Nu mai știu ce sa fac cu viata mea.

Buna, am sa scriu cam mult, va rog sa aveti rabdare sa citiți si sa ma ajutați. Deci am 20 de ani, sunt zodia leu, arăt destul de bine, iubitul meu la fel are 20 de ani.Trăim impreuna de 2 ani. Relația noastra e cam încurcată. Am inceput a trai impreuna dupa o luna de relatie la chirie apoi ne-am mutat la mine.( Mama e plecată peste hotare de cind aveam 7 ani, 6 ani nu a venit de loc acasă, oricum ne trimitea bani..ma ajuta mereu cind am nevoie dar nu ne prea intelegem...suferă si ea de depresie deja de vo 8 ani merge la psiholog, si ia antedeprisante, cu tata nu vorbesc, locuiește in alta parte el serveste mult, cind eram mica am incercat sa-l omor cu mercur deoarece ne batea des, si il uram, acum regret enorm de ceia ce am facut) Relatia mergea prost, ne-am înșelat ambii de la inceput.. Certuri, jigniri.. ne-am despărțit 4 luni de zile. Ne-am împăcat apoi..Am luat-o de la inceput, oricum cu certuri dar mai rar, el oricum obisnuia sa vorbeasca cu fete in secret, eu aflam si ne certam iar. Il intretineam eu cu bani. Mama lui e impotriva mea multe ori ma jigneste.. ma invinovateste de ce face băiatul ei.. Apoi se poartă de parcă nimic nu s-a întîmplat.Problema acum e ca am impresia ca iar ma minte(in general minte foarte des si nu doar pe mine) a inceput de curînd un job nou la politie.. prieteni noi, fete sunt multe acolo nu mai e la fel de afectuos. Plecă in fiece zi de dimineață devreme, termină la ora 3 dar mereu are ceva de facut dupa muncă, cind vine acasa nu face nimic sub pretextul ca a scris mult si e foarte obosit, pleaca la vecini si serveste, vine tîrziu.. Cind vreau sa-l sărut ba vrea sa vomite ca îi e rau de la băutură, ba se uita pe telefon ba imi zice ca-l doare picioru, ba ca miine trebuie sa se trezească devreme, inainte făceam dragoste foarte des acum facem foarte rar.. Si mereu iau eu initiativa..Cînd încerc să vorbesc cu el sa văd ce se întîmplă, el zice ca nu are nimic, se enervează zice ca iar incep sa-l bat la cap, ca daca vroia sa ne despărțim imi spunea in fata, cind ma apuca crizele si ii zic sa ne despărțim el zice ca nu voi gasi pe nimeni mai bun ca el, ca nu o sa ma suporte nimeni. Mi-a zis la o cearta ca nu sunt asa frumoasă precum pretind ca sunt, ca ii ieste rusine cu mine sa traisca pentru ca ma vorbesc toti de rau ca sunt un nimic, ca sunt o proasta.Apoi imi spune ca a spus la nervi si ca ma iubeste si vrea sa fie toata viata cu mine.Eu sunt foarte geloasă, si posesiva si ma enervez mereu, sunt mereu tristă si pling in fecare zi, nu mai am chef nici sa fac ordine in casa, daca nu imi raspunde macar o data la telefon am crize de nervi, si nu-i pot controla, am impresia ca sunt folosita deci nu mai stiu ce sa cred, sunt nefericită, nu am nici o prietena, nici nu sunt prea sociabilă, deci daca ma despart de el rămîn absolut singura, ma gîndesc des la suicid, desi imi doresc sa traiesc, sa iubesc si sa fiu iubita, sa fiu fericita, dsr am impresia ca nu sunt buna de nimic..Cind incerc sa vorbesc cu iubitul meu sa-i zic ce simt parca nici nu aude, si nu il intereseaza, zice ca iar incep cearta...iar înafară de el nu am cu cine vorbi.

In cazul tau chiar se recomanda consilierea psihologica pt autocunoastere si dezvoltare personala ! Si la fel de important este sa iti mobilezi mintea, sa-ti continui studiile in directia in care ai inclinatie !

Ai abia 20 de ani, ai toata viata inainte! Nu este cazul sa te plafonezi la un barbat care nu te iubeste( altfel nu te-ar jigni)! Tinand cont ca ai antecedente in familie legate de depresie, ai putea sa mergi la un terapeut, sa te cunosti mai bine pe tine, sa stii cun sa te feresti de situatii care te-ar duce in acea zona!
Mult succes!!