Atac de panica?

dayana7, e posibil ca intradevar medicul meu sa nu fi fost destul de pregatit pentru a ma putea ajuta, de asemenea poate si numarul de sedinte nu a fost foarte mare, insa ca" in tine vei gasi forta " asta nu vine decat de la Dumnezeu.Numai si numai de acolo. Sa-ti spun ceva, eu cand intru in panica incep si ma rog si apoi imi spun "hai, linisteste-te, gata, o sa fie bine. nnnnn " pana cand ajung sa redevin cat de cat rationala.Nu imediat, dureaza.Se intampla ca abia sa imi trag sufletul ca ma apuca din nou.Insa intotdeauna exact cum am mai spus rationalul a fost mai puternic.De aici si replica mea cu forta interioara.Vrei sa-ti spun ceva, pe mine ma costa cam 40 ron sedinta ora de terapie si exact cum spunea cineva mai sus, imi rascolea viata fara sens spuneam eu. Fara sens pot sustine chiar si acum.Poate n-am avut eu sansa la un medic bun, poate nici bani suficienti.Dar nici nu m-a mai tentat sa ma agit pentru banii psihologului daca nu simteam nimic.Chiar si tu poti sa recunosti catre tine ca daca nu gaseai forta in tine sa primesti cum trebuie sfaturile psihologului tau, degeaba, puteai sa faci de doua ori numarul de sedinte pe care l-ai facut.Oricum daca tie ti-a prins bine ma bucur.Poate poti sa ne recomanzi medicul tau, daca binenteles poti si vrei.

MIHAELAANICA: intradevar spui pt k si eu am momente knd ma simt suuuuuuuuuuuuuuuuper bine, si cateva minute dar nu in fiecare zi cand aveam starile astea si era super ingrozitor. Ba ajunsesem sa nu mai ies din casa... pur si simplu ma izolasem si nu mai stiam ce sa fac.. parca corpul meu ma domina si nu puteam face nimic decat sa incer incet incet sa mi revin. Dar am citit azi ceva foarte interesant intr o revista de sanatate faptul ca din cauza atacurilor de panica putem avea probleme la sistemul digestiv de genu: ca niste nervi la somac, cu senzatii de arsura, stari de voma, greata, balonari cam exact cum se manifesta atacul de panica si probleme la plamani cum sunt junghiurile sau probleme cu fiere din cauza supararilor.. Si incep sa cred k pot exista chestii dastea pt k atunci knd corpul nostru are ceva in neregula incepe sa constientizeze si mai mult. De exemplu eu sunt o persoana care dak simte senzatia de lesin, ametelile sa si cada jos, ba din contra.. exact atunci intru in panica pt k sunt constienta ca cv e in neregula si apare o frica care incepe sa ma stapaneasca din cauza ca nu stiu de ce apar chestiile astea. Am decis sa mi fac totusi niste analize pt k si panicile pot aparea tot din cauza unor nereguli la un organ. Si am mai constatat ca si frica poate fi cv din nastere in ex meu pt k eu m am nascut la 7 luni din cauza k mama a avut cu mn sarcina toxica si a fost foarte stresata iar cum se spune k tot ce face mama simte si copilul e adevarat. Iar mai tarziu au fost frici de nu puteam sa stau fara mama. Stateam cu fratele meu acasa si eu incepeam sa plang de numai puteam ca nu stiam dc mama intarzie sau mai am si problema unei imaginatii foartee bogate si asta nu prea e bn.. de genu imi imaginez niste lucruri urate care mi le inchipui k s ar putea intampla si totul vine de la creier cum isi intipareste fiecare anumite lucruri despre viata. mai ales ca ma stresez din orice... am si o ffoarteee mare ambitie si daca vedeam ca luam o nota si 7 daca era yo ziceam k dc nu puteam yo sa iau mai mult?! Ai mare dreptate ca noi suntem singurii care putem trece peste asta si ne trebuie vointa si tarie. Si faza cu medicamentele degeaba ne indopam cu tot felu de chestii care creaza dependenta si poate nu e bun pt orice organism. Cel mai bine ar fi eliminate orice fel de boala si pe urma a incepe prin a face tratament naturist. E cel mai bun remediu. Eu n am luat pana acum nici un medicament in afara de un amestec de plante bun calmare si contra aritmiilor. vad ca da rezultate dar mai e si oboseala care intradevar ca nu prea dorm si stiu ca nu e bine. Am luat azi de exemplu enectromicita sedativ o pastila dar fara nici un scop al meu doar ca sunt mai sensibila daca stau in preajma animalelor ca am vizitat o gradina zoo si am vaz k a avut efecte benefice si nush.. m am schimbat in bine.. nu mai simt oboseala aia cronica si toate simptomele alea tampite. Si e buna k nu contine penicilina care unii sunt alergici la asa cv. Multa sanatate.

