AVC hemoragic 60 % suprafata creierului

Îți mulțumesc pentru mesaj — este clar că îți pasă profund de această femeie și că faci tot posibilul pentru a o ajuta. Situația pe care o descrii este una foarte gravă și complexă din punct de vedere neurologic, dar faptul că ea își exprimă dorința de a se face bine este un semn extraordinar de important: voința de recuperare este o componentă esențială în reabilitarea post-accident vascular cerebral (AVC).

Voi structura răspunsul în mod clar, pentru a înțelege ce este normal, ce nu este normal, și ce soluții reale poți aplica pentru a-i oferi cea mai bună șansă de recuperare.

1. Este normală această stare?

După un AVC hemoragic masiv (60% din suprafața cerebrală afectată) urmat de alte AVC-uri ischemice repetate, apar de regulă:
- spasticitate severă (mușchii sunt permanent încordați, membrele par „blocate” într-o poziție),
- contracturi dureroase la mișcare,
- rigiditate a gâtului și a trunchiului,
- dificultăți de vorbire și înghițire,
- stări de confuzie,
- fluctuații mari ale stării neurologice,
- și, uneori, dureri neuropatice – dureri provocate de atingere, chiar fără leziuni fizice.

Așadar, da, simptomele pe care le descrii sunt compatibile cu sechelele severe post-AVC, în special în absența tratamentului antiplachetar și a reabilitării intensive.

Totuși, faptul că inițial s-a îmbunătățit semnificativ, iar apoi a regresat după întreruperea tratamentului, arată că există un potențial neurologic de recuperare parțială, dacă este abordată corect.

2. Ce nu este normal și necesită intervenție medicală

Nu este normal:
- să nu primească tratament neurologic și de prevenție a recidivei (de exemplu, antiagregante plachetare, statine, antihipertensive, antiepileptice dacă este cazul),
- să aibă dureri mari la atingere fără o soluție medicamentoasă,
- să nu beneficieze de tratament de reabilitare supravegheat (kinetoterapie, fizioterapie, logopedie),
- să nu fie monitorizată pentru complicații secundare: infecții urinare, pneumonii de aspirație, escare, tromboze.

Acestea nu pot fi corectate doar prin exercițiile făcute acasă, oricât de dedicate ar fi.

3. Ce trebuie făcut concret
A. Evaluare medicală urgentă

Este necesară o reevaluare neurologică completă, de preferință într-un centru cu compartiment de reabilitare neurologică post-AVC.
Medicul neurolog trebuie să:
- stabilească dacă mai există leziuni active (prin RMN sau CT),
- ajusteze tratamentul medicamentos,
- prescrie tratament pentru spasticitate și durere:
-baclofen, tizanidină, tolperisonă (în funcție de toleranță),
-gabapentină sau pregabalină pentru durerea neuropatică,
-eventual injecții cu toxină botulinică în mușchii contracturați – care reduc semnificativ durerea și rigiditatea.

B. Recuperare multidisciplinară

Ideal ar fi să beneficieze de un program organizat de reabilitare neurologică, cu:

Kinetoterapeut specializat în AVC, care lucrează zilnic exerciții de:
- întindere pasivă și activă,
- mobilizare articulară lentă,
- antrenament al mersului asistat,
- menținerea posturii corecte.
Fizioterapeut, care poate aplica:
- electrostimulare,
- terapie cu ultrasunete,
- termoterapie sau hidroterapie pentru relaxarea musculaturii.
Logoped, dacă are tulburări de vorbire sau înghițire.
Nutriționist, dacă are dificultăți la alimentație sau pierdere în greutate.

Aceste servicii pot fi accesate în centre specializate (spitale de recuperare, centre private de reabilitare post-AVC, sau prin internări periodice în sanatorii neurologice, cum ar fi cele de la Băile Felix, Techirghiol, Balotești).

4. Ce poți face acasă, în completare

Dacă momentan nu este posibilă internarea într-un centru, poți continua reabilitarea acasă, cu câteva reguli esențiale:
- Mișcările trebuie să fie lente, fără forțare; durerea intensă înseamnă că mușchiul sau articulația este supusă unui stres excesiv.
- Masaj zilnic ușor, cu uleiuri sau creme antiinflamatoare (de exemplu, pe bază de diclofenac sau arnică).
- Schimbarea poziției la fiecare 2–3 ore, pentru a preveni escarele.
- Folosirea de orteze (suporturi de gleznă sau încheietură) pentru a evita deformările permanente.
- Menținerea hidratării și a nutriției, chiar și cu alimente pasate sau lichide îngroșate dacă are dificultăți la înghițire.
- Exerciții cognitive ușoare, cum ar fi recunoașterea obiectelor, numirea lor, ascultarea muzicii preferate, citirea lentă a unor texte scurte.

5. Speranța de recuperare

Chiar dacă leziunile sunt extinse, neuronii sănătoși pot forma noi conexiuni, mai ales dacă este stimulată zilnic mișcarea și gândirea.
Recuperarea post-AVC se poate întinde pe 12–24 de luni, iar uneori îmbunătățiri apar și după un an, dacă pacientul este îngrijit corect și motivat.

Faptul că spune că vrea să se facă bine este un factor extrem de valoros – indică menținerea conștiinței de sine și a motivației. Aceasta trebuie încurajată permanent, prin:
- mesaje pozitive,
- laude pentru progresele mici,
- menținerea rutinei zilnice,
- prezența calmă și afectuoasă a familiei.

6. În concluzie
Starea actuală nu este anormală pentru gravitatea leziunilor, dar necesită reevaluare neurologică și tratament pentru spasticitate și durere.
Recuperarea nu se va opri complet dacă se continuă mișcarea zilnică și tratamentul corect.
O soluție reală presupune colaborare cu neurolog, kinetoterapeut și, eventual, psiholog, pentru a menține și motivația pacientului.