atat de rau am ajuns?

Anxietatea te face sa ajungi asa rau incat sa nu mai ai incredere in ce zici, ce faci, daca e zi sau noapte...imi pun deseori intrebari stupide cum ar fi: acum oare eu chiar fac mancare? Acum oare chiar e zi si nu noapte, oare nu cumva sunt intr- o lume a mea si doar am impresia ca fac toate astea? Of..sa va dau un exemplu : acum ploua, e intuneric chiar daca e 12 si eu stau si ma gandesc..eu oare nu visez acum si m-am trezit si cutreier prin casa? Imi dau seama ca e stupid ce ma intren ca eu sunt 100% sigura ca intrebarile astea sunt.aiurea si berific telu. Sa vad cat e ceasul totusi sa fiu sigura..ce se intampla cu mine oameni buni? Oare mai am putin si innebunes? Dati-mi va rog un raspuns. Sunt disperata. Multumesc!

Senzatii de depersonalizare.

Sa iti iei corect tratamentul.
-*


(* modificat de admin)

Mersi de raspuns..nu iau nici un tratament pentru ca stiu ca ele sunt doar adjuvante si ma voi simti bn doar atata timp cat le iau. Mie mi-e frica ca ni cumva sa am alte probleme mult mai grave de ordin psihic. Daca ai putea sa imi raspunzi la inca o intrebare ti-as fi recunoscatoare. In ultimele zile gandesc mai mult decat trebuie sunt f agitata..ma invalmasesc mii de gandiri. Problema mea e urmatoarea..sunt in bucatarie, iubitul meu in dormitor..atat de multe ganduri am incat imi fac un dialog in cap cu ce as vrea eu sa ii xic si imi imaginez si cam ce mi-ar raspunde. Gen de gandire; iubi nu mai avem deasta de vase el o sa ma duc sa iau. Conbersatii in gand deci care ma deranjeaza..ff multe de acest fel. Poate fi din cauza ca el nu ma prea asculta si petrec cel mai mult timp singura sau e ceva spre schizofrenie? Mentionez ca nu aud voci sau alte minuni ci doar Imi imaginez conversatii pe care le-as putea avea. Si stiti senzatia aia cand te uiti la cineva ca se stramba ca fara sa iti dai seama te strambi si tu? Ei bine eu si cand ma uit la tv mi se intampla asa ceva..gen ala vorbeste intreaba ceva si mie imi vine sa reactionez adica pune o intrebare cuiva din film si celalalt intarzie cu raspunsul..imi vine sa raspund eu
E ceva inconstient..aiurea. oare am innebunit sau e ceva pe moment, in ultimul timp sunt f stresata si ma simt singura. O sa merg la doctor sa ii zic toate astea insa daca m-ar putea ajuta cineva cu un raspuns as fi un pic mai linistita. A, inca ceva imi amintesc perfect ca am avut momente de depersonalizare si derealizare si cand eram mai micuta si uneori cand ma plictiseam aparea o stare de parca cineva comenta si imi zicea sa termin mai repede..ceva ce nu ma facea sa ma simt tocmai bine. Dar ma gandesc ca si atunci eram un pic deprimata si trista. Poate fi schizofrenie sau doar stresul care isi spune cuvantul ? Va rog din suflet vreau un raspuns sincer oricare ar fi acesta. Am 22 ani si in ultimii 3 sufar din cauza anxietatii. Multumesc. Multa sanatate.

1. Nu aveti nici un fel de schizofrenie. Sa va treaca din cap acest gand.

2. Posibil sa aveti o depresie anxioasa cu senzatii de derealizare si depersonalizare care este tratabila.
Vreau sa intelegeti un lucru. Aceste medicamente care vi se prescriu nu vindeca si nu vor vindeca niciodata.
Pentru ca aceasta este in cele mai multe cazuri o boala cronica, cum e diabetul, nu "pentru ca nu sunt bune medicamentele si sunt doar adjuvante".