Ai dreptate, de fapt cred ca nu e bine spus ca nu trebuie sa iei aia sau aia.Ma gandesc ca fiecare si-a creat un refugiu si o scapare in ceva.Poate la psiholog sau in medicamente sau de ce nu ascultand o slujba in biserica.Este iarasi foarte adevarat ca exact cum spui si tu mOnik@ si d.na psiholog Cristina ca inainte trebuie facut totusi un control medical amanuntit.Partea naspa este ca majoritatea dintre noi nu au timp sau ce este mai rau nu-si inchipuie ca pot fi si "bolnavi" si pun totul pe seama unor spaime personale.Cand spun bolnavi ma refer efectiv la starea de sanatate. Dar cei care sufera atacuri de panica sunt in general tineri si fiecare se gandeste " ce pot avea eu in neregula cu sanatatea mea la varsta asta ?". TOTUSI as dori ca nimeni sa nu fie dependent de medicamente -tranchilizante.Treaba cu plantele e ok sunt de acord.Chiar si eu iau extraveral dar numai daca este neaparat necesar(desi e din plante).Apoi bag ceaiul de tei seara la culcare. Preventiv.A, vedeti ca un pahar cu apa cu zahar face minuni. Aspacardinul il mai foloseam cu succes pentru ca ajuta la oxigenarea creierului (contine magneziu). Toate pentru noapte, de ce ? Pentru ca senzatia mea este ca noaptea e cel mai greu de stapanit senzatia de teama. Sanatate si putere tuturor.

Buna tuturor am citit ce s-a postat aici si m-am regasit complet.Am dat de acest forum pur si simplu punand pe google cateva simptome de-ale mele. Am mai trecut printr-o perioada cu atacuri de panica acum 3 ani cand am dat bac-ul si acum de vreo 2 luni din nou.Ajunsesem sa-mi fie frica sa ies din casa sa-mi continui activitatile de zi cu zi.Simptomele sunt aceleasi ca cele disutate aici greata nod in gat palpitatii transpiratii reci teama de a nu mi se face rau pe strada frica de a manca de a nu mi se face rau etc.analizele au iesit bune atat cat se paote spune avand in vedere lipsa poftei de mancare de la frica si alimentatia dezechlibrata pierderea in greutate oboseala fizica si psihica.Nici eu nu sunt de acord cu medicamentele nu cred ca ele te pot ajuta ci doar din interior te poti ajuta discutand si cu alte persoane care trec prin acelasi lucru terapie de grup metode de relaxare reducerea stresului. Voi cei care ati trecut prin asa ceva cum va simtiti acum cum ati depasit situatia de criza

hei pentru cei care sunt convinsi de asta pot spune cu certitudine ca pe mine m-a ajutat rugaciunea.chiar am crezut si cred si pe mai departe ca cineva acolo sus ne iubeste pe cei ce credem si avem convingerea in puterea macar si autosugestiva ca acolo sus cineva ne iubeste pe toti.eu am mers la Gradina Icoanei unde se fac Moliftele SF.Vasile si pot spune ca sunt ok si chiar si atunci am fost ok.

