GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Hello!

Ce mai spuneti?
Eu maine plec la mare, sunt bucuroasa, dar am si putina anxietate, fiind cu fetitza, desi nu ar fi prima oara cand merg cu ea..
Sper sa fie totul bine.
Va doresc o saptamana minunata!

Credinta, in cazul unora, cum este si in cazul meu, se leaga cumva cu religia, sau mai degraba cu textele care stau la baza religiilor.Religia este de fapt o interpretare a acelor texte.Fiecare religie crestina, are o interpretare mai mult sau mai putin diferita a Bibliei, desi biblia este aceeasi in toate cazurile.Trebuie sa luam ce e bun si din biblie, iar pildele din evanghelie sunt exact acea esenta a credintei despre care vorbiti dvs.

Buna, eu sunt acasa, stau si astept sa-mi iasa sfarsitul lumii pe fata:-).De la roaccutan se agraveaza in primele saptamani si vad ca nici eu n-am scapat de efectul asta advers, dar supreavietuiesc, stiu ca pot, asta pe langa durerile de spate ca mai am si scolioza, buzele sunt practic rupte, daaaar rezist, din cate am inteles la mine sunt sanse mari sa nu mai recidiveze, pt ca nu am probleme grave cu tenul, sunt increzatoare(cred);)))

David m-am amuzat putin pe seama ta si a lui Stevens:)))

Ce sa facem Andreea, mai intretinem si noi atmosfera cum putem. :)) E bine ca inca iti mai pastrezi simtul umorului, in felul asta mai uiti de probleme. :)

Miscare nu prea, avand in vedere ca ma simt ca dracu :(

Pai durerea de spate, cum am spus si lipsa poftei de mancare, am slabit cateva kg, dar in rest snt ok.

O sa incerc sa fac miscare daca spuneti ca de acolo ma doare, dar eu as da vina mai mult pe roaccutan:)

Eu ma simt tot mai bine, datorita faptului ca sunt toata ziua ocupat..In ultimele zile m-a obsedat ganduri despre religie.Am citit fugitiv cartea lui Mr.Nick(Nicolae D.Nicusor) si m-a impresionat si speriat in acelasi timp.Nu am avut niciodata la inima ortodoxia.Asta deoarece am fost persecutati mereu de vecini si cunoscuti.Nu pot uita niciodata cum, fiind in clasa a V-a ma intorceam de la scoala pe alte strazi ocolitoare de frica celor care ne urau familia numeroasa.Sau atunci cand ieseam din scara de bloc o faceam cu inima stransa pentru ca, la usa scarii se strangeau baieti si fete mai mari ca mine, dornici de a ma batjocori, injura si scuipa.Uneori mai ma si loveau.Cand ieseam cu mama si fratii afara, chicoteau, faceau semne batjocoritoare iar alti vecini mai in varsta care ii atatau aflati mai la departare se uitau cu o greata si scarba inimaginabile.Parca le vad si acum zambetele diabolice.Tatal meu s-a dus la politie, s-a certat cu ei, dar ce poate sa faca un om impotriva a cel putin 30 de persoane? Nu pot uita momentele cand, fiind cu fratele meu mai mic, ma incolteau 2-3 si dadeau in noi cu niste rasete dracesti plini de placere si satisfactie ca loveau "pocaitii". Mama, fiind mai fricoasa si anxioasa plangea cand ii povesteam acele momente...De atunci am inceput sa fiu fricos si anxios.Aveam 10-11 ani si eram 6 copii pe vremea aceea.De acea frica nu am scapat pana in ziua de azi.Stiu ca exista oameni extraordinari de orice religie(de ex.preotul care venea la ora de religie care imi vorbea foarte frumos si la ora caruia stateam de placere, chiar daca nu eram ortodox), dar modul in care am suferit eu si familia mea din cauza ca nu suntem de aceeasi religie ma face sa nu privesc cu ochi buni ortodoxismul.

Casyo, nu prea are treaba religia cu comportamentul pe care il au unii oameni.Asta le este educatia primita de la parinti, cei 7 ani de-acasa.Sunt si pocaiti care fac precum cei pe care ii descrii tu.
Ar trebui sa te inscrii la un sport de contact, gen kickboxing, jiu jitsu, nu ca sa devii bataus, doamne fereste, ci ca sa iti mareasca increderea de sine.Totusi, genul ala de persoane pe care tu le descrii, ar merita o mama de bataie.Aici sunt de acord cu acea regula din biblia satanica, in care se spune ca daca o persoana te amageste, ii spui frumos sa inceteze, daca totusi o face in continuare, o distrugi. :))

@David..ai dreptate

M-am tot gandit la ceea ce a spus Kolya despre un duhovnic..M-am tot gandit ce sa fac avand in vedere ca nu sunt ortodox, nu cunosc doar foarte putine persoane in Bucuresti si sunt timid si nu prea imi fac prieteni.Mi-a venit ideea de a discuta cu Mr.Nick pe care sigur il stiti pentru ca a activat si pe forum.Este un om exceptional(nu ca ar fi mai presus de voi, doamne fereste..), a trecut prin OCD si multe altele, e deschis si binevoitor.De frica sa nu fac vreo prostie m-am gandit sa va cer sfatul..

