Am nevoie de sfaturi..
Azi sotul a plecat de acasa la cererea mea( casa parintilor mei). Avem un bebe de 6 luni jumatate impreuna dar de cand a aparut bebele ne certam din ce in ce mai des, subiectele sunt intr-un fel copilaresi dar deranjante, plecand de la soacra care este plecata in Italia dar in luna august vine acasa in fiecare an si din 2015 in coace intervine in a-l influenta negativ impotriva mea dar cel m-ai tare impotriva mamei mele( din invidie ca stam la ai mei si nu la ea).Eu am preferat sa stam la parintii mei pentru ca stau la casa si avem spatiu pe cand soacra sta la bloc si tot acolo stau si cumnatii mei cand vin acasa ( plecati in Germania). Cand a plecat mi-a spus ca decizia imi apartine daca vreau sa ma duc dupa el sa il sun. Dati-mi un sfat, divortez sau ?
4 comentarii
Cam repede vă gândiți la divorț.
Aveți un copil de 6 luni care are nevoie de o familie.Ati epuizat toate variantele?
- să discuți cu soțul
- sa vă mutați în chirie
- sa discutați cu mama și soacră
Cred că soțul dv este imatur afectiv și nu știe ce înseamnă familie fugând la mama lui.Puneti aceste lucruri la punct și apoi vă gândiți la divorț.Cati ani de căsătorie aveți?
Aveți un copil de 6 luni care are nevoie de o familie.Ati epuizat toate variantele?
- să discuți cu soțul
- sa vă mutați în chirie
- sa discutați cu mama și soacră
Cred că soțul dv este imatur afectiv și nu știe ce înseamnă familie fugând la mama lui.Puneti aceste lucruri la punct și apoi vă gândiți la divorț.Cati ani de căsătorie aveți?
Nu prea sta la discutii sau cel mai bine zis nu prea am nici un cuvant de spus in fata a ce spune mama lui. Avem 3 ani de casatorie!
Dacă s-ar întâmpla să cădeți și să vă rupeți un ligament la genunchi, ce faceți, tăiați piciorul sau reparați ligamentul? Așa și cu relația, dacă ceva nu merge, găsiți amândoi soluții s-o redresați.
Stați amândoi de vorbă, lăsați orgoliile la o parte, fără să vă acuzați și stabiliți care e cea mai bună soluție pentru voi. Respectați-i pe părinți, dar deciziile pentru familia voastră le luați voi doi. Dacă nu vă descurcați singuri mergeți la un terapeut de cuplu care să vă ajute să ieșiți din impas.
Stați amândoi de vorbă, lăsați orgoliile la o parte, fără să vă acuzați și stabiliți care e cea mai bună soluție pentru voi. Respectați-i pe părinți, dar deciziile pentru familia voastră le luați voi doi. Dacă nu vă descurcați singuri mergeți la un terapeut de cuplu care să vă ajute să ieșiți din impas.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Este nevoie de terapie de cuplu și când logodnicii se mută împreună?
- 2Logodnica mea mi-a spus că și-a scos uterul pentru a nu mai face copii. Este posibil?
- 1Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie