Anxietate severa?

Totul a inceput pe la sfarsit februarie. Conduceam masina seara si, dintr-o data, am simtit cum mi se incordeaza umerii, spatele si pieptul. O incordare extrem de neobisnuita care m-a facut sa opresc autovehicolul si a trebuit sa ies din masina pentru a putea sa ma desclestez. Totul a durat aproximativ 1 minut. Episodul s-a reptetat la mijlocul lui martie la birou. In ambele episoade am observat ca respiratia era normala, nu mi s-a parut ca pulsul sa fi crescut, doar o inclestare anormala a tot ce inseamna spate piept si umeri. Am fost la medic si am facut urmatoarele investigatii: raze X, eco inima, ekg. Nu s-a evidentiat nicio problema.
Cam prin aceeasi perioada, am inceput sa simt ca casc mai mult, dar de fapt nu cascam asa cum cascam cand ne este somn ci, la cateva respiratii simteam nevoia sa trag mai mult aer in piept.
Pe la mijlocul lui martie, am inceput sa simt un reflux gastric zilnic. Am fost la medic, mi-a fost prescris Omez zilnic timp de o luna.
Pe la mijlocul lui aprilie, am inceput sa simt o ureche fierbinte de cateva ori pe zi. Cateodata se infierbantau ambele urechi.
Datorita acestor simptome in aceasta perioada am inceput sa simt o teama ca as putea avea o boala nasoala si am inceput sa ma simt rau: mi-era greu sa ma trezesc dimineata si sa fiu activ. Mi-era greu sa fac dusul de dimineata (nelipsit de altfel) sau sa ajung la birou. Nu ma puteam concentra la sedintele la care participam la birou. Sunt o fire glumeata si sociabila, dar nu mai eram capabil sa rad la vreo gluma si nu imi mai doream sa vorbesc cu colegii. Cand se intampla sa o fac, dupa ce se termina discutia, imi era greu sa imi amintesc ce se discutasem. Aveam capul ca intr-o ceata continua. Nu eram capabil sa ma relaxez.
Singurele momente cand deveneam lucid erau momentele cand mergeam la piscina si stateam in apa. Apa trebuia sa fie rece. Am incercat la Therme si nu m-am simtit bine deloc.
Am inceput sa am si alte simptome: furnicaturi in palme si talpi (concomitent sau separat), senzatia ca imi simt pulsul in maini, spate, abdomen etc., cate-o mana amortita dimineata sau daca citeam o carte in pat. Mentionez ca niciodata nu m-a speriat o mana amortita inainte, pentru ca o puneam pe seama pozitiei, dar acum teama mea crestea si mai mult.
Am fost din nou la: neurolog, medic generalist, ecograf, gastroenterolog, endocrinolog, cardiolog. Am facut peste 50 de analize de sange (inclusiv hormoni si markeri tumorali). Singurele analize care au iesit la limita au fost colesterolul (204) si HDL (36) si LDL (136). Restul erau perfecte.
Am facut colonoscopie si endoscopie, trei ecografii. Am facut RMN la cap si coloana. Totul a fost in regula.
M-am linistit pentru o perioada scurta (2 zile). Apoi am inceput sa ma trezesc dimineata cu o stare teribila de teama ca as putea avea ceva grav. Starea dureaza obligatoriu toata dimineata, dar cateodata persista toata ziua si se manifesta prin disconfort gastric (fara greata, durere sau varsaturi - pur si simplu am senzatia ca intestinele sunt pline, desi n-am mancat), slabiciune in tot corpul, si o senzatie ca orice lucru pe care trebuie sa-l fac necesita un efort supraomenesc, lipsa de chef in a face orice, chiar si lucrurile care imi placeau inainte (mersul la sala sau iesitul in oras - de fapt, din aprilie n-am mai fost la sala, iar in oras n-am mai iesit tot cam de pe atunci, desi o faceam de 2-3 ori pe saptamana). Sunt foarte lent in miscari. Ma linistesc doar seara inainte de culcare, dar tot am un disconfort general gandindu-ma ca urmeaza sa ma trezesc din nou cu anxietate. Partea ciudata este ca intre timp simptomele s-au ameliorat (nu imi mai amortesc mainile, nu mai am furnicaturi, iar pulsul il simt foarte rar), dar tot nu pot scapa de starile de anxietate.
Somnul este bun. Dorm 6-8 ore pe noapte fara intreruperi, dar nu mai gasesc placere in nimic.
Am fost la medicul psihiatru care mi-a prescris cipralex 5mg/zi si anxiar la nevoie. Iau de patru zile si parca am inceput sa ma simt mai bine (probabil placebo), dar tot ma trezesc cu o stare de anxietate teribila, o teama pe care nu o pot descrie in cuvinte. Ca si cand ar trebui sa merg la un examen important, dar cu o intensitate de cel putin 10 ori mai mare.
In paralel merg la psihoterapie o data pe saptamana. Am fost de 5 ori, dar nu gasesc ca m-ar ajuta foarte mult in situatia data.
Inainte de a merge la psihiatru am incercat o cura de cateva saptamani cu aswagandha, gaba si complex de omega3-omega6. Fara niciun rezultat.
Mentionez ca in perioada ianuarie-februarie doi colegi de-ai mei au fost diagnosticati cu SM si leucemie, lucru care m-a ingrijorat peste masura atunci, dar nu pot lega direct starile mele cu diagnosticele lor.
Nu reusesc sa inteleg de ce trec prin toate astea si de ce nu reusesc sa ma linistesc, stiind ca toate testele pe care le-am facut si repetat au iesit bune. In viata mea am mai avut momente pe care le-am depasit prin psihoterapie, dar atunci erau cauze pe care le identificam. Acum nu reusesc sa gasesc o cauza exacta pentru starile prin care trec si asta ma sperie, gandindu-ma ca nu voi scapa niciodata definitiv de ele.

Ar mai fi cateva aspecte de mentionat in legatura cu starile mele:
- in general am pofta de mancare, dar mi-e teama sa mananc. Totusi reusesc sa mananc, dar mult mai putin in comparatie cu cat mancam pana sa imi inceapa starile.
- starea de rau mi se accentueaza atunci cand e foarte cald. De aceea atunci cand stau in casa dau deumul la aer conditionat si il pun sa bata direct pe mine. Fac doar dusuri reci care ma scot momentan din stare.
- reusesc sa ma mobilizez sa ajung la serviciu (cu masina) dar ajung asa, parca prin vis. Totusi sunt foarte atent la semafoare si la ceilalti participanti la trafic.
- nu reusesc sa imi alung gandurile negative.
- chiar si in putinele momente cand ma simt bine, tot imi e teama ca o sa ma simt din nou rau;
- data trecuta cand am avut un episod depresiv, am zis ca am fost la psihoterapeut, dar am facut si o cura de 3 luni cu remotiv care, inteleg ca nu e recomandat pe perioada verii.

Aproape toate simptomele de care va plangeti sunt somatizari de Anxietate. Anxietatea e o nevroza. Cititi despre ea pe net. De aceea ati si reactionat pozitiv la Cipralex si Anxiar din primele zile de tratament. Doza este insa jumatate din doza minima pentru anxietate. Daca nu va reveniti cu doza aceasta, va adresati medicului psihiatru sa va treaca pe doza minima, de 10 mg si va fi bine. In general trebuie sa asteptati 3-4 saptamani ca antidepresivul sa isi faca efectul complet.
Frica de a nu avea o boala grava este simptom de Anxietate. Nu va mai faceti atatea analize. Ati mers deja la medicul care trebuie, psihiatrul. Si la psiholog. Nu exista alte tratamente pentru anxietate care e o dereglare a neurotransmitatorilor. Vizionati un filmulet, doua cu "neurotransmitters" pe youtube ca sa vedeti exact despre ce e vorba in aceasta afectiune. Tratamentul este de minim 6 luni. Se intrerupe treptat, numai cand zice medicul pentru ca pot aparea recaderi. Tratamentul va ajuta sa nu va apara simptome sau alte recaderi, de aceea este de durata.
Starea de ireal tine de depersonalizare sau derealizare. Vedeti ca exista Grupul de suport Depersonalizare si derealizare Romania pe Facebook.
Anxiar luati cu prudenta si numai daca e cazul. E o benzodiazepina si produce dependenta. Cipralexul e un antidepresiv si nu produce dependenta.
Multa sanatate si numai bine va doresc!

Multumesc mult pentru raspunsurile dumneavoastra.

Cipralex iau si eu. Efectele benefice se vor vedea cam dupa 3-4 saptamani. Trebuie sa ai rabdare, sa iei in continuare tratamentul si sa crezi in el.
Tot ce ai descris mai sus sunt simptome ale anxietatii.Ti le spune un patit, care de vreo 9 ani s-a chinuit cu astfel de senzatii.
E normal sa nu sporti caldura/dusurile calde/Therme: cand da de caldura corpul are niste reactii asemanatoare cu cele din timpul atacurilor de panica - transpiratie, puls crescut, ameteala, respiratie ingreunata...Asta se intampla si inainte de a avea anxietate, dar nu le bagai in seama, ca erai concentrat pe alte lucruri, altele decat reactiile organismului tau la stimulii exteriori.

Aaa, posibil ca toate simptomele sa aiba o cauza de genul: un divort al cuiva apropiat, frica de a ramane singur, un deces al cuiva apropiat...oricum, despre ceva emotional este vorba...