Cititi aici ce se intampla in creier in cazul Depresiei

http://forum.romedic.ro/prod/Modificari_biologice_in_Depresie_078544.html

Cititi aici ce se intampla in organism in caz de anxietate

http://forum.romedic.ro/prod/Depresia_si_anxietatea_-_simptome_si_mecanisme_de_boala_047244.html

ca sa intelegeti exact ce se petrece in corpul dv. odata cu aparitia acestor afectiuni.

Medicamentele oricat de bune ar fi ele nu au cum sa modifice structura neuronului sau a amigdalelor cerebrale sau a celulelor gliale. Nu se poate asa ceva.

Cei care iau medicamente au insa sanse ca boala sa remita pentru perioade de timp si se simt mai bine decat cei care nu iau. Parerea mea. Indiferent ca pacientul accepta sau nu medicatie, el o afectiune psihiatrica tot are.

Pentru simptomele dv. din ultimul mesaj, posibil ca medicul psihiatru sa introduca in tratamentul dv. o doza mica de antipsihotic care are rolul sa elimine aceste dialoguri si sa previna aparitia unui episod psihotic.
La unii poate aparea un episod psihotic cand incep sa se intample astfel de lucruri, altii le pot duce pe picioare si rabda. Cum rabdati dv. Nici un dr. din lume nu va poate spune cu precizie acest lucru.

Sfatul doctorilor cu care am discutat pina acum despre asa ceva a fost insa sa se ia tratamentul corespunzator.
Multa sanatate va doresc si eu, asumati-va boala, acceptati ca o aveti, ingrijiti-va si urmati tratament care sa va ajute, pentru a nu pierde momente frumoase din viata.

Te-ai imbolnavit in acelasi timp ca si mine...doar ca eu am ramas cu somatizari fizice, tu cu ganduri obsesive.

Sa nu incepem iar vesnica discutie...unii chiar au parte de remisi complete(chiar ani) si cu trecerea timpului invata sa-si gestioneze problemele, au o dieta mai buna, fac sport, mediu si asa traiesc aproape de normal...si mai sunt cei care iau medicamente toata viata, care-i problema Alessandra? ti-e asa greu sa inghiti 2-3 pastile daca te simti mult mai bine..

Iti place sa traiesti in calvaru asta? nu pot sa cred...asta e o gandire comunista...scuza-ma...daca ai incercat un tratament medicamentos si te-ai simtit mult mai bine, apoi inteleg ca ai incercat sa le lasi sa vezi cum iti este...si iti este mult mai rau fara ele vad...drept urmare sfatul nostru este unul logic pana la urma, ia tratament si e posibil data viitoare cand o sa-l intrerupi sa nu mai ai parte de asemenea simptome si pastilele vor fi o amintire(cel putin o perioada, poate 1 luna, 1 an sau 10 ani)

Nimeni nu-ti poate garanta ca te vei face bine cu sau fara pastile...cert este ca treci prin chinurile astea singura si nu este ok...

Si eu am incercat 1 an si ceva cu sportul sa combat anxietatea/depresia, am reusit, si la urma mi-au reaparut problemele...

Cu un tratament ok poti functiona bine...mai ales daca esti o persoana care raspunde ok la AD fara reactii adverse fizice cum este la mine, la aproape toate ssri-urile am greata sau dureri de cap.trebuie asociat neaparat benzo la tratament altfel nu pot lua, asa ca ar trebuie sa fi f happy ca merg si functionezi ok cu ele...se poate mult mai rau...si chiar sa se agraveze daca nu reusesti sa gestionezi situatia, dai de alte fobii, te afunzi mai mult in loc sa-ti vezi de viata.

Nu o lua ca pe o rautate, intr-adevar e de preferat sa reusim prin alte metode sa scapam, dar daca nu putem cu sport, mediul, inseamna ca-i ceva chimic stricat...daca cu regim si cu naturiste iar nu merge.ce sa-i faci? sa iei tratament si sa te simti bine...

Sanatate iti doresc !

