Bolnav psihic care nu ia tratamentul

Buna ziua! sotul meu este bolnav psihic (nu va pot spune exact ce are pentru ca nu am voie sa ii ating actele ) stiu doar ca are un tratament de vreo3 pastile, unul dintre ele fiind seroquel
As avea nevoie de un sfat, ce poate fi de facut, pentru ca pur si simplu nu se poate sta cu el in casa, este foarte paranoic, isi schimba starile foarte des si devine foarte agresiv
Nimeni si nimic nu il poate convinge sa ia tratamentul. Ce se poate face in aceasta situatie?

Am vorbit si cu medicul psihiatru si cu cel de familie, de 10 ani ne este imposibil sa il convingem sa ia orice fel de pastila (chiar si una de durere, crede ca este ceva dat special sa ii faca rau) Chiar nu stiu ce as putea face pt ca starea lui se degradeaza de la o zi la alta.Va multumesc mult pentru raspuns!

Psihoterapia ii ajuta pe cei care vor sa fie ajutati. Pe cei care nu vor nu ii ajuta nici dracu !

Andreea, de ce stai cu un astfel de om si iti chinui viata ? Ii esti datoare cu ceva ? Ii apartii cumva, esti proprietatea lui ?

Eu nu am sa inteleg niciodata cum poate sa stea o femeie si sa suporte un barbat care o trateaza urat si isi bate joc de ea.

Sau puteti merge la clinica de psihiatrie de unde locuiti sa ii ziceti medicului exact acelasi lucru, apoi sa va duceti cu el acolo si il interneaza... alta solutie este sa ii puneti medicatia in mancare. Asta daca nu se lasa convins nici de psihoterapeut sa isi ia medicatia!

Din pacate doar cand va recunoaste ca e bolnav si ca trebuie luata medicatia va incepe sa isi revina! Pana atunci tot mai rau va merge!

Si eu am asa pe cineva in familie isi inchipuie ca il urmaresc securistii ca ii insceneaza accidente de masina ca ii fac gauri in tavan etc si nu poate fi convins nicicum sa mearga la psihiatru inca uraste pe cineva ca i-a zis odata mai in gluma ca astea is ganduri patologice bune pt mers la psihiatru... e si f certaret agresiv in privat!

Eu unul nu am facut nimic il las asa ca mi este mila de el dar e f f dificil si ma tot insulta etc

Internare involuntara. Chemate in acelasi timp politia si salvarea pina constientizeaza ca trebuie sa isi ia tratamentul singur.

Ioanaandreea128, ati reusit sa faceti ceva cu bolnavul? Las mai jos un extras din prevederile legale privind internarea nevoluntara:

legea nr.487/2002 privind sanatatea mintala si Ordinul 372/2006 care contine normele la lege. Referitor la internarea nevoluntara legea prevede:

Internarea nevoluntară

Art. 44 - Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate.

Art. 45 - O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte că persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că:

a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;

b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă şi a cărei judecată este afectată, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

Art. 46 - Internarea nevoluntară se realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice.

Art. 47 - (1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:

a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;

b) familia persoanei;

c) reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale;

d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.

(2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute.

Art. 48 - Transportul persoanei în cauză la spitalul de psihiatrie se realizează, de regulă, prin intermediul serviciului de ambulanţă. În cazul în care comportamentul persoanei în cauză este vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, în condiţiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranţă şi respectării integrităţii fizice şi demnităţii persoanei.

Art. 49 - Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectivă cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi de a informa reprezentantul personal sau legal al pacientului, în termen de cel mult 72 de ore, asupra acestei hotărâri.

Art. 50 - Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la existenţa sau la adresa unui reprezentant personal ori legal al pacientului, are obligaţia de a informa autoritatea tutelară.

Art. 51 - Dacă medicul psihiatru consideră că nu există motive medicale pentru internare nevoluntară, nu va reţine persoana adusă şi va înscrie decizia sa, cu motivarea respectivă, în documentaţia medicală.

Art. 52 - (1) Decizia de internare nevoluntară se confirmă în termen de cel mult 72 de ore, pe baza notificării făcute de către medicul care a internat pacientul, de către o comisie de revizie a procedurii, alcătuită din 3 membri numiţi de directorul spitalului, şi anume: 2 psihiatri, pe cât posibil alţii decât cel care a internat persoana, şi un medic de altă specialitate sau un reprezentant al societăţii civile.

