PROBLEME CUPLU:Cand prietenul accepta ca mama lui sa ne desp
Buna Ziua! Ma adresez dvs in speranta ca imi veti putea spune de ce reactioneaza astfel.
Sunt impreuna cu prietenulmeu de 2 ani si jumatate. Locuim impreuna, ne intelegem perfect, ne-am gandit chiar si la casatorie (el e mai interesat de ideea asta decat mine), dar eu am o problema mare de tot. Acum 1 an si ceva s-a mutat cu noi sora lui. Eu am fost foarte amabila (asa sunt cu toti la inceput: le acord o sansa) pana cand am observat ca atat cu el cat si cu mine si cu un alt prieten de-al nostru care locuia cu noi, se purta de parca am fi fost sclavii ei. Am luat-o de-o parte si i-am zis politicos ca nu e in ordine. A inceput sa se poarte ca o mahalgioaica, m-a amenintat, m-a jignit, m-a poftit afara din apt, desi eu stateam dinaintea ei acolo, iar Sorin (prietenul meu) nu a zis absolut nimic. Am stat la sora mea vreo 2 luni dupa care ne-am impacat. Au urmat o serie de alte aruncari in strada dupa ce m-am mutat iarasi cu el (imi promisese ca s-a schimbat). In urma la ceea ce s-a intamplat, am inceput sa-l jignesc pe Sorin, am inceput sa ne certam, desi nu ne certasem niciodata pana sa intervina sora lui, si bineinteles ca nu putea sa accepte jignirile (i-am spus ca jignirile exista pentru ca nu face nimic: ma obligase intr-un timp sa nu mai discut despre acest subiect cu nimeni, nici cu el). Vroia sa ne comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. El se intelegea in continuare bine cu sora lui.
Intr-un final am scapat de sora lui care s-a mutat la prietenul ei inapoi. Dupa un timp i-am spus ca mi-ar placea sa-i vizitez mama. El era invitat tot timpul la mine. Intr-un final a acceptat. L-am intrebat daca ar fi vreo problema, daca mama lui stie de certurile noastre, daca ma condamna... Mi-a zis ca e totul in regula si ca mama lui nu seamana cu sora lui. Insa acasa la el m-a asteptat o alta surpriza: mama lui nu a stat de vorba cu mine deloc decat sa imi transmita ca eu il tin pe Sorin departe de ele si ar dori sa vina mai des acasa, ca e baiatul ei mamos si ca eu l-am schimbat, ca sa vin si eu doar ca sa vina Sorin mai des acasa, ca nu trebuia sa ma cert cu sora lui deoarece e " dana lor". Am ramas "masca"! Nu imi reveneam. Nu-mi imaginam ca mi-a zis in fata toate lucrurile astea... Imi aduc aminte ca eu cumparasem mancare pentru masa, adusesem si visinata de acasa dar nu mi-au zis nici macar un multumesc. Nu m-au intrebat nimic (erau prezente si matusile lui Sorin: surorile mamei lui Sorin) si nimeni nu m-a intrebat cine sunt, ce fac, au sarit pe visinata de la mine si nici macar nu mi-au spus ca-i buna.
In fine, eu am izbucnit in plans, iar mama lui a venit dupa mine si mi-a cerut sa ma impac cu sora lui, sa-i cer eu iertare chiar daca ea nu-mi cere mie. Am acceptat cu greu: mi-am cerut iertare fata de amandoua si am asteptat sa discutam despre acest subiect. Insa toata lumea continua sa vorbeasca despre problemele lor si la fel sa nu ma intrebe nimic pe mine si sa nu ma bage in seama.
Prietenul meu a reactionat le fel: s-a uitat ca la cinematograf si apoi si-a cerut scuze pentru ele. Problema e ca acum el se duce din ce in ce mai des acasa, pe mine nu ma invita niciodata si vine de acolo cu idei ca eu as fi de vina pentru tot, ma acuza pe mine ca dupa tot ce s-a intamplat ca le-am jignit, nu ma suna cat sta acolo. Nu mi se pare normal: acum chiar simt nevoia sa le jignesc si sa le injur. Am jignit-o intr-un mail pe sora lui si intr-o scrisoare catre el pe mama lui. Nu am mai rezistat.
Am uitat sa mai spun ca tatal lor a plecat de acasa cam in perioada cand ei erau adolescenti si mama lor da vina pentru acest lucru pe bunica (mama tatalui lor) si pe sora tatalui lor (spune ca a intervenit si le-a facut "farmece babesti"). Iar acum de curand a murit tatal lor despre care nu mai stiau nimic de vreo 10 ani de zile.
Credeti ca prietenul meu ma iubeste?
Am purtat foarte multe discutii cu el si nu se intampla nimic...
Va multumesc din suflet pentru rabdare si s-aveti parte doar de sarbatori fericite!