Am mai lasat msj la acest forum si exact cum spun aproape toti despre aceste simtome le am si eu. Ma gandesc mereu ca poate o fi cv grav, sau cv de genu. Stiu ca totul porneste din mintea noastra dar nush... macar de ar fi cv numai de teama dar practic am la cateva zile stari de voma de nu pot sa mananc nimic, aritmii, stari de ameteala, frisoane, si o oboseala cronica. Ma gandesc ca poate toate astea sunt la o stransura in timp a multor temeri si chiar de mica daca ma lasa mama in casa si logic k no putea face fara sa incuie usa ma panicam foarte mult chiar plangeam si imi inchipuiam tot felul de chestii cum ar fi ca daca ia casa foc eu nu am pe unde sa ma salvez si chestii asemanatoare. In vacante stau la tara, aer curat.. ma mai apuca si acolo stari dastea dar numai daca eram agitata sau visam cate cv urat. Eu nush dar parca mintea mea refuza de multe ori sa gandeasca pozitiv, imi imaginez chestii, nu pot sa depasesc anumite probleme. Chiar vara asta de frica k ar putea sa ma ia acele stari nu am pus mana pe volan deloc si asta pt k sunt constienta ca daca m ar apuca cv la volan as putea sa fac un accident. recunosc ca nu ma simt in nici un loc mai bn ca acasa la mn. Si cand ma apuca starile astea incep sa plang pt k m am cam saturat sa nu pot duce o viata normala, fara probleme, sa ma fi nascut si eu cu un caracter puternic, sa nu mi pese de nimic, sa nu pun la suflet nimic pur si simplu asa cum ar trebui sa nu mi pese mai ales cum e lumea in ziua de azi

se pare ca suntem verigele slabe ale societatii.sau poate ca boala asta afecteaza din ce in ce mai multa populatie.unii chiar nu vor sa recunoasca sau nu stiu ce se intampla cu ei.sau beneficiaza de alternative care le da posibilitatea sa evadeze din monotonie.
in orice caz, starile pe care le experimentam sunt aceleasi, difera poate numeric si ca intensitate.
si ce facem? ducem in continuare viata asta asa de amara in care nici nu mori nici nu traiesti, ci-ti astepti sfarsitul de pe-o zi pe alta ca sa te poti linisti?
exista o lege a selectiei naturale.sa trebuiasca sa renuntam noi ptr ca altora sa le mearga bine? nu ne rabda pamantul si pe noi? suntem cumva un, , prea mult"? niste, , celule cancerigene"?
, , a venit urata" -cautati asta pe net.

Salutare tuturor!Din nefericire am avut parte exact de ce ma temeam cel mai mult, in luna iunie mama s-a stins, iar eu am clacat, acum duc o lupta intensa cu interiorul meu, e greu, dar trebuie sa fac in asa fel sa scap de xanax si de paxetin!!!, sper ca pot trece pana la urma cu brio peste golul lasat de decesul mamei!Nu va cer ajutor caci am vazut pe acest forum ca multi spun ca te ajuta si cand incepi sa le expui problemele, iti uita id-ul, mi se pare mie ca multi sunt doar bagatori in seama, atentie, nu generalizez, exista si multe persoane de buna credinta!!!Inchei spunand doar atat"DOAMNE AJUTA!!!!"

KENZO:vreau sa spun ca ai facut cea mai buna alegere mergand la aparataul SCIO, am fost si eu si am descoperit adevarata cauza pt care ma simteam rau, cauza care la analizele care se fac in medicina traditionala nu ies, Urmez o schema de tratament naturist din aceeasi gama care ti-a fost prescris si tie si dupa numai o saptamana de tratament pot sa spun ca ma simt excelent ( cura este de 3 luni) deoarece toata lumea stie ca absortia se face mai greu decat in cazul tratamentului sintetic, care acesta din urma da dependenta si efecte adverse grave in majoritatea situatiilor.Sa inteleg ca ti s-a prescris doar Rhodiolin si Omrga 3?

user_nou, stevens si voi va puteti rezolva problemele asa cum descrie kenzo.

Multa sanatate tuturor

costasos;Condoleante pentru pierderea suferita. Din nefericire exista si oameni care-ti promit ajutorul si dupa ce aud cu ce problrme te confrunti acestia lasa impresia ca fug, insa depinde despre ce gen de ajutor vorbesti.Cu siguranta sunt oameni care sunt dispusi sa discute cu tine despre problemele cu care te confrunti si asta poate sa fie o terapie buna pt. tine, insa majoritatea celor care intra pe acest forum au ei insisi problemele lor astfel incat nu mai au puterea sa se incarce si cu problemele altora.
Daca vb. de ajutor in sensul ca esti dispus sa urmezi si terapii care pot veni considerabil in sprijinul tau cu siguranta aici gasesti pareri de tot felul si unele dintre ele chiar functioneaza iti spun din experienta.
Asa cum am precizat si in comentariul anterior exista un aparat special care lucreaza la nivel celular si descopera cauza cu mult mai multa precizie decat o pot face analizele de laborator si aparatele din spitale.
Cu siguranta a socializa este un bemneficiu enorm pt. organismul uman, insa asta nu este intotdeauna suficient.Cu mare parte din simtomele relatate pe acest forum m-am confruntat si eu pana cand am hotarat sa renunt la medicatia traditionala in favoarea celei naturiste.ATENTIE! nu este indicat sa renuntati la tratament brusc, insa daca eu ma simt bine dupa numai o saptamana de tratament naturist cu siguranta puteti incerca si voi.Am ajuns pe aceasta cale naturista disperata ca nu mai am sanse de vindecare.