Nu mai inteleg nimic..de fapt inteleg numai ca se zice ca nu ai cum sa o iei razna de la anxietate si acum mi se zice ceva de psihoza. O sa merg la doctor luni si o sa incep clar un tratament. Incep sa ma obisnuiesc cu faptul ca toata viata mea o sa ma chinui..daca e o "boala cronica"..trebuie sa ma obisnuiesc si sa ma astept oricand sa o iau pe aratira. Asta e..deja ma gandesc ca aveam atatea planuri pt viitor..sa fiu o buna asistenta, sa ajut oamenii insa nu- I asa ca nu mai pot face asta din cauza ca am probleme psihice? Ar trebui sa nu se mai minta atat si sa se zica clar ca ajungi la psihoza de la anxietate si depresie. Va multumesc

@ Alessandra M

Unii ajung, unii nu ajung. Nu este o regula generala.
Trateaza boala si urmeaza-ti in viata pasii step by step.
Intai faci scoala de asistente, apoi te angajezi, apoi vezi daca rezisti.
Dr. t ii sfatuia pe cei in conditia ta sa urmeze tratament tocmai pentru ca aceste simptome sa nu se transforme in altceva.

Apropie-te de credinta, du o viata curata si o sa vezi ca nici nu o sa ti se para ca te mai confrunti cu o boala. Dumnezeu o va purta in locul tau. O astfel de atitudine ii ajuta extrem de mult pe bolnavii cu afectiuni psihice.

Hmm, cam ciudat, nu prea am auzit cazuri de psihoza la anxietate/depresie, poate exista...dar na...
Ideea este buna, nu te impiedica nimeni sa nu ti realizezi visurile, daca zici ca pe tratament esti ok, de ce nu ti-ai realiza visurile?

@clara

Sa inteleg ca nu s-au tratat si au ajuns la psihoze? si cum s-au manifestat? ulterior au fost trecuti pe antipsihotice banuiesc...chiar si asa e posibil sa fie ok si dupa o astfel de experienta nu?

@ Mircea1986

Citeste minim prima postare

http://forum.romedic.ro/prod/Golul_mental_si_lipsa_trairilor_057081.html

Citisem tot acolo, doar ca n-am vazut pe cineva sa ajunga la psihoza din cauza anxietatii/depresiei, bineinteles daca nu s-au tratat cu anii e posibil s-o ia razna...sau au fost diagnosticati gresit de medici, am auzit foarte multa lume ajunsa la spitalul 9 cu depresie majora sau anxietate puternica si dp o evaluare superficiala au fost trecuti cu schizofrenie, i-au trecut pe medicamentatie pt asa ceva si au indurat mult si bine.

Chestia nasoala cu depersonalizarea/derealizarea este foarte ciudata, poate unul dintre cele mai urate simptome ale unei boli psihice(asta din ce mi-au spus medici psihiatri la care am fost) deci nu e de jucat, d-asta trebuie tratament alessandra.foarte bine ca ai de gand sa ajungi la doctor.

Sa nu faci ca data trecuta, sa nu mai intrii pe forum daca te simti ok, sa ne spui daca simptomele s-au remis si esti ok...sa vada si alti incuiati la cap care stau cu problemele astea ani de zile si nu se trateaza, traiesc intr-un chin total ca se poate amelioara pana la 80% daca nu de tot simptomele depresiei/anxietati.

@ Mircea1986

Dragul meu, medicii nu pun diagnosticul de schizofrenie daca nu esti bolnav de asa ceva.
Nu sunt nici ei prosti.
In momentul in care apar halucinatii vizuale si auditive si delir pe o perioada mai mare de 6 luni, boala se numeste schizofrenie. N-ai ce evaluare amanuntita sa le mai faci.

Depersonalizarea e crunta pur si simplu nu mai esti tu..asa este. O sa merg la doctor sa imi dea tratament intradevar si voi face si ceva psihoterapie..vreau sa imi revin pt ca in momentul de fata viata mea e un calvar. Va multumessc din sufllet pt rabdarea acordata. Si sentimentul asta ca nu ar fi real ceva ce am facut face parte din depersonalizare sa inteleg?

