, tu eşti prea tânăr, eu sunt deştept, tu eşti prost, eu sunt mare, tu eşti mic, eu sunt puternic, tu eşti slab, eu sunt înţelept, tu eşti bătut în cap. În niciun caz să nu îţi arăţi superioritatea asupra lui. Consideră-l un om important, cel puţi la fel de important ca şi tine şi arată-i chestia asta. Vorbeşte cu el la nivelul lui, pe limba lui, arată-te interesat şi informat asupra problemelor lui, consideră-l la nivel de vorbire cel puţin, la fel de inteligent ca şi tine. Devino prieten cu el, vorbeşte-i tu despre problemele tale, pentru a-l face să ţi se deschidă, să iasă din cochilie, pentru a-ţi putea vorbi şi el deschis despre problemele sale. O să ai nişte surprize, ai să constaţi cât de matur poate fi în gândire şi vorbire, odată ce te deschizi şi tu în faţa lui, şi vorbiţi ca de la egal la egal, ca-ntre prieteni. Asta a fost metoda care a mers la mine. Gândeşte-te doar ce presiune apasă pe copil: la şcoală nu învaţă cum trebuie, deci e prost, vecinii vorbesc în şoaptă despre el, catalogîndu-l drept un viitor puşcăriaş, un ratat, rudele şi toţi cunoscuţii îl desconsideră şi şi-l categorisesc drept "rebut ginecologic". Ai multă răbdare când vorbeşti cu el, nu te enerva, nu deveni în vreun fel violent, nici măcar verbal şi ai să vezi că treptat, pe măsură ce-i câştigi încrederea, prietenia, va deveni în mâna ta ca o bucăţică de lut, pe care o poţi modela în ceva frumos.
În ce priveşte mecanismul gândirii, acesta a fost în felul următor: devenisem de ceva vreme prieten cu unchiul mamei mele (tutorele meu), începusem să conştientizez că merg pe un drum greşit, că nu aveam prieteni la fel de buni, de sinceri, de preocupaţi de sorta mea. Apoi într-o noapte, după ce făcusem din nou o prostie şi ajunsesem în arest, a venit iarăşi mama şi m-a adus acasă. În acel moment, începusem să-mi pară rău şi să regret ce făcusem. Am ajuns acasă, mama săraca nu mai avea putere nici să scoată două silabe. Eu lniştit, mi-am făcut un duş şi când am ieşit, ceva m-a împins să vorbes cu ea, să-mi cer scuze. Am descih puţin uşa, crezând că dormea. De unde, ea plânsese de storceai lacrimi din pernă, dar totuşi a avut puterea să-mi spună că e totul bine, că voi deveni un om de bine, la locul meu. De acolo, din acea noapte, s-a declanşat în mine dorinţa de a mă schimba. Acum să nu crezi în scenarii de filme lacrimogene, gen de-a doua zi am fost alt om. Nu, a durat destul de multă vreme pentru a deveni un om "de bine" (whatever that means :))

@Cătălina: Dacă diagnosticul ţi-a fost pus corect şi ai încredere în cel/cea care ţi l-a pus nu are rost să te îndoieşti de el, asta în primul rând. În al doilea rând, mecanismul obsesiv/compulsiv diferă de la o persoană la alta. Poate fi nunul şi bun, ca în cazul tău, pot fi multe şi mărunte, ca în cazul meu. Ştii că cea mai mare scamatorie a diavolului e să te facă să crezi că nu există. Prin urmare, dacă mâine nu vei mai avea obsesia cu părul, atunci vei avea alt sau alte obsesii care ţin de estetică, gen: greutate, textura pielii, modul în care hainele se aşează pe tine, comentarii maliţioase, care în detrimentul bolii prin alt contur etc. Practic alte obsesii îi vor lua locul celei actuale. E al naibii de perversă boala asta: când crezi că ai făcut un pas înainte, îţi dă brânci şi te trimite de unde ai plecat. Important e să nu cedezi, respectiv să continui cu tratament şi/sau terapie, după caz.