@Casyo: Pentru tine "duhovnicul" trebuie să fie o persoană care să te asculte benevol, care să nu te cunoască, căreia să i te deschizi ca o carte, o persoană care să nu te judece în mod gratuit şi să nu aibă prejudecăţi privind boala ta, o persoană inteligentă şi sufletistă, capabilă de empatie, capabilă să-ţi ofere sfaturi curate, sincere, oneste, nealterate de sentimente ce ţin de milă, excludere sau complexe de orice fel, o persoană de care să fii sigur că ceea ce ai vorbit cu el, între voi doi rămâne. De-asta rămân la părerea că cel mai "la-ndemână" duhovnic este un preot, un predicator, un pastor, religia sa, sau a ta, mai puţin contează. De călugări, monahi, fraţi, te sfătuiesc să te fereşti, ei trăiesc într-o lume oarecum a lor, distantă şi diferită de a noastră. Tu fiind o fire timidă, cred că cel mai bine ţi s-ar potrivi o spovedanie la un preot catolic, cu cămăruţe separate, nu vă vedeţi, nu vă cunoaşteţi, doar vă auziţi, ceea ce pentru început e suficient. Apoi, pe măsură ce capeţi încredere în el, puteţi deveni mai apropiaţi, astfel încât respectivul să devină realmente duhovnicul tău. De asemenea, să nu te descurajezi prea repede: e posibil ca primul sau al doilea preot căruia i te destăinui să nu fie cel ce va deveni duhovnicul tău, asta e o chestie personală, pe care o poţi simţi imediat sau într-o perioadă de timp. Sănătate multă-ţi doresc, ţie şi tuturor!

Kolya, dar nu e mai bine pt. Casyo, daca tot vrea sa se destainuie cuiva,
sa gaseasca un psiholog bun? De ce trebuie neaparat un om religios?

Ideea e ca eu nu stiu ce sa fac la un preot catolic..nu am fost in viata mea intr-o biserica catolica sau ortodoxa.O singura data, cand aveam 8 ani am mers la o inmormantare ortodoxa, iar cand preotul a inceput sa tina slujba si sa cante, m-am speriat asa de tare incat am fugit degraba de acolo.Anul acesta, cand a venot preotul prin camin cu sfintirea camerelor, m-am gandit sa nu fiu nepoliticos si sa macar sa mimez ce facea colegul meu ortodox.Dar cand l-am vazut pe preot cu acea cruce mare in mana si cu busuiocul(eu credeam ca e o pulpa de pui)m-am albit la fata si am zis:"Nu va suparati, eu nu sunt ortodox".Parintele a fost foarte intelegator, mi-a zambit si apoi ne-a salutat si a plecat.Nu am nicio problema in a merge la un duhovnic ortodox sau catolic, dar ce trebuie facut...

@Kolya, ai spus ca acest duhovnic poate fi orice persoana care nu te cunoaste..Ce zici de Mr.Nick(sper ca stii de cine vorbesc)?E un om religios, care a trecut prin foarte multe, se poarta cu o bunatate nemaivazuta cu ceilalti si seamana cu mine in multe privinte.Ce zici?

Casyo, du-te la un psiholog, crede.ma ca e mai bine.Duhovnicii si preotii n-o sa te ajute cu nimic, o sa-ti umple capul de aberatii si f probabil sa-ti agraveze boala:-)

Poi psiholog e si psihoterapeutul meu...

Ia-o ca exemplu pe mama ta, cand te gandesti la religie vizioneaz-o pe mama ta si intreaba-te daca vrei sa ajungi ca ea???

Religia a imbolnavit multi oameni si continua s-o faca:-)

@Andreea:mda, si asta e adevarat...

Religia unui om chiar nu conteaza Casyo, la fl ca si orientarea sexuala, n-ar trebui sa schimbe cu nimic felul omului de a fi.Asta este o mica parte din viata, sa zicem 2%, daca religia este supraevaluata si ajungi sa-ti ghidezi viata dp asta atunci te imbolnavesi psihic, intelegi?