Da...toti sunt destepti...atat de destepti de rar te trateaza corect.si mai mult se uita la tine foarte rar ca o fiinta umana, mai degraba cobai...poate ai nimerit tu doctori destepti/placuti.daca ar fi asa usor n-ar mai aparea zilnic useri cu depresie/anxietate pe care toti doctorii si psihoterapeuti o considera vindecabila, sunt foarte multe cazuri in care pacienti se simt foarte rau si pe durata tratamentelor desi iau AD, benzo si asa mai departe, si cand ajung la doctor le spun ca asta este, la inceput asa e, sau pe parcurs va fi mai bine, sau daca apar reactii adverse sa faci o balanta si compromisuri legate de viata sexuala, concentrare, dureri fizice greu de suportat.in fine e parerea mea si o sustin cu argumente, e plin forumu de astfel de pacienti...nu aberez eu.



Alessandra, da, asta ai facut pentru ca ai renuntat prea devreme la medicamentatie si boala a revenit mai in forta.ai scapat de unele probleme si ai dat de altele gen depersonalizare care este crunta, am avut si eu cateva episoade, culmea...in perioada in care nu faceam tratament...acum ramane sa ai rabdare pana isi fac medicamentele treaba si sa nimeresti un tratament bun din prima, daca nu...le schimbi pana gasesti ceva care sa-ti atace toate simptomele pe care le ai acum din cauza anxietati/depresiei

Multumesc frumos Mircea pentru raspuns. La tine cum se manifesta derealizarea/ depersonallizarea? Eu una parca nici control asupra vorbirii nu mai am..

O senzatie ciudata, parca nu ma incadram in peisaj, totul mi se parea desprins din real, parca toata lumea avea rostul ei, eu eram din alt film, da nu te poti concentra bine, e un gol in tine care nu ti-l poti explica, percepi totul straniu/strain de parca nu mai esti printre oameni/casa sau prieteni...depinde cum si unde se declanseaza:)

Si eu ma simt asa desprinsa de real..dar eu am si o cinfuzie in cap foarte naspa..si din cauza confuziei am ajuns sa imi pun intrebari de genul..ce zi e azi?in ce zi m-am nascut ?etc..ca sa ma verific ca si cum. Poimaine ma duc la doctor..mi-am facut programare...mi-am scris pe foaie simptomele ca e mai usor..poate acolo nu mi le aduc aminte pe toate..azi am fost cat de cat bine..cu mici momente de panica...sper sa fiu ok..cred ca mai rau de atat nu se poate decat sa pierd de tot contactul cu realitatea si..ceea ce sper sa nu se intample...:)

N-ai cum sa pierzi controlul cu realitatea, stai linistita...nu l-am pierdut eu in situatii mult mai dificile.si-n rest esti in stare sa te uiti la tv, pc? sa te concentrezi? daca vezi un film iti focalizezi atentia pe subiect? sau zboara gandurile intr-una?
Te intreb pentru ca asa ajunsesem eu, chiar daca ma uitam la un film.erau foarte multe ganduri ciudate prin cap, unele obsesii, frici, critici...

Daca stai bine si cu tonusul, nu esti obosita? tragi la pat? sau n-ai chef de nimic, daca n-ai astea inseamna ca-i pura anxietate...la mine din pacate alterneaza starea de depresie cu cea anxioasa.

Sa sti ca nu prea pot sa ma concentrez la tv..nici la discutii..mi-e greu sa fiu atenta..ma ia durerea de cap. Ma simt si foarte obosita parca nici sa gandesc nu sunt in stare in clipele alea..adica obosesc f repede..cred ca si eu alternez..intre anxietate si depresie..cel putin asa sper. Azi am fost foarte agitata simteam ca cedez ma apucasera fricile s, simteam ca gata pierd controlul, ai simtit vreodata asta? E f greu. Maine abea astept sa ajung la medic!