Sanatate multa tuturor

angelly_17: cu siguranta exista remediu pt. problemele tale si nu trebuie sa te droghezi. Asa cum am relatat si in alte comentarii pt simtomele tale iti spun din experienta ca exista remediu natural, adica o terapie pe baza de plante (SUPLIMENTE NETURALE). Daca rasfoiesti acest forum vei gasi pareri pozitive despre terapia naturista, pareri care pe mine m-au ajutata sa iau o hotatare de a renunta la medicamentele sintetice in favoarea celor naturiste si nu regret nicio secunda ca am luat aceasta decizie.Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a canalizat pasii catre acest remediu. Eram disperata mai ales din cauza ametelilor si insomniilor am crezut ca nu voi mai fi om pe pamant, eram foarte agitata, apatica nu aveam chef de nimic.
Este la fel de adevarat faptul ca o schema de tratamen naturala functionala nu este asa eftina precum tratamentul sintetic, insa as fi facut orice si as fi dat oricat sa-mi recapat sanatatea si sa fiu eu.



multa sanatate

buna,
cartea vietii: stii ce scrie in Biblie, , Dumnezeu ti-a dat viata, Dumnezeu ti-o ia", nici sa nu te gandesti la asa ceva, crede-ma pe cuvant ca exista atatea posibilitati in lumea asta pt. orice situatie care pare fara iesire, tu trebuie doar sa-ti doresti sa iesi si cineva se va gasi sa te scoata cumva de acolo.Daca doresti sa scapi de simtome si mai mult, vrei sa ai un job ( daca mai este de actualitate ceea ce ai postat in luna mai) -*

(*modificat de administrator)


sanatate multa

Buna. Am 21 ani, sex feminin. Am si eu o nelamurire in legatura cu atacul de panica. De cateva luni (poate chiar un an) simteam niste intepaturi junghi sau nu stiu cum sa le numesc in partea stanga, plus aveam probleme si cu repiratia iar cand faceam efort mi se agrava. M'am gandit ca poate am probleme cu inima si de aceea am mers sa imi fac EKG, iar doctorul mi-a spus ca nu am nimic cu ea ci nevralgie intercostala. Am luat tratamentul dat de el (calciu magneziu persen forte si pt dureri, aflamil) Mi-a trecut pentru o perioada de vreme, dar mi-a reaparut aceeasi senzatie, insotita de ameteli si trmurat si in fiecare zi doar la acestea ma gandeam dupa care am ajuns la urgenta, unde mi s-a dat o injectie si mi s-a facut din nou EKG care, la fel, a iesit ok, doar ca tensiunea cam mica. dupa acea injectie mi-am revenit si m-am linistit cateva zile/saptamani, dupa care din nou aceleasi intepaturi in partea staga a pieptului chiar si in mijloc de cateva ori, aceleasi ingreunari in legatura cu respiratia, dupa care m-am dus din nou la un cardiolog unde din nou mi-a iesit bine EKg-ul. Mentionez faptul ca in aceasta perioada nu aveam altceva in cap decat ca mi se va intampla ceva ingrozitor, ca mi se va opri inima, poate ca fac infart, chiar si faptul ca voi muri. Imi era frica de seara, ca cine stie ce mi se va intampla. Sunt o fire care se enerveaza usor. Acum urmeaza sa merg la psihiatrie in urma trimiterii cardiologului pt examinare, diagnosticul prezumtiv fiind atac de panica. As vrea sa va stiu si eu parerea in legatura cui aceasta, chiar nu mai stiu ce as putea avea: atac de panica, nevralgie intercostala, sau chiar ambele. Mentionez si faptul ca m-am informat pe site-uri in legatura cu atacul de panica si cu nevralgia interostala si pot sa spun ca ceea ce simt coincide cam cu simtomele ambelor boli. Si de cateva zile ma doare si capul ingrozitor si nu stiu cauza. Seara buna.