@Andreea:o fi, io stiu.

@David: Casyo are deja un psiholog, psiholog care se ocupă cu vindecarea minţii sale. Prin urmare, are nevoie şi de cineva care să se-ngrijească şi de sufletul său. De asemenea, am afirmat clar că, după părerea mea, cel mai bine ar fi ca... Rămâne strict la latitudinea sa dacă va ţine cont de părerea mea sau nu. În ce priveşte "profesia" duhovnicului, aceasta e irelevantă. Am afirmat doar că "cea mai la îndemână" soluţie ar fi cea a preotului. În ce mă priveşte, i-aş putea fi chiar eu duhovnic, sau chiar tu, sau oricine altcineva, şi nu neapărat un bărbat. Din nou, personificarea unui duhovnic, a uni confident, a unui confesor e irelevantă în raport cu rolul său.

Casyo, schimba psihologul sau psihoterapeutul daca simti ca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu el.Vei gasi pana la urma unul care sa iti inteleaga problemele si sa nu le trateze cu superficialitate.Vezi ce psihologi recomanda cei de pe forum, ca sa ii triezi pe cei buni, care isi fac meseria cu simt de raspundere, de cei care si-au cumparat lucrarea de licenta.:))

Andreea, religia intr-adevar, poate imbolnavi omul, dar credinta il poate vindeca. Religia e pt. oamenii limitati in gandire, care se complac sa fie mintiti frumos, dar credinta e o caracteristica a oamenilor inteligenti, in general fosti atei, care au renuntat sa mai fie ignoranti, pt ca ateii sunt niate oameni ignoranti, nu prosti. Ia aminte kolya, e diferenta intre a fi prost si a fi ignorant.Stiu ca tu spuneai ca ar fi totuna. :)

Kolya, mintea si sufletul e unul si acelasi lucru.Eu cred cu tarie ca virgula Casyo nu are nevoie de intermediar in relatia cu Universul, cu divinitatea.La psiholog poate merge pt. ca destainuindu-se cuiva probabil s-ar elibera de problemele care il framanta.

Whatever, nu conteaza fratilor asa mult!Acest subiect religia, credinta este unul neadecvat pt forumul asta!!Zau ca m-am saturat de oameni care chiar n-au absolut nimic interesant in viata lor si tot incearca sa gaseasca aberatii in care sa creada.
Serios acum, NU CONTEAZA!Sunt atat de multe opinii si atat de multe religii si teorii incat va veti contrazice o mie de ani.Si partea cea mai amuzanta e ca oricum nu stie nimeni si nu va sti nimeni niciodata ce e dp moarte, pt ca nu s-a intors nimeni sa povesteasca.Asa ca eu va zic cum se spune "Get a life"

@david:Nu spun ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda..ideea e ca noi tratam strict problemele de OCD in timpul sedintelor.Plus ca mi-a fost recomandat de o doamna psihiatra destul de respectata.

@Andreea: Din nou discutăm despre religie şi credinţă ca şi cum ari fi unul şi acelaşi lucru şi din nou vom ajunge la concluzia că de fapt nu sunt.
Ceea ce deosebeşte un seminarist amator de bani de un duhovnic adevărat se numeşte "har". Harul ăsta, capacitatea asta de a empatiza în mod total necondiţionat şi total dezinteresat cu suferinţa unui seamăn, nu îl are neapărat un preot, ci orice om a cărui misiune în viaţă devine "facerea de bine". Dar cu toate astea, nu te duci să te spovedeşti sau să te confesezi unui doctor sau unui avocat sau unui aviator, mergi la un preot, pentru că spovedania face parte din atribuţiunile lui. Lucrul ăsta e valabil în cazul său pentru că nu cunoaşte o persoană care să-i fie un confident "de încredere".
@Casyo: Din păcate este pentru prima dată când aud de Mr. Nick...

Conteaza doar ca eu mi-am format o idee despre ce e dincolo, am reusit sa descifrez puzzle-ul, si in paralel incerc sa imi vad si de viata.:)) Fiecare isi alege drumul...

Prefer sa stau deoparte si sa observ mai mult decat sa postez...dar sunt de acord 100%, efectiv fiecare paragraf si idee mentionata de Andreea referitor la religie/credinta (inclusiv partea ca nu-si prea are rost discutia pe forumul asta)

Sunt ateu si mi-e bine asa...nu judec pe nimeni insa si nu incerc sa fiu lipsit de respect pt cei care intradevar cred.Fiecare cu deciziile si crezul lui