Buna! Azi sunt un pic mai bine...insa azi noapte am visat foarte urat..m-am trezit speriata..parea asa de real visul.. Vreau sa zic ca ma sperie f tare si visele astea. Sa iti mai zic ceva..m-am trezit dimineata pe la 6 si m-am dus la baie, tatal prietenului meu era prin casa si mi-a cerut buletinul lui ca era la noi in camera, i l-am dat si m-am pus sa dorm la loc.Ei bine cand m-am trezit venise si el acasa ca intre timp plecase sa isi faca abonament ca de-aia avea nevoie de buletin..eu vroiam sa il intreb daca a rezolvat..dar intre timp, involuntar mi-a venit gandul ca daca cumva eu doar am visat ca i l-am dat si nu e real sa nu ma creada nebuna..si asta m-a oprit sa il intreb daca a rezolvat.Gandurile astea ma zapacesc..poate fi din cauza ca nu mai sunt sigura pe mine sau de ce? Of Doamne Dumnezeule...e foarte greu

Pentru ca anxietatea are o frica fara obiect, poate sa te joace cum doreste ea.mai ales cand se generalizeaza, nu este tratata, si in continu te macina.eu n-am avut asa ceva...rar ma intrebam daca am oprit apa la baie dupa ce am facut dus si ma intorceam sa verific(asta poate fi incadrata si la TOC) la mine se manifesta prin somatizari fizice, agitatie...nu support durerea fizica...si starea aia urata de agitatie in care nici n-ai chef sa faci ceva pentru ca nu ai starea necesara.nici sa dormi nu poti fiind ca nu adormi...cam asa m-a terminat pe mine...Cand vine depresia dormi si nu te mai intrebi nimic...pur si simplu nu-ti mai pasa de nimic, esti atat de obosit incat nimic nu conteaza si vrei doar sa dormitezi.acum depinde si de depresie, altii au depresie iritabila si sunt foarte irascibili...dar in general in multe cazuri se combina, si uite asa dimineata esti foarte oboist si fara chef de viata iar seara revine usor energia dar ai anxietate si nu poti face mai nimic.fiind ca ai probleme fizice...

Du-te la doctor si incepe tratamentul, o sa-ti dispara anumite simptome, si daca iti merge cu un anumit tratament tine-l o perioada destul de lunga incat sa ai parte si de remisii complete dupa ce il vei intrerupe...dar noi la ce probleme am avut, trebuie neaparat sa tinem un an si ceva un tratament sustinut, trebuie rabdare...e posibil si pe durata tratamentului sa ai parte de recaderi, mai ales la inceput.si nu treb interrupt cum am facut-o noi.ne-am simtit mai ok 2-3 zile si hopa, am crezut ca am scapat...io n-am facut tratament un an si ceva si m-a pocnit mai rau...desi m-am simtit mai bine fara tratament, dar trebuia sa fac sport 2-3 ore pe zi, sa ies in oras, sa plec in vacante...cu alte cuvinte foarte multi bani cheltuiti doar ca sa uit si sa am un minim de confort incat sa ma simt oke.anii trec si nu merge asa...nu poti fugii de boala...cel mult un timp, apoi trebuie sa o invingi cu toate armele...

Stiu ca-i foarte greu, d-asta incerc sa te ajut cu ce povestesc pe aici, nu te mint, n-am de ce, asta am trait pe pielea mea si imi dau seama daca eu ca barbat m-am simtit atat de rau...uneori neinteles de oamenii din jur, fam, prieteni, cat de greu poate sa fie pt o fata:) curaj...si spune-i prietenului tau sa te ajute cum poate el mai bine...mai iesiti afara, incearca sa-ti reiei activitatile care iti faceau placere:) plimbati-va...orice, doar e vara si e frumos afara...

Sa ne zici ce diagnostic ai primit la doctor si ce tratament ti-a dat, bafta !

Incercati terapia Bowen, la mine da rezultate bune. Dupa doar 6 sedinte, ma simt mult mai bine. Am zile cand uit de anxietate. Gasiti detalii pe net si liste cu terapeuti pentru fiecare oras. Succes!!!!!!!!

Ms pt recomandare. @clara_p, va rog din suflet spuneti-mi si mie de ce credeti ca ar trebui sa imi iasa gandul ca as putea avea schizofrenie..poate ma ajutati un pic chiar sa imi sara din cap acest gand. V-as fi recunoacatoare pt ca eu ma tot gandesc ca ar putea fi un debut iar frica asta ma omoara. Sanatate multa!