(2) Această comisie procedează la examinarea periodică a pacientului internat nevoluntar, în termen de maximum 15 zile, sau la solicitarea medicului care are pacientul în îngrijire.

(3) Comisia are obligaţia de a consemna decizia luată în dosarul medical al pacientului şi de a informa pacientul şi reprezentantul său personal sau legal asupra deciziei luate.

Art. 53 - (1) Decizia de internare nevoluntară este notificată în cel mult 24 de ore şi este supusă revizuirii parchetului de pe lângă instanţa judecătorească competentă. În acest scop unitatea spitalicească în care se află internat pacientul este obligată să pună la dispoziţie parchetului de pe lângă instanţa judecătorească competentă documentele medicale referitoare la pacientul în cauză.

(2) În situaţia în care parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă consideră că internarea nevoluntară este nejustificată, se va dispune efectuarea unei noi examinări psihiatrice de către o altă comisie medico-legală, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 54 - (1) Împotriva hotărârii de internare nevoluntară pacientul, reprezentantul personal sau legal al acestuia poate sesiza instanţa judecătorească competentă, potrivit legii. În cadrul procesului, dacă starea sa o permite, pacientul este audiat de către judecător; în situaţia în care acest lucru nu este posibil, judecătorul se deplasează la unitatea în care este internat pacientul pentru audieri. Judecarea se face în procedură de urgenţă.

(2) Pacientul, familia sau reprezentantul său legal ori personal are dreptul să solicite efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 55 - În cazul în care un pacient internat voluntar îşi retrage consimţământul şi sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 45, medicul psihiatru curant declanşează procedura de menţinere a internării nevoluntare.

Art. 56 - În situaţia în care nu se mai constată condiţiile care au determinat hotărârea de internare nevoluntară, fapt confirmat şi de medicul psihiatru care are în îngrijire pacientul, comisia de revizie a procedurii decide externarea după examinarea directă a pacientului. În acest caz pacientul are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitalicească sau poate solicita continuarea tratamentului în urma consimţământului scris.

Art. 57 - (1) Dacă instanţa judecătorească competentă nu autorizează internarea nevoluntară sau retrage autorizaţia, persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitalicească sau poate solicita, în urma consimţământului scris, continuarea tratamentului.

(2) Dacă o persoană aflată în procedură de internare nevoluntară părăseşte unitatea spitalicească fără să existe decizia comisiei de revizie a procedurii sau hotărârea instanţei de judecată competente, unitatea spitalicească are obligaţia de a sesiza imediat organele de poliţie şi parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă, precum şi familia, reprezentantul personal sau legal al pacientului.

Art. 58 - Pacientul internat nevoluntar este tratat în condiţii similare celor în care sunt îngrijiţi ceilalţi pacienţi din unitatea de psihiatrie respectivă, cu respectarea prevederilor art. 37.

Art. 59 - (1) Restricţiile privind libertăţile individuale ale pacientului internat nevoluntar sunt limitate de starea sa de sănătate şi de eficienţa tratamentului. Nu pot fi limitate drepturile pacientului privind:

a) comunicarea, conform dorinţei sale, cu orice autoritate cu atribuţii în domeniul de competenţă legat de situaţia sa, cu membrii familiei sau cu avocatul;

b) accesul la corespondenţa personală şi utilizarea telefonului în scop privat;

c) accesul la presă sau la publicaţii;

d) dreptul la vot, dacă nu se află într-o situaţie de restrângere a drepturilor cetăţeneşti;

e) exercitarea liberă a credinţei religioase.

(2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupra regulamentului de funcţionare a unităţii spitaliceşti.

(3) Internarea nevoluntară nu constituie o cauză de restrângere a capacităţii juridice a pacientului.

