Relatie nefericita

Avortul se face pana la 11 saptamani, voi oricum si tu Clara si Stevens va luati de mana amandoi ca sunteti religiosi amandoi si pe baza asta spuneti de suflet si altele, realitatea este ca oricum ar fi, se considera ca nu e crima daca se face avort pana la 11 spatamani, asa e pe tot globul si asa ramane, sa fie clar.
Pana la urma hai sa ne gandim si la femeia aia cum ii e ei mai bine ! Ma refer la general acuma, nu doar la Violeta, nici o clipa nu va ganditi la asta, va ganditi doar prin prisma unor frustari personale pricinuite de avort, asa cum a zis Clara ca daca avea frati, aveau grija de ea, dar si prin prisma religiei care daca analizam atent nu se gandeste deloc la binele si confortul individului, ci al societatii si al altora.
Pana la urma cel mai corect este sa aleaga fiecare ce doreste in functie de cum ii este lui mai bine, binele persoanei primeaza in fata a orice, si pana la urma hai sa vb la rece, si daca moare ce ? Daca ii e persoanei mai bine asa, asta este, interesul poarta fesul, asa a fost si asa va fi in lume mereu.
Hai sa nu mai facem pe sfintii ca nu suntem, toti ne urmam interesul, uite Clara tot interesul ei urmarea, ofu ei era ca mama ei a facut avort si nu are frati sa aiba grija de ea, asa ca..aia e, asa suntem facuti de natura sa fim egoisti la baza si nu trebuie sa ne fie rusine de ceea ce suntam fara vina noastra.
Clara nu s-a gandit o clipa la cum se simtea mama ei, ca poate i-a fost mai bine daca a facut acele avorturi, ca altfel nu facea, asa ca aia este.
Ca o sa zica ca e crima, ca...dar in spate se ascunde interesul de fapt, ca daca avorturile alea ar fi ajutat-o pe ea acuma, nu mai avea ceva contra !
Si se supara cand spun pentru ca nu ii convine ca zic adevarul, am zis, multi ne dam buni si cand ni se spune ca nu suntem, ne deranjeaza.
Nu am zis astea mai sus ca repros sau acuza ptr Clara, ca e cam normal cum gandeste ptr binele ei, am descris doar fenomenul natura umana a noastra, eu macar recunosc ce sunt si cum sunt, nu ma dau ce nu sunt.

Iar pe parte religioasa, asta a fost un instrument de manipulare in masa tot ptr interesele smecherilor.
Era pacat avortul ca smecherii de de mult aveau interes sa faci multi copii sa aiba multi soldati ca sa cucereasca ei alte tari sa devina regii lor si mai regi, asa ca au format ei chestiile astea cu pacat si altel sa creada oamenii si sa le faca jocul murdar.
Adica nu face tu avort ca sa ii omor sau sa ii mutilez eu la razboi spre interesul meu, cam asa era atunci !

In al doilea razboi au murit 50 milioane de oameni...ptr interesul unor mari smecheri care au castigat enorm din acel razboi, e doar un exemplu, deci de sa ne mai facem atatea probleme de un copil de maxim 11 saptamani nenascut.
Toti ne dam buni cand nu suntem mai nici unul, diferenta e ca unii suntem mai rai si egoisti decat altii, atata tot.

Draga Violeta,

Sa stii ca tatal meu si bunicii mei au vrut ca mama sa ma avorteze si pe mine. Dar nu s-a intamplat pentru ca mama a zis ca nu mai face asa ceva.
Daca eu si sotul meu nu eram, mama, tatal si fratele meu mureau de foame. Eu si sotul meu ii intretinem de 4 ani.
Orice mama ar trebui sa isi apere copilul cu orice pret. Am prietene cu boli mai grave decat depresia. Au nascut si copilul e centrul vietii lor si bucuria lor.
Copilul tau e o sansa catre o viata implinita si fericita ca mama. Cred ca ai suferit prea mult in aceasta relatie si acum ti s-a dat un dar sa iti treaca toate necazurile. Tu nu il vei creste pe copilul tau intr-un mediu neplacut pentru ca deja ai experienta a ceea ce s-a intamplat in familia ta.
Daca eu as putea adopta, ti-as fi luat eu copilul sa ti-l cresc, ca eu nu pot face copii.
Fii mama buna pentru copilul tau si ocroteste-i viata. Nu se stie ce va deveni si cum va fi sprijinul tau de-a lungul timpului.

Pai ca sa nu-l creasca in mediu neplacut trebuie ca ea sa si aiba mediul bun, ce mediu bun sa aiba cu un barbat care nu o respecte, injura, tipa si asa mai departe, naste un copil in acest mediu fara un tata bun.
Sigur ca daca avea mediu bun era f bine sa pastreze copilul, asta e clar.
Dar gandeste-te si la copil dar si la binele mamei nu doar la "Nu se stie ce va deveni si cum va fi sprijinul tau de-a lungul timpului", deci tot la interese te gandesti de fapt, tu vezi ca o afacere "naste-l ca mai in colo poate sa te sprijine" !
Un om care chiar isi iubeste copilul este pe dos, nici nu doreste ca acela sa-si faca viata praf avand grija de parinte in caz ca acel parinte necesita ingrijiri din alea ce strica viata copilului, asta stiai ? Pe multi parinti ii aud asa ca nu vor sa fie o povara ptr copil, mai bine mor, asa ca aia care se gandesc doar ca copilul sa le fie sprijin si prin primsa asta gandesc doar, chiar nu sunt parinti !
Cu sprijinul sincer orice copil ar face e posibil sa fie un sprijin mai in colo, deci asta nu are treaba, deci si urmatorul copil poate fi la fel.