Kolya, oricum si cu greutatea am probleme :)).
Desi am incredere in doctorita care m-a diagnosticat, sunt aproape convinsa ca si celalalt diagnostic e valabil.
Nu am tupeul necesar sa ii spun ce cred, ar fi ca un atac la increderea fata de ea.
Si totusi, nu am mai avut nici o obsesie noua in afara celor care m-au bantuit pana acum (greutate+par), nimic, de aceea mi-e greu sa cred ca m-as putea procopsi cu altele.

Obsesiile tale ţin de propria estetică, decât de ceea ce te înconjoară. Dacă mâine dimineaţă nu ai mai avea probleme cu greutatea şi cu părul, primul lucru care ţi-ar sări în ochi când te-ai privi în oglindă ar fi ori urechile strâmbe, ori nasul coroiat, ori o aluniţă cât un pumn de-asupra buzei superioare, ori un ochi mai sus şi unul mai jos :))) Repet, din câte ştiu eu nefericita asta de boala este incurabilă, poate fi doar pusă cu botul pe labe, iar şansele de remisie cresc exponenţial cu cât crezi că te-ai vindecat total. Când îţi e lumea mai dragă, atunci îţi face iar bucata :)))

De acord cu tine.
Eu am mai spus asta si pe alte topicuri si mi-am luat un sut in fund, sunt unii atat de naivi, sau sa zic neinformati.(ma refer la faptul ca toc nu se vindeca).

Sau obsesiile şi compulsiile au început atât de mult să facă parte din viaţa lor, încât nici nu le mai conştientizează. Prin urmare, după judecata lor viciată, se cred vindecaţi. Repet, cea mai mare scamatorie a diavolului e să te facă să crezi că nu există, dar pentru ochii închişi şi urechile astupate, poate e deja prea târziu...

@kolya:chiar nu exista nimeni care sa se fi vindecat de boala asta nenorocita?Sper sa se gaseasca in viitor un tratament pe masura..Ar fi chiar prea nedrept sa trebuiasca sa ma chinui toata viata.

@Casyo: Din păcate pentru noi, chiar nu ştiu să se fi vindecat cineva complet. Poate există câteva cazuri izolate, dar astea pot fi excepţiile ce confirmă regula. Restul care se consideră vindecaţi, după cum vorbeam şi cu Cătălina, sunt atât de acaparaţi de obsesii şi/sau compulsii că nici nu le mai bagă de seamă. E o vorbă: refuz realitatea ce mă-nconjoară şi o substitui cu una proprie. Multă sănătate tuturor!

Neata

Eu zilele astea am fos internata la psihiatrie.
Totul a inceput cand m-am dus la un dermaolog care nu a vrut sa-mi prescrie un anumit traament p acnee roaccutane, am iesit din cabinet si am facut o criza, am deschis usa la masina sa ma arunc, m-a prins tata, o luasem pe mami de par(nu sunt manda de asta), tipam si mai era putin si spargeam geamul la masina, m-au dus la spial si nu m-au mai lasat sa plec, asta fiind a 3 a oara cand ma duc.

Dimineata m-a evaluat un medic, seful spitalului, mi-a zis de tulburare dismorfica si derealizare, a zis ca la mine este debutul unei boli mai grave, a vrut sa-mi dea antipsihotice adica stabilizatori, dar l-am convins sa ma lase sa fac tratamentul pt acnee intai, pt ca medicamentele interactioneaza si nu le voi lua.Si-a dat seama ca nu are cum sa ma convinga sa raman, mi-a dat drumul pe raspunderea mea, dar mi-a zis sa vin iar peste o sapt.Am zis ca imediat ce termin roaccutanul, incep tratamentul si de ce nu poate stau acolo ca sa fiu sigura ca il iau, dar asta cand voi vrea eu.A spus ca nu are ce sa-mi faca daca ai mei sunt de acord si sa termin mai rrpede tratamentul ca sa incep cu stabilizatori.Acum sunt sub observatie...mi-a dat doar rivotril

Neata!

