Ajutor - el are pe altcineva

Buna seara! Nu stiu cine va citi, daca va citi sau raspunde la ceea ce voi scrie, dar simt nevoia sa impartasec povestea mea cu oameni care nu ma cunosc, care pot fi impartiali. Deci va voi multumi anticipat pentru raspunsuri. Asadar, eu si sotul meu suntem impreuna de 8 ani, casatoriti de apoape 2. El este fost inginer, a navigat 5 ani, dar intotdeauna a vrut sa isi urmeze visul si sa faca culturism de performanta, asa ca l-am sustinut anul trecut sa renunte la navigat, pentru a face acest pas, si da, pentru a sta mai mult langa mine. Totul a fost bine, stateam la tatal meu. Totul a mers bine, la sala, a inceput sa antreneze oameni, pe timpul pandemiei a facut treaba asta online. Am vrut dintotdeauna sa ne mutam singuri, iar in toamna am reusit. De atunci a inceput oarecum problema, se pare. pentru ca eu am fost foarte stresata cu mutatul, nu a fost exact ce imi doream, voiam sa fac apartamentul sa fie cum ne doream amandoi, in acelasi timp am avut o perioada foarte grea la serviciu ( lucrez la un After school si stim cu totii cum a fost anul asta scolar) si am inceput sa fiu mai tot timpul foarte obosita si nervoasa, nu mai reuseam sa ii fac mancare in fiecare zi (sportul asta presupune multa, multa mancare), incercam sa fac mai tot timpul curatenie, dar stiu si stie si el ca sunt mai imprastiata si dezordonata. Am avut o discutie pe tema asta prin luna octombrie si am crezut ca am rezolvat problema, mi-a zis ce il deranjeaza, am zis ca voi incerca sa remediez, dar sa ma inteleaga ca nu e cea mai usoara perioada. In noiembrie am aflat ca sunt insarcinata, ne-am dorit mult acest copil, enorm. Primul trimestru de sarcina a fost dificil, nu m-am putut ridica din pat din cauza raului si a durerii cumplite provocate de nervul sciatic. El m-a ajutat aducandu-mi ce aveam nevoie, dar era foarte nervos. O mare greseala pe care am facut-o a fost ca in perioada aia sa nu dorm cu el, dar nu am vrut sa il deranjez, eu trezindu-ma foarte des si stiind cat de importanta este odihna pentru el. In ianuarie a disparut raul, nu m-a mai durut piciorul, "am fost ca noua", dar el s-a schimbat radical, era extrem de rece, distant, nu mai voia sa faca dragoste cu mine, era plecat de dimineata pana seara la 8-9. Am crezut ca petrece atat de mult timp la sala pentru ca doar ce primise o oferta de asociere cu patronul salii. Am incercat de multe ori sa vorbesc cu el in perioada asta, dar imi spunea ca nu are nimic, ba ca are dar ca imi va spune la un moment dat, ca acum nu as intelege. Asta pana acum 2 saptamani cand nu am mai suportat si l-am intrebat ce se intampla pentru ca nu mai suport tensiunea din casa si nu inteleg ce se petrece. Atunci mi-a zis ca are pe cineva de aproximativ 2 luni jumatate. Dar nu este o relatie clasica, ci ca au o relatie de dominator- supusa. Dar ca tine la ea si nu poate renunta in momentul asta nici la ea, dar nu renunta nici la mine pentru ca ma iubeste, pentru ca sunt mama copilului lui, pentru ca eu i-am redat notiunea de familie, el avand un trecut foarte tulburat de despartirea parintilor si parasirea lui ( l-au crescut matusa si bunicii ). Am incercat asa cum am putut doua saptamani sa il fac sa se intoarca, sa ma aleaga. Da am avut multe iesiri nervoase, pentru ca stiam cand este la ea, stiam ca nu renunta. ( intre timp i-am gasit si instagramul respectivei si vedeam cum posteaza poze cu el). Domnisoara stia ca este insurat si urmeaza sa devina tata. Chiar am fost la ea sa vorbesc, dar nu a fost foarte prietenoasa :). Mi-a zis doar ca ea il iubeste si nu va renunta, sa renunte el daca vrea, pentru ca relatia lor este pe viata daca el alege asta. In fine, dupa doua saptamani, in ziua in care am fost la eco pentru sarcina, el m-a lasat la clinica si s-a dus la ea si atunci m-au lasat nervii si pe mine si seara i-am zis sa plece din casa... si a plecat... a doua zi mi-am dat seama ca nu pot sta fara el, nu vreau sa stau fara el si l-am rugat sa vina sa vorbim. A venit, eu l-am implorat sa se intoarca, el a spus ca nu poate, dar nu pentru ca e indragostit de ea, chiar daca tine la ea, ci pentru ca nu se poate ierta pentru ce mi-a facut si pentru ca stie ca el nu era asa, dar a distrus tot... urmatoarea zi am incercat sa abordez altfel situatia, i-am vorbit calm. dar mai rece, i-am zis ce se intampla daca alege sa renunte, i-am zis ca nu in felul asta putem repara, ca eu il iert, dar trebuie sa muncim impreuna la asta. El a spus ca nu poate in momentul asta si ca drumurile noastre nu se mai intalnesc momentan... si a plecat... atunci am decis sa imi sun parintii carora nu le-am spus nimic pana atunci si sa ma mut la ei, pentru ca nu puteam sa stau singura in apartamentul acela, era prea chinuitor. De sambata stau la ai mei, care ma sustin cat pot de mult. El nu imi scrie, nu ma suna.. Duminica am vorbit ultima data si a zis ca face toate astea ca sa nu ma zapaceasca si sa ma lase sa ma linistesc... dar cum as putea sa ma linistesc in situatia asta? :) Nu asculta de absolut nimeni, este blocat in lumea lui, spune acelasi lucru " acum o sa ma concentrez pe ce stiu sa fac mai bine, adica sa fac bani pentru voi, nu va abandonez, dar nu pot fi langa voi." El s-a mutat in apartament, dar se duce inca la ea.. Cam asta ar fi povestea in mare.. Cred ca am omis multe detalii, dar deja e mult prea lung textul.. va rog, daca aveti un sfat sincer.. il astept cu nerabdare. Multumesc!

Cititi Paraclisul Maicii Domnului sa ii vina mintea la cap si sa se intoarca la familie. Dupa ce cititi cateva acatiste veti avea un raspuns, veti vedea.

Multumesc pentru raspuns. Da, asta incerc sa fac, pe cat posibil. Sa il las in pace o perioada, sa se adune, sa iasa din lumea in care este acum si sa ma concentrez pe copil. Eu vreau cu toata fiinta sa se intoarca si sa reparam. Doar ca pare ca sunt singura care vrea. Incertitudinea asta ca “te vreau, dar nu pot acum” ma omoara.