Ce-i de facut? Mama nu s-a inteles niciodata cu sotia

Suntem casatoriti de 12 ani, si avem doi copii minunati. Lucram amandoi si locuim impreuna intr o casa frumoasa. La inceput am locuit in apartamentul socrilor, acestia au divortat, am stat cu chirie vreo doi ani si apoi ne-am facut casa. A fost o perioada dificila( procese cu socrul meu) dar am trecut peste si de atunci soacra mea locuieste cu noi. Problema mea este legata de parintii mei. Cred ca niciodata nu au fost de acord cu aceasta căsnicie a mea, dar au acceptat. Mama nu s-a inteles niciodata cu sotia, intre ele fiind permanent un "meci", cu certuri mai mici si tachinari directe si indirecte. De-a lungul anilor au existat conflicte si perioade in care nu am vorbit cu ei si nici nu am mers in vizita ( ei lociuesc lin alta localitate). Atitudinea mea a fost una de arbitru incercand sa aplanez toate astea sa caut motive si scuze de ambele parti.
Dupa cum va dati seama eu sunt principalul vinovat de situatia creată:
~ai mei ma acuza ca sunt sub papucul sotiei, ca ea m-a îndepărtat de rudele mele, ca nu mai merg la reunini de familie, zile de nastere etc. Am fost de cateva ori singur cu copiii...si atunci intrebari de genu.de ce ea nu vine, este afurisita, da ce o mancam? Am incercat s-o lamuresc, s-o temperez pe mama (tata e mai diplomat )ca nu se poate sa se inteleaga, atat timp cat nici eu nu ma prea inteleg cu ea, desi e mama. E o femeie orgolioasa, autoritară si nemaleabila. Ma doare sa nu fiu alaturi de toate rudele mele in anumite momente din viata, dar de dragul armoniei in casa mea, am depasit momentul. Necazul mare abia acum urmeaza:
~ sotia ma considera vinovat ca nu iau atitudine si nu ii opresc sa se intereseze de viata noastra, desi de vreo 3 ani nu au venit nici in vizita, nu au avut niciun conflict, ea nu a mers niciodata la ei. Ultima cearta a fost pe motiv ca mama a vorbit cu o colega de serviciu de-a sotiei, a întrebat-o daca e libera ( caz in care sotia lucreaza), si de aici ca o doare capul de ce face ea, ca o urmareste, ca de ce o las sa faca asta, ca nu iau atitudine...ca asa nu se mai poate. Este a nu stiu cata oara cand mi se pun in carca actiunile parintilor mei si mi se cere sa rezolv. Am vorbit cu ei, de multe ori, le-am explicat cum sta situația si bineînțeles. eu sunt vinovat..ca nu stiu sa pun piciorul in prag.Nu mai stiu ce sa fac, cum sa fac si de aceea va rog daca aveti vreo solutie pe care sa nu o fi incercat...spuneti-mi.