Psiholog Iosif Szenasi: "...Ce ramane de facut este sa incercati in continuare diverse moduri de a-l convinge sa isi ia medicatia. ". Nu va dati seama ca femeia a incercat "diverse moduri de a-l convinge" pana a ajuns sa-si scrie aici disperarea? Mare ajutor, ce sa zic. Cum, mare ajutor am primit si eu de la dr-ita psihiatru, dupa ce fiica mea a fost in tratament o jumatate de an la ea si apoi a refuzat sa mai mearga si sa mai ia tratament : Ce sa-i faci...asa fac (cei ca ea), n-ai ce sa le faci..., aduceti-o inapoi, cumva". Cum s-o duc inapoi la cabinetul ei...pe sus?? De o jumatate de an incerc "diverse moduri". Chiar nu inteleg de ce nu exista un protocol, o schema de aplicat in cazul psihoticilor, in cazul schizofreniei paranoide, de exemplu, ca sa le poti baga in cap ce au (majoritatea au o inteligenta peste medie, ar intelege orice -sau orice altceva) de ce mi se cere mie sa fiu inventiva s-o duc inapoi, cand doctorita, platita evident, in 7-8 sedinte nu i-a putut baga in cap ca e bolnava, ca e absolut necesar tratamentul, uite unde am ajuns cu liru-liru "tulburari de personalitate", in timp ce mie, zbang! mi-a zis ca are schizofrenie.

@CatincaR: Luati si dvs pt cateva zile, saptamani, tratamentul ce i-a fost prescris fiicei, si va veti da seama de ce fiica dvs refuza tratamentul...Acelasi lucru ar trebui sa-l faca si psihiatrul ce i-a prescris tratamentul, pt a intra in pielea personajului...Antipsihoticele afecteaza in mod negativ capacitatea cognitiva, puterea de concentrare, memorare, de aceea fiica dvs le evita. Niciun om nu s-ar simti in largul lui in stadiul de leguma...Din punctul meu de vedere, mai bine psihotic decat leguma... :))

david90, ce bine le mai stiti dvs pe toate, ca un om mare! Nu i-a afectat nimic din alea insirate de dvs., nu era deloc o leguma, capul ii mergea excelent, a fost unul din cei mai buni studenti din an, i-a aparut doar un efect secundar hormonal de neacceptat (culmea, nu de ea, care simtindu-se atat de bine, chiar s-a oferit sa accepte efectul secundar -ci de medicul psihiatru). Cat a luat tratamentul a fost un om perfect sanatos la cap, chiar mi-a multumit ca am dus-o la medic si ca e bine. Din pacate, dupa intreruperea tratamentului a redevenit omul bolnav de delir si indaratnic, care nu isi mai aminteste ce bine se simtea cu tratament (sustine ca a fost doar o coincidenta, ca ea atunci a fost mai puternica, ca blabla) si care crede despre el ca e sanatos si ca toata lumea unelteste impotriva lui.
Bun, recunosc ca doza era mica -mi-a spus psihiatrul, poate si de aceea nu devenise o leguma, dar, din pacate, cu toata doza mica a aparut acel efect secundar de neacceptat. Posibil la doze mari sa devii o leguma, dar din punctul meu de vedere, decat psihotic de bagat in balamuc, mai bine leguma pensionata plimbandu-se in parc si mergand la filme.

david90, multumesc pt. interventie, dar n-ati raspuns la subiect. Subiectul fiind, reamintesc, CUM sa duci pe unul caruia ii lipseste insight-ul, adica nu constientizeaza boala, cum sa-l duci la medic sau sa-l faci sa reinceapa un tratament, daca el nu vrea?

Il incuiati in casa si chemati salvarea si politia. Dupa, o sa va multumeasca.
Nu uitati celor cu schizofrenie sa le faceti certificat de handicap ca sa poata beneficia de pensie de urmas, jumatate din pensia ambilor parinti. Pentru asta e necesara cel putin o internare inainte de implinirea varstei de 35 de ani.
Daca psihoticul nu face prostii grave, ii recomand sa stea acasa, fara medicamente si sa incaseseze la la stat pensia pe caz de invaliditate de 520 de lei si indemnizatia de handicap de 272 lei. Efectele pe termen lung ale acestor antipsihotice sunt deosebit de grave. Eu nu le iau decat de 13 ani si mi s-au stricat deja toate articulatiile. Am niste dureri groaznice. Lipsa menstruatiei este un efect foarte grav. Trebuie schimbat antipsihoticul deoarece apar toate bolile batranetii in timp.
Pentru cei care trebuie sa ia medciamente, cum sunt si eu, dozele sa fie cele mai mici posibile, cu care functioneaza. Adeseori medicii dau doze standard care sunt mari si nu se mai baga sau nu mai stiu cum sa contracareze efectele secundare.

