Ajutati-ma..nu ma mai recunosc..nu mai sunt aceea femeie care eram candva!

Buna ziua, am ales sa va scriu aici cu speranta ca poate o sa gasesc niste sfaturi bune.Trec printr-o perioada destul de grea.Poate o sa primesc si vb dure dar m-ar ajuta ft mult o incurajare, persoane care pot sa inteleaga durerea ce o port in suflet.Sa va povestesc, eu sunt casatorita de aproximativ 15 ani, de la o varsta frageda nestiind ce inseamna cuvantul "casnicie"..acest lucru sa intamplat la insistenta mamei mele, nu o judec e mama mea.Problema este ca nu l.am iubit pe acest om, in el am gasit ce imi lipsea de la parintii mei(dragostea, afectiunea)..Bun am facut nunta tot pe la 17 ani, toate bune si frumoase pana intr-o zi in care m-am indragostit de cineva, aveam 24 ani atunci..a fost ceva ce nu pot exprima in cuvinte..acel om.ma completat ca si femeie..simteam la el tot ce mi.a lipsit, stiam ca fac o mare greseala dar l-am iubit ft mult si inca si acum..povestea este lunga dar incerc sa fiu cat mai subiectiva.Totul sa petrecut in decurs de o luna in care eu am ramas insarcinata, era primul meu copil pe care mi.l doream ft mult, insa din pacate cu sotul nu ramasesm gravida, sotul are ceva probleme de sanatate si i.am fost alaturi mereu chiar si la momentu acesta sunt cu el fiindca s.ar distruge fara mine.Acel barbat a refuzat sa auda aceea veste..ma asteptam, voia sa fac avort insa nu puteam sa fac asa ceva mai ales ca a fost primul meu copil, nu puteam sa fac o crima.Atunci ne.am certat si am rupt relatia.Mi.am vazut in continuare de viata si familia mea, dar am trait cu o durere mare in suflet pt ca nu puteam sa.i spun sotului adevarul.Ne.am crescut copilul frumos, sanatos desi sotul banuia ca nu e a lui..pana intr-o zi cand barbatul cu care am copilul ma cautat dupa 5 ani, am ramas socata, nu mai stiam nimic de el..doar intamplator ne intalneam pe strada dar ne evitam.Cumva ma resemnasem dar gandul meu era tot la el.A dat de mine pintr.un cont de facebok eu nestiind cine este apoi intr.un final mi.a zis, pe moment nici nu stiam cum sa reactionez, eram bulversata.:((
L.am iubit atat de mult incat am acceptat sa ne revedem sa vorbim.Revederea a fost pt mi e ca un fulger, nu stiam daca e bine sau nu ce fac daca acest om mai merita sau nu sa vb cu el in conditia in care 5 ani de zile nu ia pasat de copil de mine.Oarba si naiva de iubirea ce io purtam am acceptat sa ne vedem din nou.Mereu l.am intrebat de ce a revenit dupa atatia ani??Ce mai vrea de la mine stiind cat de mult am suferit si sufar.Am tinut ascunsa toata aceasta durere in suflet atata timp si acum sa reintors sa ma distruga si mai rau.Il iubeam atat de mult incat am acceptat din nou sa ne vedem.Insa in toata aceasta perioada mai multe certuri existau intre noi, el imi propusese sa plec in strainatate ca doar acolo vom putea fii impreuna..ma derutat atat de tare incat eram pe punctul de a pleca de a face greseala vietii mele.Acum de o sapt am inceput sa ma lucidez sa imi revin din acest cosmar, i.am.spus sotului meu adevarul pt ca ma vedea ca nu sunt bine, imi vedea comportamentul nu mai puteam trai in minciuna asta.El cumva a inteles situatia, ma iubeste ft mt si stie ca el nu poate face copii, am ales sa spun adevarul acum..mai tarziu poate era prea tarziu:((
dar am hotarat eu impreuna cu sotul sa ai spunem si sotiei lui desi ma tem ca am gresit:(Am ajuns sa iau calmante zi de zi ca sa ma pot linistii, am atacuri de panica..)
Am discutat cu sotia lui..este si ea terminata, a zis ca ea nu ma crede pe mine vinovata cat il considera pe el ca si.a batut joc si de mine si de ea atatia ani.Nu mai puteam.continua asa, am.preferat sa recunosc totul..altcel ma distrugeam pe zi ce trecea.In acei 5 ani incepusem sa imi revin..si a intrat din nou in viata mea sa ma termine pt ce oare???El nu voia sa renunte nici la sotia lui si nici nu voiam.eu asa ceva, insa voia sa mearga paralel mai departe..iar mie mi s.au afunat am izbucnit.Acum tot ce ma rog la Bunul Dumnezeu sa fiu sanatoasa sa imi cresc copilul si sa il vad mare iar eu sa imi revin din trauma asta care ma macina de atatia ani.Nu imi mai gasesc linistea, o sa merg si la un psiholog oriunde..dar sa imi revin pt ca numai acolo ma gandesc..nu ma mai recunosc..nj maj sunt aceea femeie care eram candva!

Tatal copilului are nevoie de sex pentru diverstisment cu dv. ca sotie deja are. Blocati-l pe toate caile si nu mai discutati cu el daca e atat de pervers. Nu aveti ce sa iubiti la el. Vi se pare. Aveti ce sa iubiti la sotul dv. care a crescut copilul altcuiva. Ganditi cu mintea, nu cu simturile. E vorba de situatia unei intregi familii si de sanatatea dv. psihica. Incercati si psihoterapie.

Credeti.ma va rog ca incercasem sa ma vindec, nu l-am cautat eu pe el ci el pe mine..de 8 luni de zile de cand pastrez legatura cu el ma distrus psihic, tot insista oe tema ca trebuie neaparat sa plec in strainatate ca sa pot fii cu el..cum pot sa fac asta lasandu.mi aici copilul..ma terminan psihic:(.Am ajuns sa cer ajutor online fiindca nu mai am cu cine vorbi, dar o vorba buna conteaza ft mult pt mine.El iricum a profitat de naivitatea mea sa jucat cu mintea mea..iar eu acum am izbucnit, am ajuns sa iau tratamente sa pot dormi noaptea.Oricum are Dumnezeu grija de fiecare, pt mine prioritatea mea este copilul..recunosc nu imi este deloc usor sa trec peste..dar voi face tot ce imi sta in putinta sa nu mai iau legatura cu el.Multumesc pt sfaturi!