Andreea, e nasaoala treaba, fata mea.
Nu te mai juca atat cu psihicul tau ca intr-un final (trist) te interneaza si nu mai scapi de acolo.
Vino-ti in fire si gandeste rational.
Eu sunt sigura ca si eu asta am (tulburare dismorfica), insa nu pricep de ce iti spune ca este inceputul unei boli mai grave. Care ar fi aceea? Ti-a zis?
Iar stabilizatorii de dispozitie nu sunt antipsihotice, sunt doua categorii distincte. Am luat si eu stabilizatori (respectiv gabaran), insa nu au avut efect asupra mea.
Cred ca daca as fi insistat cu seroquel as fi reusit, insa am fost lasa.
Dar in acelasi timp ma pot abtine cu crizele.
Deci zic sa te potolesti si sa realizezi ca nu cosurile sunt problema, stii de fapt si tu destul de bine.
Kolya are dreptate, termini cu o obsesie, incepi cu alta.
Cred ca am fost constienta de aspectul asta, insa l-am negat. In paralel cumpar compulsiv bijuterii si cosmetice ca sa ma faca sa ma simt bine, atunci cand nu am treaba cu parul sau greutatea.
Te astept aici, sau pe mess, sa mai vorbim.
Fa-ti curaj si urmeaza un tratament, altfel te duci la fund si greu mai iesi la suprafata odata ajunsa acolo. Nu vreau sa te sperii, doar sa te trezesc la realitate.
Intr-un anume fel, te asociez cu copilul pe care l-am pierdut atunci si tin la tine, fata.

Cata habar n-am care sunt stabilizatorii si care sunt antipsihoticele.Ai mei au vorbit cu dr si lor le-a zis ca o sa iau antipsihotice si/sau stabilizatori, probabil ai mei n-au inteles...
O s le iau desigur, dupa ce rezolv problema desi nu cred ca va mai f nevoie atunci, daca da le iau cu siguranta
Mie mi-a zis ca nu am depresie si nici de toc n-a zis, alor mei le-a zis mai multe..

Atunci fa-ti tratamentul pt ten ca sa te linistesti, pe urma mergi si pe tratamentul psihotrop.
Nu m-ai lamurit ce boala ti-a asociat? Cea care chipurile debuteaza?
Sunt curioasa ce a putut sa spuna.

A spus de tulburare dismorfica si derealizare ca diagnostic acum, dar pt ca sunt minora a spus ca este f posibil sa fie debutul unei alte boli.A spus ca acum este cea mai stupida varsta si ca trebuie sa vada cum evoluez si sa termin cu tratamentul pt acnee ca sa iau pt cap:))

Si eu cred ca am aceasta tulburare dismorfica...desi la varsta mea nu ar mai fi trebuit sa ma intereseze atat de mult aspectul fizic, pe mine tot ma intereseaza, cred ca de-a lungul timpului m-am obisnuit prea mult cu admiratia..

Sa-mi trimiti si mie un poster semnat cu tine Katalyna ! :D

Andreea cand revii la medicul respectiv spune-i ca vei fi ascultatoare DAR sa-ti dea pt inceput cantitati mici si foarte mici de medicatie, pentru ca esti sensibila, tii dieta etc.. Sa-ti dea tratament ca pentru un copil de 10-12 ani, sa-i spui asa !

Stevens, nu am poster, in schimb am un portofoliu foarte...devastator de fotografii.
Pe care nu ti-l pot trimite, dar ma poti crede pe cuvant :).

@Andreea: Suntem câţiva oameni pe forumul ăsta care chiar îţi vrem binele. N-am încins tastele degeaba încercând să te facem să realizezi că ai probleme serioase şi ai nevoie de un tratament psihiatric, nu pentru ten, nu pentru acnee, nu pentru draci pe pereţi. Doctorul probabil se referea la schizofrenie, la paranoia sau la cine ştie ce nevroze maniacale, mai puţin contează diagnosticul. Presupun că ai auzit de dictonul "minte sănătoasă în corp sănătos". Dacă tu nu ai grijă în paralel şi de mintea şi de corpul tău, poţi să-ţi vinzi şi sufletul diavolului pentru o cremă anti-acnee, că tot te vei percepe urâtă, cu pete pe faţă, cu părul prăpădit etc. Ai fost la un pas să te sinucizi, şi tu-ţi faci griji pentru trei pete pe faţă? Chiar nu-ţi pasă că distrugi viaţa părinţilor tăi cu ieşirile tale necontrolate? Atât de puţin respect ai pentru propria-ţi persoană, că nu-ţi pasă că eşti la marginea prăpastiei? Chiar nu realizezi că pe zi ce trece, îţi pierzi controlul? Acum câteva zile îi dădeai sfaturi lui David despre cum să rămână gravid şi acum vrei să te sinucizi? Ce treabă e asta? Vino-ţi în fire, ascultă ce avem de zis noi, cei cărora ne pasă de tine, de persoana ta, de mintea şi sufletul tău, nu de mutrişoara ta drăgălaşă cu trei pete minuscule...