Clara_p: " Il incuiati in casa si chemati salvarea si politia. Dupa, o sa va multumeasca.". Am pus mai sus un extras din legislatia privitoare la internarea nevoluntara, acolo scrie ceva de "cu respectarea integritatii si demnitatii persoanei.". Prin urmare, eu inteleg ca daca "persoana" psihotica se opune iesirii din casa n-o poti umfla, n-o poti tari(tiri) la ambulanta. Ca nu accepta sa faca asa ceva aia de la ambulanta, nici politistul. Sau nu? Poate avem norocul sa povesteasca cine a trecut prin asa ceva.

Locuim in curti comune, cu multi locatari, care la randul lor au cunoscuti printre prietenii nostri...am o groaza de scandal, de barfe... alte idei aveti, careva? m-am tot gandit s-o ducem taica-su si cu mine cu masina intr-un loc pustiu, la plimbare si acolo sa chemam ambulanta...suna nebunesc, nu-i asa?...linistit ne pot interna pe toti, dupa o asa isprava... hahaha

Clara_p, astea cu "bolile batranetii" incearca (si uneori reuseste) sa ne convinga de ele industria farmaceutica, sa mai inghitim niste pastile ca suferim de boala numita "batranete". Nu le-ai auzit pe tutele alea trei cu "simptomele menopauzei"? hai sictir, simptomele menopauzei. Menopauza este o stare naturala normala de la 40-50 de ani incolo la femei, cele mai multe nu au nici pe dracu, asa ca ce simptome.simptomele de a te simti normal, sau ce? Nu mai lua si tu in serios tot ce auzi. Ca se tocesc toate, ca se defecteaza gene, ca bolile ce le tineai in frau pana la urma tot iti vin o data si odata de hac...e in firea lucrurilor. Nu stiu ce-o fi mai incolo, da' eu, cu cat avansez in varsta, cu atat ma simt mai excelent.

@CatincaR: Sunt curios in ce consta delirul ce se manifesta la fiica dvs. Puteti detalia putin?
De asemenea, e bine de stiut ca efectul placebo a fost observat inclusiv la bolnavii de schizofrenie, in studiile clinice double-blind controlate...

@ Catinca R

Eu am 39 de ani si dupa 13 ani de antipsihotice ma dor toate incheieturile. Am facut artroza generalizata confirmata de radiografii si doctorii se uita crucis la mine ca nu au ce sa imi faca.
Sa nu fiti in pielea unui bolnav obligat sa isi ia medicamentele zi de zi pina la sfarsitul vietii!

Clara_p, imi pare rau sa aud asta despre tine! Stiu, efectele secundare ale antipsihoticelor sunt foarte serioase si grave, dar ce sa-i faci...?! Fara ele e si mai rau. In fiecare caz in parte, trebuie judecat in termeni de costuri-beneficii. Decat sa duci o viata de neom, mai bine, de multe ori, cu toate efectele negative ale neurolepticelor. Nu stiu daca artroza e frecvent intalnita intre efectele secundare ale acestor medicamente, dar cunosc persoane care sigur nu le-au luat niciodata si tot sufera de ceva boli de-astea, de trebuie sa ia antiinflamatoare toata viata, se plang de dureri mari si au corpul deformat. Sau cei cu diabet, sau cei cu cancer, ce pot sa-l taraie timp de decenii (e un mare noroc, ca sunt destui care se curata in cateva luni de cand li se pune diagnosticul).