Cel mai important este ca in primul rand sa elimini aspectul legat de partea medicamentoasa.Daca analizele sunt ok si te incardezi in valori normale d.p.d.v. medical, urmeaza partea cea mai... istovitoare, ca sa zic asa. E vorba de lucrat cu mentalul. Daca esti o fire puternica, cu un tonus beton se presupune ca nu ai... atacuri de panica.Daca insa doar in aparenta muti muntii din loc , eh, aici e de lucru. Nu vreau sa spun ca sunt bisericoasa, dar ajuta foarte mult pentru calmare o rugaciune . Nu merg duminica la slujba desi mi-as dori, nu tin post lunea miercurea si vinerea desi mi-am propus de atatea ori, insa chiar daca "calc in strachini " de multe ori - numai cel de sus stie - sunt convinsa ca acolo sus cineva este langa noi si ne da putere sa trecem peste toate. E greu, e infiorator de greu, de nedescris si parca intotdeauna avem senzatia ca nu vom putea trece de stare, DAR NU NE RAMANE DECAT SPERANTA CA VOM TRECE.In rest FORZZA KIKI.O zi minunata.

Sal!A trecut un an de la decesul mamei, pot sa spun ca o perioada nu am mai luat antidepresive, dar in 13.06 2010, a murit un prieten, deci la un an si o zi de la decesul mamei, ei de atunci iara se rastoarna cerul pe mine, o sun pe sora mea de cel putin 10 ori pe zi, asta cand nu e langa mine, se vede treaba ca e greu sa trecem, cel putin pentru unii, peste asemenea nenorociri.Credeam ca pot sa imi controlez emotiile, dar adevarul e ca pe zi ce trece, teama de ceva rau, ma domina, am dat si in steatoza hepatica si pe sistem nervos si pe consumul de antidepresive dar si pe seama alimentatiei necorespunzatoare si uneori cei drept si a consumului de alcool, asta ca sa nu mai iau xanax, mai consumam cate ceva intaritoare, dar nu sa ma imbat, e o diferenta, cert este ca aceasta boala, depresia, anxietatea, nu trece intr-un an, ci greu, nu stiu daca mai scap de ea, asta este, viata-i o lupta, deci te lupta!!!Nu vreau sa descurajez pe nimeni din contra daca cineva poate sa dea sfaturi utile, le astept cu nerabdare!!!!

Salut tuturor!Am 25 ani si problemele mele au inceput acum 2 luni cand ma indreptam spre munca.Din cauza ca nu mancam de obicei dimineata si bagam rapid 2 cani de ness inainte sa plec la munca, mi s-a facut rau(ameteala, transpiratii, tremur, incetosarea vederii).mi-am revenit in 5 minute si nu am bagat in seama ce mi se intamplase.Dupa o saptamana, acelasi episod in aceleasi conditii.Am renuntat la servici cu gandul sa fac o pauza de odihna(in 7 ani de munca nu am avut concediu).Mi-am facut toate analizele si a reiesit ca sunt sanatos tun dar am inceput din ce in ce mai des sa ma gandesc:"frate, ce ma fac daca mi se face iar rau"?Cu ideea asta in cap chiar a inceput sa-mi fie rau, aproape zilnic chemam salvarea de frica sa nu fac un infarct.Atunci cand mi se facea rau, pe langa cele mentionate mai sus imi crestea pulsul undeva la 120-130(am tensiometru acasa).Am fost la psiholog care mi-a spus ca fac atacuri de panica si ca sufar de anxietate si mi-a recomandat sa incerc sa nu bag in seama atacul de panica(nu este usor)si sa-mi notez pe o hartie toate starile prin care trec in acel moment si binenteles sa apelez la gandirea pozitiva. Medicul de familie mi-a recomandat sa iau Sedatif PC, dar am renuntat la ele deoarece tot cu frica de a nu face un atac de panica stau tot timpul si chiar daca luam acele pastile faceam atacurile de panica.Bineinteles ca atacurile de panica pe care le fac nu mai au aceeasi intensitate ca la inceput dar cu toate astea tot imi este frica sa ies singur afara din casa sau sa raman singur in casa.Sper sa trececem cu totii cu bine peste aceste stari.