@Stevens: Dacă-mi permiţi, am o nelămurire în ceea ce te priveşte. Tu în ce calitate postezi, aici, eşti suferind de TOC sau ceva asemănător, sau eşti doar un observator, care din când în când intervine în discuţii cu sfaturi şi indicaţii de (ne)specialist? Stimă!

kolya, eu nu as merge atat de departe sa spun ca ar putea avea schizofrenie, cel mult o tulburare de personalitate, si nici nu cred ca a avut de gand sa se sinucida.
Dar sunt de acord ca trebuie sa se trateze. Medicamentos.

Nu o sa scoti nimic de la Stevens, este taaaare misterios :)).

Tulburări de personalitate am avut eu, copil fiind, şi-ţi spun că asta nu sunt. Poate că am exagerat puţin, dar Andreea are urgentă nevoie de tratament, şi nu în dozaj mic, cum sugera Stevens. Şi nu e la prima tentativă de sinucidere, tentativă, nu gând.
În ce-l priveşte pe Stevens, am avut de-a face cu mai multe faţete ale personalităţii sale: una ar fi Stevens monahul sau creştinul ortodox practicant, alta ar fi Stevens doctorul (House M.D.?), alta ar fi Stevens nutriţionistul, alta ar fi Nea Fănică vecinul şugubăţ, neaoş, care le ştie pe toate, alta ar fi Stevens misoginul (gay maibe?) care jigneşte şi urăşte femeile...
Apropo, mă făcuşi curios, chiar aşa de criminal arăţi? Vreau şi eu poster ;)

:)).Tare caracterizarea lui Stevens :))
Si eu am avut tulburare de personalitate (borderline), deci si eu stiu ce vb, dar hai sa nu o diagnosticam totusi pe Andreea.
Am o mica problema de imagine (de dat jos vreo 2 kg sa ajung la 57/ la 1.70, si putin par sa creasca ca e prea scurt si nu da bine, deci nu m-as incumeta sa dau postere, acum).
Daca vorbim de acum vreo 2 ani, as da cu mare placere :)

Bun ş-ăla cucoană, dă-l încoace! :)))

Kolya da, am si eu putin TOC, in sensul ca sunt obsedat de de Adevar in domeniile medicina, religie si psihologie si am si o usoara anxietate, cea mai mare temere a mea este sa nu mor prost sau ignorant !

Mr. Rares in ce o priveste pe Andreea uitati de tratamentul cu cipralex daca nu a suportat nici 5 sau 2, 5 mg ! Probabil in spital o vor pune pe zyprexa, de asta i-am spus sa ceara doze mici, nu ca sa ma aflu in treaba Mr Kolya !
Referitor la caracterizare, e buna cu exceptia ultimei presupuneri, consider ca homosexualitatea este o urmare a constipatiei iar in cazul barbatilor cred ca o influenta o are si abuzul de anticonceptionale al mamelor ! Iar pe femei nu le critic decat punctual atunci cand mint sau vor sa manipuleze, ceea ce este de-a dreptul o pasiune pt foarte multe reprezentante ale sexului frumos !