@ Alessandra M

Diagnosticul de schizofrenie se pune:

a. numai dupa 3 episoade psihotice care de obicei sunt cu internare

sau

b. dupa un episod psihotic care dureaza mai mult de 6 luni.

Episod psihotic inseamna sa aveti delir si halucinatii (vizuale, auditive, olfactive).
Imposibil ca cei din jur sa nu observe.

In momentul in care apar aceste lucruri cei din jur se sesizeaza imediat desi pacientul nu este constient de ele.
Pentru prevenire: explicati-le parintilor sau persoanelor cu care locuiti sa fie atente la aceste lucruri daca ele vor aparea in comportamentul dv. si sa va duca la spital imediat pentru instaurarea rapida a tratamentului care sa previna instalarea bolii numita schizofrenie.

Dv. nu va confruntati insa cu asa ceva. Pacientii cu schizofrenie nu se intreaba daca au o boala sau alta, ci sunt foarte ferm convinsi ca nu au nimic. Pentru ei realitatea se formeaza in alta zona a creierului si nu au nici un fel de dubiu ca sunt sanatosi tun.

Preocuparea aceasta a dv. este simptom de anxietate. Boala dv. de baza este anxietatea.
Sa luati totusi tratamentul ca sa nu se exacerbeze posibilele stari de derealizare si depersonalizare care apar la multi pacienti, si ca sa aveti remisii complete in care sa nu luati nici un fel de medicament.

Multa sanatate, pace si liniste sufleteasca va doresc. Stati linistita !

Alexandra si la mine apar astfel de simtome si frica care le intretine si de la care au plecat este aceea de a nu innebuni.cand apar incearcs sa nu le dai importanta si sa te focalizezi pe ceva pe moment care sa-ti ocupe gandurile si ai sa vezi ca o sa dispara dupa cateva minute, fa ceca constructiv, citeste ceva cu voce tare, orice sa-ti ocupe gandurile si o sa vezi cum trec.da-i si un search pe youtube "derealization" sa vezidespre ce e vorba, daca intelegi engleza

@ clara_p, va multumesc din suflet pentru toate raspunsurile, nici nu va imaginati cat de mult m-ati ajutat. Cred ca acum chiar o sa scap de acest gand. O sa tin cont si de sfatul tau @ lica12, iti multumesc mult si tie. Tu ai simptome ca ale mele sau cum se manifesta? Sanatate tururor!

Asa se manifesta si la mine, e greu cu astfel de simptome dar trebuie sa le facem fata, pentru ca sunt intiparite in subconstient de aceea cred ca si ai vise urate

Atat timp cat aveti aceste temeri nu veti avea schizofrenie.
Temerile si schizofrenia se exclud.

Cei aflati in episod psihotic, cu deschidere care schizo deci, nu constientizeaza si nu isi pun intrebari niciodata.
Ei traiesc realitatea lor.

Foarte mult v-ar ajuta sa invatati si sa aplicati urmatoarea regula legata de credinta: sa nu va fie frica de nimic, decat de Dumnezeu. Considerati toate celelalte frici pacate (lucruri care va fac rau voua insiva) si ganditi-va ca ele va bombardeaza de undeva din exterior. Priviti-le ca pe un stol de pasari care trec deasupra capului si condamnati-le. Nu le lasati sa isi faca cuib.
Puneti-va nadejdea in Dumnezeu in orice lucru oricat de mic si va disparea orice frica.

Un batran ajuns la 90 de ani spunea ca 98 % dintre fricile din viata lui nu s-au materializat.
Stati linistite. Sunt numai ganduri care vin si pleaca.
Nu le dati importanta.
Cu cat nu le dati importanta mai mult, cu atat se vor risipi mai repede.