Hei Andrei, senzatiile cu care te confrunti le-am avut si eu.La inceput pentru a trece de atacurile de panica era suficient sa spun persoanei de langa mine " discuta cu mine, zi ceva ca sa-mi distragi atentia, nu de alta da incepe sa mi-i se faca rau".Partea neplacuta este atunci cand ti-i se intampla asta si esti singur.Culmea este ca ne gandim "aoleu sunt singur, nu e nimeni sa ma ajute, ce ma fac ?".Eu personal am patit-o si senzatia este ca cei din jur te pot privi ca pe "un om nebun ".Plecand de la asta, incet incet incepi sa te gandesti "ce ma fac? daca mi-i se mai intampla iar, ce fac? " - si mai ales cand tresari noaptea din somn(subconstientul lucreaza).Si din momentul respectiv cauti asidu compania celor dragi, pe care te poti baza "in caz de". Sa stii insa ca, e trist ce-ti spun, forta de a trece peste atacurile de panica o gasesti in tine.Gandul pozitiv tot tu ti-l insufli. Pare ca te invarti cu viteza maxima intr-un carusel.Dar usor usor - spune si TATAL NOSTRU - iti revii. Starile prin care treci te ingrijoreaza maxim.E foarte posibil ca stand de vorba cu un psiholog, acesta sa reuseasca sa-ti insufle din nou increderea in tine.Eu nu l-am gasit pe respectivul psiholog, dar am mai citit pe internet de tratamentele naturiste ale dl.dr.MIRCEA PEIA 0747.222.024 /0256.431.891, psiholog Cristina Dinuta sau tratament REIKY GABRIEL DUTCHEVICI 021.311.9783/0724423590.Bafta, din suflet tuturor. Si fiti tari, cineva acolo sus ne iubeste si este cu noi in tot locul si tot timpul.

Buna MIHAELANICA!Atunci cand simt ca mi se face rau fac exact ce ai zis tu.Incep sa discut ceva, orice cu persoana de langa mine, daca sunt singur ma asez undeva, ma calmez pe cat posibil si dau un telefon cuiva care stie in ce situatie ma aflu si stau de vorba pana imi trece.La psiholog am fost doar odata(din motive financiare ptr ca nu lucrez)si am avut norocul ca la sfarsitul sedintei psihologul sa-mi propuna ca atunci cand simt ca vine atacul de panica, sa o sun sa stam de vorba.De cateva ori cand eram singur pe strada, si incepeam sa ma simt rau am avut norocul sa fiu pe langa cate o farmacie.Am intrat in farmacie iar acest lucru ma facea sa ma simt mai sigur pe mine.Bineinteles ca ceream ajutorul farmacistei spunandu-i ce mi se intampla.Am mai patit unele chestii si din cauza cardiologului la care mergeam spunandu-i ca m-a luat salvarea ptr ca aveam tensiune mare, aceasta mi-a prescris antihipertensive in doza destul de mare(desi absolut toate analizele mi-au iesit bine:EKG, HOLTER-EKG, HOLTER-TA, HOLTER DE EFORT, LA CONTROL CAND MA DUCEAM TENSIUNE O AVEAM NORMALA) si automat zilnic ma lua cu lesin.Tu MIHAELANICA, ai trecut peste aceste stari doar cu ajutorul "bibilicii"?In ultimile zile am inceput sa fac exercitii fizice in casa deoarece sunt o persoana sedentara.Nu am imbunatatit situatia deocamdata dar sper ca in timp acest lucru sa ma ajute.Bafta multa tuturor!

As dori si eu sa pot vorbi cu cineva despre problemele mele, cu toate ca am familia alaturi de mine si n-e intelegem f bine nu vreau sa-i incarc si pe ei dar trebuie sa pot vb cu cineva ca simt ca sunt pe ultima suta de metri nu cred ca pot face fata la ce o sa se intample

Buna elenu_tza!Sunt sigur ca tot forumul iti sta la dispozitie.Daca vrei lasa id-ul tau de mess si stam de vorba.Nu sunt medic dar pot vorbi pe cineva care trece printr-o perioada grea si daca imi sta in putere chiar sa-l ajut!

"cu cineva".scuze!