Clara_p, daca stau sa ma gandesc bine, am si eu cateva boale, dar le ignor. La una, la care medicamentele nu-si mai faceau efectul si doctorul a sistat tratamentul, nu am mai dat pe la control de ani buni de zile, nu imi mai fac evaluarea aia anuala (ce sens are? numa' sa ma intristez daca aflu ca a evoluat? ca n-are cum involua), la alta boala stau cuminte si nu fac nimic din ceea ce ar putea s-o faca sa se agraveze, mi-am schimbat viata din cauza asta, am renuntat la multe placeri (drept e ca mi-am cautat urgent altele!) si nici aici nu ma duc la control bi-anual (n-am fost de 2 ani) ca zic ca n-are sens sa stau atata la usi de doctor, daca eu stiu ca o tin sub control si nici medicatie nu prea e (drept e ca nu iau nici macar fleacurile alea de minerale recomandate si care m-am convins ca-mi fac bine), la alta indur neplacerile, ma descurc onorabil, dar nu accept sa ma duc la operatie, nu accept riscurile infectiilor nosocomiale, prefer neplacerile existente, sunt de parere ca numai in cazuri de risc vital e cazul sa recurgi la operatie. Uite, special pt. tine am facut inventarul boalelor mele, o sa le uit din nou si daca ma intreaba cineva, cu sinceritate voi raspunde ca-s sanatoasa perfect.

Un alt efect secundar la fiica-mea e ca s-a ingrasat f. tare in cele 4 luni de tratament si in continuarea lui. Era slabuta inainte si a luat in greutate cam 15 kg. Daca ar urma sa ia 2 ani sau toata viata...imi pot imagina cum ar arata. Nu stie cineva, nu exista o dieta specifica celor ce iau antipsihotice, niste nutritionisti specializati in astfel de pacienti? Cum o buna parte din antipsihoticele de clasa noua au acest efect secundar, normal ar fi sa existe un nutritionist, tot asa cum exista un psiholog pe sectiile clinicilor sau psihiatrul sa te trimita la unul care are experienta in asemenea pacienti cu tratamentele lor -dar deja chiar ma indoiesc ca exista.

@david90, Pai, nu prea vreau. Eu, de fapt, nici nu-s convinsa ca are schizofrenie si dupa DSM 5 nu are, are tulburare deliranta. Cea mai potrivita descriere a ceea ce are (fara sa intru in detalii despre delirul ei particular) o poti gasi aici pe romedic: http://www.romedic.ro/delir-tulburare-deliranta#delirul-de-interpretare. In rezumat, orice este pasibil la ea sa fie interpretat ca fiind legat de o anumita tema ce e importanta pentru ea, gaseste asociatii (fortate) care pot conduce la asta. In afara temei (daca reusesti s-o tii departe sau daca ea e captivata de ceva si n-are timp sa se gandeasca la asta), e pur si simplu normala. In perioadele de sesiune, in ultimul moment, cand chiar eu cred ca e prea tarziu sa mai recupereze ceva ca pana atunci a fost ocupata cu delirul si n-a facut nimic (invatat, lucrat la proiecte etc), deci in ultimul moment se mobilizeaza, se scoate singura din delir, lucreaza zi si noapte si reuseste sa ia 10 si sa prezinte lucrari apreciate. Am dus-o cu mine in concediu vara asta intr-un loc ce a interesat-o profesional si in acelasi timp captivant din multe puncte de vedere si n-a avut timp sa se gandeasca la tema de delir. A fost perfect normala acolo. La intoarcere, si-a reluat "distractia".

Nu ma intereseaza efectul placebo in psihoze, fiica-mea nu e genul la care sa functioneze, mai curand as fi putut fi eu. Dupa vreo 7 zile de Rispen toamna trecuta, delirul i-a disparut ca luat cu mana. Nu e cazul placebo, crede-ma.

In cazul efectului placebo, simptomele pot disparea tot ca si cand ar fi "luate cu mana"... :)) Eu n-as fi atat de convins ca substanta activa a antipsihoticului a scos-o din delir si nu efectul placebo al acestuia... Pt a ma convinge, acest lucru trebuie demonstrat folosind metoda stiintifica...

Si apropo de delir, cred ca am putea spune ca majoritatea populatiei Romaniei sufera de o forma comuna de delir, si anume delirul mistic, odata ce toate bisericile sunt pline duminica si de sarbatorile legale, si odata ce prostimea se calca in picioare la pupat de moaste si luat aghiazma mare... Eu as zice sa-i punem pe toti pe tratament, sa incepem sa le punem niste haloperidol in apa sfintita... :))

david90, eu nu vreau sa te conving de nimic. S-o lasam balta cu placebo zic, fiica-mea cand a inceput sa ia Rispen a fost pacalita de doctorita sa-l ia ca sa fie mai puternica, sa reziste la agresiunea celorlalti. Dar agresiunea a disparut dupa 7 zile de Rispen si a reaparut la cateva zile sau saptamani dupa incetarea tratamentului. Ca sa vezi, coincidenta -cum zice fiica-mea. N-o sa mai discut pe subiectul placebo aici, cauta-ti alti amatori.

