Sotul nu ma mai iubeste la fel

Buna ziua,
Problema mea este urmatoarea: acum cateva zile sotul meu mi-a spus ca de un an de zile si vreo 2-3 luni nu ma mai iubeste la fel ca anii anteriori (suntem impreuna de aproape 9 ani). A spus in acest an a incercat singur sa treaca peste, dar ca si-a dat seama ca e momentul sa imi spuna. Spune ca simte ca nu vrea sa ma mai vada prea mult, ii sunt suficiente 5 min, sau sa vorbim prea mult, ca stie ca sunt mereu acolo si simte ca nu mai trebuie sa ne vedem sau sa vorbim prea mult. Cand ii scriu un mesaj, nu mai are pornirea de a-mi raspunde imediat. Vreau sa precizez ca de 8 luni este plecat din tara si vine la 2 saptamani acasa in weekend, iar inainte de ultima discutie nu a mai venit o luna pentru ca nu a simtit nevoia. Mi-a spus ca nu are pe nimeni si il cred, simt ca a fost sincer, pentru ca discutia a inceput spunandu mi ca vrea sa facem ceva ca sa fie ca la inceput. Insa dupa lungi discutii, ne am dat seama ca nu stim ce sa facem, eu pot sa ma port cu el cu dragoste ca pana acum, dar ma intreb daca asa m am purtat pana acum si iubirea lui a scazut in intensitate, ce e de facut? Din punct de vedere sexual, ne simtim bine impreuna, ba chiar in ultimele luni ne descoperim din ce in ce mai mult. Doar in restul timpului, el nu simte nevoia sa ma sune, sa ma vada, sa imi scrie, stie ca eu voi fi acolo. Ne este teama ca in timp ii voi fi indiferenta si vom ajunge sa nu ma mai suporte. Unde e problema, care e solutia? Va multumesc.

Va multumesc pentru raspuns. Eu sunt genul de persoana careia ii place sa ii faca diferite surprize (adica ii daruiesc lucruri care stiu ca ii plac, obiecte sau mancare, sa ii dau felicitari sau sa ii las bilete pe care sa le gaseasca in bagaj, incerc sa gasesc activitati care sa ne scoata din rutina de a sta in casa). Intr-adevar de acum 2 ani si cateva luni incercam sa luam o casa, prima data a esuat, iar pt al doilea apartament asteptam sa se finalizeze constructia, aceasta este si motivul pentrru care a plecat, pentru ca pe numele lui vom face creditul si daca isi dadea demisia atunci cand a fost detasat cu munca, pierdeam apartamentul. Spune ca s a obisnuit in acel loc, ii place la locul de munca si nu ar vrea sa plece, totodata se simte singur cand ajunge acasa, se uita la filme sau se joaca, dar nu simte nevoia sa ma sune, poate doar 5 min. Daca vorbim 20 de min in care povestim, spre final nu mai zice nimic, vorbesc doar eu si cand ii spun ca te las, ne auzim maine, zice ok si gata, se incheie discutia (eu ii spun te iubesc, el raspunde ca si el ma iubeste). Se intampla ca ce eu ii povestesc, el sa nu si mai aduca aminte peste 2-3 zile. El spune ca nu vrea sa ma faca sa sufar, prin indiferenta lui. Am vorbit de divort (suntem casatoriti de 4 ani), eu nu pot sa iau decizia asta pentru ca inca il iubesc, dar daca in urmatorii ani nu se schimba nimic in bine? Vom ajunge tot acolo. Vreau sa mentionez ca anul trecut am pierdut o sarcina, acum doream sa incercam din nou, insa in conditiile astea nu ne mai dorim nici unul dintre noi. Nu vrem ca un copil sa ne oblige sa ramanem impreuna, dar el se gandeste ca poate ne ar uni mai mult. In acest moment, ma simt cumva mintita pentru ca nu mi a spus mai devreme, ma gandesc unde am gresit, sufar foarte mult, dar nici nu vreau sa stea din mila cu mine. Totodata, mi e teama ca ar putea sa ia el aceasta decizie, aceea de a divorta, insa eu nu vreau si nu il pot retine cu forta.