Daca mama ta te avorta si pe tine se intampla urmatorul lucru si anume nu te mai nasteai sa suferi atat cu boala aia nenorocita, ca stiu ca suferi foarte mult asa cum spuneai, iar tatal si fratele tau mureau si gata, nu mai sufereau nici ei, nici altii care stateau dupa ei, pana la urma asta e legea naturii, desi sincer eu sunt total impotriva la chestia asta ! Dupa mine toti trebuie sa traiasca cumva cu conditia sa nu sufere nici ei nici altii pe langa ei.
Dar in momentul de fata, este corect ca daca nu erai tu si sotul tau, mureau, si e bine ca ii ajuti atat timp cat nu-ti strica tie viata, nu am impotriva sa fie cineva ajutat insa pana acolo cand se strica viata celui care ajuta.

Draga Violeta,

Vezi pe Youtube melodia Pentru tine, mama draga - Delia, in concert

Nu te lua dupa toti psihopatii de pe Forum si apara-ti copilul. E tot ce ai mai de pret la ora actuala.

Violeta, urmareste interesul tau si al copilului in functie de mediul pe care-l ai sau il vei avea.

Trebuie sa tii cont de trei chestii cand reflectezi:
1 - E posibil ca acest barbat sa nu-si schimbe caracterul decat pe moment.
2 - Daca nu-si schimba caracterul, copilul ala ce va face cu un asa tata ? Daca nu va fi langa el, dar si daca va fi !
3 - Iti va fi greu sa intri in alta relatie, barbatii se feresc de femei tinere cu copii (nu are legatura cu, cand se cupleaza oamenii la 50 ani cand au deja copii mari), si chiar daca accepta, e posibil sa se poarte nasol cu copilul.
Intreaba pe cine vrei sa vezi ce-ti spune.
Acum ramane decizia sa o iei tu.
Analizeaza ce a zis Clara, ce am zis si eu foarte atenta, vezi care e mai aproape de realitatea benefica tie si copilului, si iei decizia care o doresti tu.
Evident ca exista sanse sa se schimbe asa cum ai zis, si atunci toate cele 3 puncte se anuleaza.

Chiar te astept cand vrei, sa ne spui ce decizie ai luat !

Acuma Clara o intrebare si sa-ti raspunzi singura tie, de ce s-ar lua lumea dupa tine ?! Si nu si dupa altii ?
Si de unde ideea ca altii sunt dusi cu pluta, numa tu nu ?! Omul ala din afara de unde sa stie ?
Deci singura solutie e sa analizeze argumentele fiecaruia, si persoana hotaraste care e dus cu pluta si care nu, nu tu sau eu.
Esti o fata buna dar ai niste gene undeva care au comandat sa se formeze un caracter cu rautate uneori.
Nu iti place sa fi contrazisa, iti place sa fie doar ca tine, cand te contrazice cineva nu-ti convine chiar daca tu nu ai avea dreptate, incerci sa impui altora doar punctul tau de vedere, nu e corect asa.

Buna.
Eu acum dupa ce am citit tot, ma intreb ce ai facut?
Sarcina a fost pastrata? Evolutia ei este buna?

Bună, am revenit. Am un băiețel frumos de 2 ani, tot in aceeasi relatie sunt încă, si am mare nevoie de ajutor. Se pare ca eu sunt cel mai mare dușman al meu. Nu am deschis alt topic deoarece m-a ajutat sa vad ce am scris acum 3 ani.
Noutatea, si nenorocirea.sau poate sansa... e ca m-am îndrăgostit. Si se pare ca e reciproc. De un an am inceput o relatie cu cineva, sincer nu am crezut ca va fi ceva serios, eu având copil, fiind si intr-o relatie, dar ne iubim. El își dorește un viitor cu mine, face planuri, vrea sa investeasca in mica mea afacere, pe care am inceput-o singura de un an, s-a atașat de copil, ii trimit tot timpul poze si filmulete cu el, discuta cu mine mult despre el. Familia lui stie de mine, le-a spus tot despre mine. Ma apreciază, ma iubeste si își doreste o relatie cu mine.
De doua luni mi-a dezvăluit sentimentele lui si planurile lui cu mine. Il iubesc si eu foarte mult.
Dar eu am o problema, mi-e frica, teama, sa pun punct relației actuale. Pur și simplu cand vreau sa o fac nu reușesc sa scot nici un cuvânt. Sunt terifiata, paralizata. Nu știu cum sa o fac. Zilele astea imi doresc sa pun punct, dar tot aman de azi pe mâine. Celalalt își pierde încrederea în mine, nu ma presează dar e dezamăgit ca nu sunt hotarata. Eu sunt hotarata dar sunt paralizată de frica. Ajutati-ma va rog.

imi pare rau sa aud asta