;)

@Stevens: Where there is will, there is a way! Dacă doreşte cu adevărat de data asta să se ţină de tratament, de mâine poate lua şi 25 mg de Escitalopram, probabil cu aceleaşi efecte secundare. Sunt două abordări diferite: unii psihiatri preferă creşterea treptată a dozei, alţii optează pentru o doză puternică, ce creşte sau scade în funcţie de modul de adaptare la noua substanţă şi de evoluţia pacientului.
Cum adică, adevăr suprem şi în medicină şi în religie? Nu se cam bat cap în cap, una cere obiectivitate totală, iar cealaltă e subiectivă, personală? Iar psihologia între cele două e ca un fel de purgatoriu... Apoi ori prost, ori ignorant, tot cam dracu' ăla îi. În ce priveşte minciuna şi manipularea, asta e, sunt armele femeilor, la fel cum ale noastre ţin de puterea fizică, de capacitatea de a subjuga.
Mă bucur că ai gustat gluma şi că ai luat-o ca atare :)))
Uite ceva să te înveseleşti puţin, prea eşti tot timpul încruntat:
http://www.youtube.com/watch?v=uhFllQJdxjs

Kolya, cred ca nu ai fost niciodata intr-o depresie majora, sa vezi cat de irational poate actiona un om, iar medicatia este frectie la picior de lemn in asemenea situatii.Andreea se afla intr-o depresie majora, chiar daca este asociata si cu altceva (tulburare dismorfica sau mai stiu eu ce), iar lucrul acesta este evident, nu trebuie confirmat de medic.Depresia ei a inceput acum un an, cand si-a deteriorat parul pt. ca l-a vopsit prea des, deci are o cauza REALA, nu inchipuita, la fel si problema tenului, este o problema reala.Tu nu stii cat de important este parul si tenul, pt o fata, mai ales o fata cum este Andreea, care in trecut a facut modeling.Ea are o frumusete care te lasa fara cuvinte.Imagineaza-ti cum este pt o fata superba, cu un par impecabil si un ten curat, sa se trezeasca intr-o zi ca parul ei este distrus.Iti zic eu ca e groaznic, cazi in depresie orice-ai face, poti sa iei si un pumn de medicamente ca tot nu uiti de par.Ea se afla si la o varsta critica, la care orice problema este perceputa ca o tragedie.Asta e varsta adolescentei, cu totii am trecut prin acea perioada si stim ca la acea varsta aveam tendinta sa facem din tantar armasar.Odata ce inaintam in varsta, incepem sa vedem putin altfel lucrurile, incepem sa abordam putin diferit problemele.
Ideea este ca Andreea oricum nu o sa asculte de sfaturile noastre, pt ca are o personalitate foarte puternica, este incapatanata (aici semanam, pt ca si eu eram foarte incapatanat), ea va face tot cum va considera ea si va invata din propriile greseli.Cred ca pana la urma asa este cel mai bine.Invatand din propriile greseli, oamenii ajung sa se schimbe radical. It's the hard way, but it's the life changing way. Eu inteleg perfect prin ce trece Andreea, nu e chiar asa simplu sa uitam de probleme.Si nici nu trebuie sa uitam de probleme, ci trebuie sa le acceptam, dar asta se face in timp, odata ce ne maturizam.

David, esti indragostit, frate :)).(Deci ai scapat de anhedonie, bv tie.)

Kolya, nu dau nika, sunt si zgarcita si nici nu vreau sa imi creez din nou probleme cu care m-am mai confruntat in trecut (ref la poze), mi-am propus sa fiu cuminte si am de gand sa imi respect hotararea. O sa zici ca nu am cu ce ma lauda, daca ma crezi pe cuv bn, daca nu, asta e, nu sunt aici sa fac demonstratii.

Rares, presupun ca nici tulburarea dismorfica nu se vindeca, asemenea toc-ului. De fapt, mi-a fost dovedit, nu stiu de ce mai intreb asa ca sa ma aflu in treaba.

Stevens, eu am luat in considerare sfatul tau atunci cu seroxat + serlift, (de obicei nu iau in seama comentariile de pe forum decat de la cei ce lucreaza in domeniu), si mi-a fost cu adevarat rau. Pe atunci credeam ca starea mea se datoreaza seroxatului insa dupa ce am incetat sa le mai combin, mi-am revenit.
A fost vb de exces de serotonina.
Cu toata documentatia ta si setea de "adevar", ai cam zbarcit-o, ti-as recomanda totusi sa te abtii de la sfaturi de acest gen.