Nu am chef sa discut nici in ce masura e sau nu delir credinta religioasa la unii si nici de delirul in masa, exista, dar nu ma preocupa acum si nici nu vreau sa jignesc sensibilitatea multora, credinta religioasa poate fi pentru multi un sprijin in boala. Atata timp cat cel in cauza se simte bine el cu el insusi si in colectivitate, functioneaza bine si nu-i acuza pe toti cei din jur de vini imaginare, eu zic ca nu pare a fi delir in sensul inteles in psihiatrie -psihoza, adica. Sa pupe moaste, sa mearga in pelerinaje daca-i face bine, sa mearga la biserica de cate ori vrea, ce treaba am eu?

Revenim...la oile noastre? Cum il ducem pe bolnav la doctor, cum il convingem pe un bolnav -in particular un paranoic- ca e bolnav si are nevoie de tratament?

@CatincaR: Puteti face urmatorul experiment: data viitoare cand veti merge cu fiica dvs la medicul psihiatru, vorbiti in prealabil cu acesta sa-i oferiti fiicei un placebo (ambalat sau nu in cutie de Rispen), dar sa o pacaliti in acelasi mod, "sa-l ia ca sa fie mai puternica, sa reziste la agresiunea celorlalti". Poate veti descoperi ca are acelasi efect benefic, dar fara toate efectele adverse ale Rispenului. Eu zic ca merita macar incercat, in numele stiintei. :))

O luati pe bancheta din spate a unei masini impreuna cu alta persoana, ii spuneti ca o duceti la plimbare si o duceti la camera de garda a spitalului unde vreti sa o internati. Acolo va fi condusa de bodyguarzi sa vorbeasca cu doctorii de garda si internata.

De ar fi atat de usor cum isi dau unii cu parerea...am incercat orice varianta posibila si imposibila, pana la urma am ajuns sa plec de acasa, raspunsul lui fiind sa ma caute si sa incerce sa ma omoare pe strada...Cu toate acestea a ajuns la spital, o singura zi! si sunt multe alte detalii despre un sistem care functioneaza incredibil de prost si niste bolnavi care nu pot fi tratati corespunzator. Multumesc pentru raspunsuri, dar in cazul meu...mi am pierdut orice speranta. O zi frumoasa!

Aoleu...dar ce zi frumoasa?!...ne-ai descurajat pe toti cei ce suntem intr-o situatie similara cu a ta. Eu chiar speram sa aflu ceva informatii folositoare de la tine. Ma hotarasem sa aman, pana se intoarce din concediu doctorita ce a tratat-o anul trecut, sa-mi dea ceva hartie parafata, cum ca are ce zice ea ca are, ca altfel 'geaba chem eu ambulanta, va fi parerea mea contra parerii fetei. Si fiica-mea vorbeste incredibil de bine si cursiv, imi da clasa, ba chiar, mai nou, imi zice ea mie ca-s bolnava psihic hahaha, ganditi-va bietii ambulantieri si politistu', ce decizie sa ia intr-o asemenea situatie? Bine, stiu, intai ne amendeaza pe amandoua. Din cele povestite de tine, nici tu nu stiai exact ce diagnostic are, putea sotul sa inventeze orice diagnostic mai bland, cand a ajuns la spital. Incredibil, la cati bani s-au bagat in informatizare, daca vrei sa ascunzi ca esti bolnav psihic si ce ai, poti.
Si totusi, cum de a scapat din spital dupa o zi? A promis ca-si ia tratamentul sau nu s-a putut dovedi ca nu si-l lua (prin cuvantul tau sau/si prin teste/analize)?
Daca ar fi sotul meu, jur ca n-as sta la povesti, as tuli-o cu repeziciune in alt oras sau alta tara. Dar e fiica-mea. Chiar si asa, ma gandesc cateodata ca daca nu ia med./nu poate fi tratata si ramane ca acum, s-o intind intr-o buna zi unde-oi vedea cu ochii.