Vin aici cu un pct de vedere putin diferit de al altora.
Am citit unele comentarii si ce pot sa spun e ca noi incercam sa "mascam" si sa minimalizam ceea ce ni se inatmpla. Mai mult, incercam sa ne detasam.
Atacurile de panica se intampla din cauza unei frici excesive experimentata la un mom X in vietile noastre. Poate fi cand mama ne cearta ca am spart ceva si ne ameninta ca vom suporta anumite consecinte; poate fi in urma unui accident, poate fi in urma unei mari dezamagiri in iubire, poate fi o tradare...etc si lista poate continua.
In mom cand se intampla acel lucru (oricare ar fi), se produc 2 fenomene:
1- ajungem sa credem ceva legat de noi (care nu este adevarat) - de ex: o sa mor, ma va bate, nu voi mai fi iubit, fericit etc etc
2- vom avea un dezechilibru chimic- aici depinde de fiecare pers in parte. Unii mai mult, altii mai putin.
E f greu sa le balansam pe amandoua. Asta se produce in timp, daca ne preopcupa.
Cea mai intalnita reactie e : gata, a trecut, voi fi tare, nu conteaza..si ne detasam gandindu-ne ca totul va fi ca la inceput.
Dar nu va fi, daca nu facem ceva ptr asta.
De ce? Creierul nostru functioneaza pe anumite principii si cu anumite functii. Nu uitati ca exista o memorie, ca gandim prin asociere.
Deci, peste ani, zile, sau ore..daca intr-o cu totul alta situatie in care frica este la acelasi nivel...te vei regasi cu aceeasi stare si acelasi ganduri despre tine. Si apoi ne intrebam ce e in neregula cu noi...

Sfatul meu este un consilier bun. cineva cu care sa vorbesti despre tine, nu doar sa ti se dea sfaturi. Sa stie sa puna intrebri bune. E greu de gasit. De multe ori iau banii si asta e. Iti dau tot felul de pastile sau trimiteri catre cine stie cine...si a rez cu tine. Asta nu face decat sa iti adanceasca suferinta.

"binesiasa". COOOOOORECT.Ai punctat foarte bine. elenu_tza, si au am tot timpul impresia ca sunt pe ultima suta de metri si spun "gata, nu pot sa trec si ce ma fac " Sa stii ca ne luptam noi oamenii neputinciosi cu doua fortze foarte puternice.Dintre ele "binele" este insa intotdeauna mai puternic, dar raportat la forta omului de a incerca sa treaca peste starile de frica excesiva in care de ce sa nu spunem ne este teama sa nu facem un gest negandit ( asta este ceea ce de fapt ne sperie maxim- sa nu cumva sa ne pierdem mintile) aceste doua fortze sunt : una - cea mai puternica- alaturi de noi, cealalta- hidoasa- impotriva noastra. Daca punem in balanta ce a scris "binesiasa" in cazul starea se datoreaza unor niste reactii chimice, e bine ca acestea sa fie tratate.Cealalta varianta este intradevar bine sa fie discutata.Insa de fiecare data gandim si poate chiar intemeiat ca ceilalti - in special cei dragi-se uita tamp la noi neintelegand ce ni se intampla.Revenind la reactiile chimice, eu cand intru in panica mi-i se contracta muschii picioarelor ca efectiv am senzatie ca ma taie cineva cu cutitul.De fapt mi-i se pun numai carcei.Si eu am nevoie de ajutor ca poate toti de pe acest forum. cine vede ce scriu se gandeste " mai dar e destul de cu capul pe umeri " si totusi. si imi este deja jena sa mai vb de starile mele gandindu-ma ca am 38 ani. Toti din jur una-doua " mai da nu se poate, ce naiba esti ditamai femeia cu copil cu barbat , cu casa cat blocul, cu 3 masini, cu servici si cu o afacere in carca".Eu insa le raspund " asa si? inainte de toate sunt om si poate mai slab decat unul care sta cu chirie merge pe jos si mai primeste si ajutor social ".Asta nu inteleg cei din jurul meu, sunt un om cu slabiciuni si defecte.Dar ultima mea nadejde este acolo "sus" ca cel bun nu va trece cu vederea necazul meu.ATAT.

Buna din nou, as vrea sa va spun ca am fost la psihiatru, locul unde m'a trimis de la cardiologie, si aceasta m'a diagnosticat cu : TULBURARE ANXIOASA GENERALIZATA, si mi'a prescris un tratament cu Coaxil si Vitamax timp de 6 luni, 2 sapt in fiecare luna...as vrea sa stiu si parerea voasta...merita? ajuta cu ceva? odata voi scapa definitiv vreodata de aceste simtome?(dureri in partea stanga a pieptului la efort, dureri de cap, insomnii, ameteala si ganduri negative)? sau voi scapa o perioada de timp si din nou aceleasi chestii????? Va multumesc.