Sunt impreuna cu prietenulmeu de 2 ani si jumatate. Locuim impreuna, ne intelegem perfect, ne-am gandit chiar si la casatorie (el e mai interesat de ideea asta decat mine), dar eu am o problema mare de tot. Acum 1 an si ceva s-a mutat cu noi sora lui. Eu am fost foarte amabila (asa sunt cu toti la inceput: le acord o sansa) pana cand am observat ca atat cu el cat si cu mine si cu un alt prieten de-al nostru care locuia cu noi, se purta de parca am fi fost sclavii ei. Am luat-o de-o parte si i-am zis politicos ca nu e in ordine. A inceput sa se poarte ca o mahalgioaica, m-a amenintat, m-a jignit, m-a poftit afara din apt, desi eu stateam dinaintea ei acolo, iar Sorin (prietenul meu) nu a zis absolut nimic. Am stat la sora mea vreo 2 luni dupa care ne-am impacat. Au urmat o serie de alte aruncari in strada dupa ce m-am mutat iarasi cu el (imi promisese ca s-a schimbat). In urma la ceea ce s-a intamplat, am inceput sa-l jignesc pe Sorin, am inceput sa ne certam, desi nu ne certasem niciodata pana sa intervina sora lui, si bineinteles ca nu putea sa accepte jignirile (i-am spus ca jignirile exista pentru ca nu face nimic: ma obligase intr-un timp sa nu mai discut despre acest subiect cu nimeni, nici cu el). Vroia sa ne comportam ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. El se intelegea in continuare bine cu sora lui.
Intr-un final am scapat de sora lui care s-a mutat la prietenul ei inapoi. Dupa un timp i-am spus ca mi-ar placea sa-i vizitez mama. El era invitat tot timpul la mine. Intr-un final a acceptat. L-am intrebat daca ar fi vreo problema, daca mama lui stie de certurile noastre, daca ma condamna... Mi-a zis ca e totul in regula si ca mama lui nu seamana cu sora lui. Insa acasa la el m-a asteptat o alta surpriza: mama lui nu a stat de vorba cu mine deloc decat sa imi transmita ca eu il tin pe Sorin departe de ele si ar dori sa vina mai des acasa, ca e baiatul ei mamos si ca eu l-am schimbat, ca sa vin si eu doar ca sa vina Sorin mai des acasa, ca nu trebuia sa ma cert cu sora lui deoarece e " dana lor". Am ramas "masca"! Nu imi reveneam. Nu-mi imaginam ca mi-a zis in fata toate lucrurile astea... Imi aduc aminte ca eu cumparasem mancare pentru masa, adusesem si visinata de acasa dar nu mi-au zis nici macar un multumesc. Nu m-au intrebat nimic (erau prezente si matusile lui Sorin: surorile mamei lui Sorin) si nimeni nu m-a intrebat cine sunt, ce fac, au sarit pe visinata de la mine si nici macar nu mi-au spus ca-i buna.
In fine, eu am izbucnit in plans, iar mama lui a venit dupa mine si mi-a cerut sa ma impac cu sora lui, sa-i cer eu iertare chiar daca ea nu-mi cere mie. Am acceptat cu greu: mi-am cerut iertare fata de amandoua si am asteptat sa discutam despre acest subiect. Insa toata lumea continua sa vorbeasca despre problemele lor si la fel sa nu ma intrebe nimic pe mine si sa nu ma bage in seama.
Prietenul meu a reactionat le fel: s-a uitat ca la cinematograf si apoi si-a cerut scuze pentru ele. Problema e ca acum el se duce din ce in ce mai des acasa, pe mine nu ma invita niciodata si vine de acolo cu idei ca eu as fi de vina pentru tot, ma acuza pe mine ca dupa tot ce s-a intamplat ca le-am jignit, nu ma suna cat sta acolo. Nu mi se pare normal: acum chiar simt nevoia sa le jignesc si sa le injur. Am jignit-o intr-un mail pe sora lui si intr-o scrisoare catre el pe mama lui. Nu am mai rezistat.
Am uitat sa mai spun ca tatal lor a plecat de acasa cam in perioada cand ei erau adolescenti si mama lor da vina pentru acest lucru pe bunica (mama tatalui lor) si pe sora tatalui lor (spune ca a intervenit si le-a facut "farmece babesti"). Iar acum de curand a murit tatal lor despre care nu mai stiau nimic de vreo 10 ani de zile.
Credeti ca prietenul meu ma iubeste?
Am purtat foarte multe discutii cu el si nu se intampla nimic...
Va multumesc din suflet pentru rabdare si s-aveti parte doar de sarbatori fericite!
1 comentarii
eu iti propun sa il iei pe iubitul tau 1 saptaman si sa plecati doar voi 2 undeva departe. sa discutayti despre voi linistiti.. sa va giugiulkiti.. sa petreceti timp impreuna. incearca sa nu mai bagi in seama prostiile bagate de soacra.ce e in cas ata in casa ta raman si nu las pe altcinev asa se bage in treaba ta. in casa si relatia voastra... ce e intre tine si el doar pe voi va priveste..chiar daca el e mai mamos. toti barbatii sunt asa., , ai rabdare si nu mai arata cat de mult iti pasa si tea ting vorbele soacrei sau a cumnatei..lasa'i sa vorbeasca si sa isi dea cu pararea daca n'au altceva de facut. tu intareste'ti relatia cu iubitul tau si nu ii interzice sa plece la ai lui sau sa se certe cu sora :) lasa'l liber si vei avea numai de castigat. si mergi cu el chiar daca el nu te invita la ai lui :) pastreaza'ti calmul si zambetul familiar :D
sa auzim de bine
sa auzim de bine
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1Schimbare Cipralex cu Coaxil. As dori sfatul unui medic
- 4Cand e cel mai bun moment sa renunt la Trittico ?
- 3Cand este indicat sa schimbi medicul psihiatru?
- 2Aripiprazol /aryzalera/ abilify în sarcina
- 9Schizofrenii sunt buni de ceva?
- 10Intrebari despre halucinatii
- 3Stare de sanatate alterata precara subreda
- 0PENTRU CEI CE AU O BOALA PSIHICA DIAGNOSTICATA SI LUCREAZA
- 10Boala vs Dumnezeu.
- 31Schizofrenie