Va multumesc din nou pentru raspuns. Am cautat mereu sa ii placa acele cadouri, cel putin asa mi a dat de inteles. Dar cred ca aveti dreptate, mai mult imi placeau mie decat lui. Vreau sa fiu pozitiva si sa lupt pentru aceasta relatie, doar ca impactul a fost atat de mare pentru mine, incat inevitabil m am gandit si la despartire. Un alt aspect este acela ca desi initial mi a zis ca mi a marturisit sentimenrele lui din ultima vreme este pentru ca vrea sa il ajut sa trecem peste, dupa mai mult discutii mi a spus ca nu mai stie ce vrea, ca de cate ori se gandeste la aceste lucruri, le amana si nu vrea sa se mai gandeasca la ele, face alte lucruri ca sa si le scoata din minte. Frica de esec este mare pt mine, stiu lucrul asta, pierderea sarcinii anul trecut am consderat o un esec desi stiu ca nu a fost vina mea. Doar gandul ca el se va intoarce acasa si vom incerca din nou, m a facut sa merg mai departe. Care este parerea dvs cu privire la o noua sarcina? In ce punct credeti ca ar trebui sa incercam din nou?
In acest moment, nu stiu cum sa reactionez la mesajele si telefoanele lui, mi e frica sa nu spun ceva care sa il indeparteze mai mult, iar el face eforturi sa avem un subiect de discutie, care sa nu fie doar cum a fost azi la munca?, ce ai mancat?, cum mobilam casa?, cum a fost vremea la voi?, vii acasa in wk? (Acele subiecte zilnice). Cred ca ne am pierdut pe undeva cu comunicarea, el nicioata nu a fost omul vorbelor lungi. Citind raspunsurile dvs, imi dau seama de unele lucruri si totodata scriindu va ma face sa vad si alte lucruri. Va multumesc!

Buna seara. Dupa discutia avuta in wk cu sotul meu, el imi spune mai rar "te iubesc", mai mult imi raspunde, mi a scris el primul intr un mesaj alaturi de flori trimise ieri, de 8 martie. La telefon, ne am intrebat reciproc intrebarile zilnice (o parte din cele mentionate in msj anterior), , in cateva min am incheiat conversatia. Am observat ca si a schimbat total atitudinea fata de mine dupa discutia din wk: adica nu mi spune ca ma iubeste, nu imi mai scrie msj de noapte buna, de dimineata, nu mi mai spune asa cum ne alintam, cand vb cu mine face ceva pe calc, nu se mai uita la mine (asta incepuse sa faca de acum 2-3 luni). Totul s a schimbat de atunci. Sigur, stiu ca am reactionat urat cand mi a spus, dar incerc atunci cand vorbesc cu el sa fiu mai vesela, sa nu plang. Dar aceasta schimbare (as putea sa o denumesc indiferenta) ma face sa cred ca nu ma mai iubeste deloc, si sta cu mine din obisnuita, iar cu plecarea lui si a dat seama ca poate sta si fara mine. Va rog sa ma ajutati cu un sfat, ce sa fac? Cum imi pot da seama care e in fapt problema?

Buna ziua. Ca o continuare a ceea ce am scris anterior, este ca el s a indragostit de altcineva, care i a oferit prietenie si sprijin pe toata perioada cat e plecat. Intre ei au fost doar discutii in care el o roaga sa fie cu el, sa nu i fie teama (ea are un copil si sot), i a scris ca o iubeste etc. M au distrus aceste informatii, spune ca de ea s a indragostit si ca o relatie cu ea reprezinta un risc, iar pe mine ma iubeste si i ofer stabilitate, insa cand a vorbit de a se muta impreuna, voia sa se desparta de mine. Spune ca atunci cand ii scria, ii parea rau apoi si se gandea la mine, dar cu mine in aceasta perioada era distant, eu crezand ca e din cauza muncii si incercam cat am putut sa i ofer sprijinul meu. Am luat decizia sa divortam, el nu e de acord, dar parca nici nu vad de la el o dorinta afat de mare sa nu divortam, vrea sa ramana prieten cu ea, desi eu i am zis ca daca ar fi sa ramanem impreuna vreau sa incheie orice discutii cu ea. In acest moment, nu sunt atat de hotarata in decizia mea, ma gandesc daca ar trebui sa mai incerc ceva inainte de asta. Sunt foarte ranita, sufar foarte mult. Daca e cu mine, sufar gandindu ma la cate si au scris si ce a avut in minte si la faptul ca ea inca e acolo. Daca e departe de mine, iarasi sufar pentru ca nu e cu mine. Incerc sa fac activitati care sa imi ocupe mintea, dar nu ma pot concentra, imi vine sa plang intr una. Nu vreau sa accept ca el sa fie respins de ea si sa vina la mine, dar nici nu pot pur si simplu sa tai relatia cu el definitiv. Daca mi ar fi spus ca vrea sa fie cu mine, ca si a dat seama ca a gresit, ca nu mai doreste sa pastreze legatura cu ea, l as fi iertat cu siguranta. Dar cand el spune ca nu si o poate scoate din minte si ca ar vrea sa ramana prieten cu ea, ma face sa cred ca nu ma iubeste, ci ca ii ofer stabilitate si atat. Din punct de vedere al relatiilor intime, pe care in toata aceasta perioada le am avut, am simtit ca ma iubeste, dar restul faptelor, vorbelor pe care i le a spus? Mi a spus ca nu se simte atras fizic de ea, nu ii vine sa o sarute etc, si ca nu si poate explica. Eu nici atat nu pot vedea ce e in sufletul si mintea lui daca el nu stie. Stiu ca imi doresc sa nu mai sufar.