@ clara_p sunteti extraordinara..multumim din suflet ca ne acordati din timpul dumneavoastra. Eu acum visez si niste lucruri destul de reale incat a doua zi daca mi se intampla ceva asemanator m sperii un pic ca e ceva de genul mi s a mai intamplat asta..un pic confuzie intre vis si realitate daca as putea sa o zic asa..nu e deja-vu stiu cum este acela. Ma gandesc ca tot senzatii de depersonalizare. Mai fac o usoara confuuzie intre intamplari care ma sperie, de exemplu ceva ce mi s-a intamplat ieri parca a fost mai de mult. Nu mai am clar informatiile insa asta pun pe baza neatentiei pt ca eu tot timpul sunt focusata pe gandurile mele nu dau importanta altor lucruri prea des. Dar promit ca o sa ma bucir de fiecare clipa de acum. Simptomele astea de acolo vin de la anxietate etc nu?

@ Alessandra M

Exista o regula in Ortodoxie care zice sa nu analizezi visele, de orice natura ar fi ele.
Chiar daca o visezi pe Maica Domnului.
E pacat. (Iti faci rau tie insati si te tulburi).

Urmeaza regula asta in viata si o sa iti fie bine.
Elimina cu totul analizele.
Le dai Ignore, ca la computer si te desprinzi pur si simplu de ele,

Vise premonitorii s-ar putea sa aiba sfintii care traiesc in post si rugaciune (nu e cazul nostru) dar si ei se smeresc si nu analizeaza.

@ clara_p multumesc din suflet! Atatea lucruri ciudate ascunde anxietatea si depresia incat chiar ajungi sa crezi ca mai ai un pas si cazi in prapastie..in cazul meu nebunia e cea care ma ingrijoreaza..asta ar fi prapastia mea...eu vreau sa fiu independenta sa nu trebuiasca sa aiba cineva grija de mine...nu am avut tocmai o viata usoara..lipsa mamei m-a afectat foarte mult...am crescut cu tatal meu iar mama mea venea numai in vizita dar nici atunci cu intentii bune..daca i se parea ca fac ceva ciudat dadea in mine..acum e ok..am o relatie buna cu ea..insa stiti cum e lipsa unui parinte nu poate fi inlocuita cu nimic altceva..tatal meu este un om super..insa de vreo 6 ani a plecat in Italia pentru o viata mai buna bineinteles...sa poata sa imi ofere ceva mai bun..de atunci am ramas singura..insa mi-am vazut de viata..de scoala...am terminat liceul cu nota foarte mare la bac..sunt mandra de asta..am inceput o facultate care insa nu a fost cum am vrut eu..am facut 2 ani si dupa m-am gandit ca nu e ceea ce vreau..am inceput acum un an asistenta medicala la postliceala..si DA asta este ceea ce imi doresc sa fac...cred totusi ca toata boala mea vine din cauza ca i-am simtit enorm lipsa tatalui meu in toti anii astia..cu el vorbeam orice..ma sfatuia in orice.ma ajuta numai cu o vorba..simteam ca pot merge mai departe in viata! Acum insa auzindu-i vocea prin telefon nu e totuna! Am zis toate astea pentru ca am vrut sa ma eliberez de o parte din ceea ce cred ca e de vina pt boala asta a mea. Ma gandesc ca mai bine nu gandeam atat de mult..nu trebuia sa fiu desteapta...pt ca eu asa analizez fiecare chestie...poate daca eram un pic mai needucata si nestiutoare era mai bine...mi-e teama sa nu fac impresia proasta in jurul meu..poate si de aici frica de nebunie...ma gandesc ca s-ar uita lumea ciudat si cu mila la mine...nu imi doresc asta..imi analizez fiecare gand...fiecare gest...of doamne...tare greu mai este...cateodata ma gandesc ca asta e totusi un obstacol in viata mea..si trebuie sa ma rog la Dumnezeu sa imi dea puterea sa il depasesc...Va multumesc mult celor care ati avut rabdarea sa imi raspundeti si sa imi dati un strop de speranta cand nu credeam ca mai exista...In continuare ma lupt cu frica de nebunie..e groaznic..mi-e frica foarte tare..si cand ma uit la tv..sunt foarte incordata..nu stiu ce se intampla cu mine..am fost foarte stresata in ultima vreme..sper totusi sa ma linistesc cu voia lui Dumnezeu. Multumesc inca o data @clara_p..sunteti minunata.

Alexandra nu ne-ai spus daca ai fost la medic sau iei ceva tratament?in rest te simti mai bine?