Clara_p, multumesc pentru gand, n-ar functiona. In spital nu se intra cu masina, nu exista parcare in fata sau langa...e complicat. In plus, la orice oprire, fata ar sari din masina.

Nu renuntati la internarea involuntara. Sunt persoane internate involuntar de zeci de ori pentru ca nu si-au luat tratamentul sau nu le-a mers tratamentul. Mai mult ca nu si l-au luat.
Intra-adevar, persoana care cere internarea trebuie sa arate o dovada politiei ca fata e bolnava. Puteti lua o trimitere de la medicul de familie. Bilet de internare pe numele ei pentru boala ei.
Cel mai bine e sa asteptati ca dr care o trateaza sa vina din concediu.
Fata trebuiie adusa cumva cu masina la locul unde stau bodyguarzii de la camera de garda sa o preia ei.
Nu e chiar asa de infiorator cum pare. La camera de garda va ramane intr-un salon daca o duceti seara si a doua zi va fi repartizata pe sectie. I se face o injectia seara de linistire.
Nu abandonati ideea!
Pacientul trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca are o boala si ca e foarte important sa isi urmeze tratamentul, dar asta se face in timp dupa mai multe internari, posibil. Si dupa el insusi incepe sa se informeze de boala lui. Nu sa nege ca o are.

Tatal meu sufera de schozofrenie paranoida de peste 14 ani si este o povara de nedescris pentru familia mea intru cat refuza medicamentatia si spitalizarea. Episoadele psihotice au atins cote inalte in ultimii ani si anul trecut s a napustit psihotic asupra mai multe persoane ( mama, cumnata, un vecin) care din fericire au scăpat tefere. Am făcut multe plangeri la poliția locală, judeteana, primarie, medic de familie in vederea obținerii unei internari. Mult asteptata internare nevoluntara am obtinut o cu ajutorul poliției pe baza inregistrarii video care a surprins momentul psihotic. Ca urmare, un proces intentat de politie, care total dezinteresată nu a adaugat proba video la dosar. Sentința s-a definitivat in defavoarea noastră cu obligarea tatalui meu la tratament la domiciliu, astfel am ajuns la niciun rezultat. Comisia medicala

A considerat probabil ca nu este un pericol pentru societate si pentru familie si l au rugat cu vorba buna sa si ia tratamentul. Oameni buni, care om bolnav psihic dorește medicamentele?? Tatăl meu intors acasa, nu si ia tratamentul si este insetat de răzbunare. Nu a uitat nicio clipa cum a fost târât cu forta in ambulanță si tinut in spital contra vointei lui, ca urmare a plângerilor "celor dragi". Cei care doresc sa recurga la aceasta metoda extrema sa se gândească si la momentul in care bolnavul revine la domiciliu.

Il internati pina constientizeaza boala si isi ia singur tratamentul. Alta cale nu e.

CatincaR
si eu sunt in aceiasi situatie, Fica bonlava de schizo.Acum are 34 de ani dar a inceput cu problemele de pe la 23 de ani. La inceput nu am inteles ce este. Credeam ca era nemultumita de noi parintii ei care am cam neglijat-o si uite asa cu scandaluri (reprosurile erau foarte obiective ) cu tratament antidepresiv si mers sistematic la psihiatru, a ajuns la schizofrenie.A fost si spitatlizata de multe ori din cauza insomniei si a derilurilor si a psihozelor etc..E cumplit ma simt distrusa, terminata lipsita de orice speranta dar vorba ta :asta e mergem ininte.Sfatul meu este ca atunci cind situatia devine de nesuportat sa o luati impreuna cu sotul tau cu masina (nu trebuie sa stie ea ca mergeti la spital), blocati usile masinii sa nu o poate deschide pe dinauntru din mers si mergeti fie la urgente fie cu bilet de trimitere de la medicul de familie la spital.Asa evitati circul cu vecinii.La spital sau la urgente va descurcati cumva ca doar sunteti 2. E trist dar noi asa procedam cind ajunge sa fie atit de psihotica incit pierde contactul cu realitatea.