Caracteristiile unei persoane nevrotice

As vrea sa stiu daca sunt o personalitate nevrotica.Am 24 de ani si am intrat intr-o relatie cu cineva care are aceasta problema si cred ca si eu sunt la fel, de fapt cred ca asta ne-a adus impreuna cred ca asta ne-a atras...nu stiu sunt foarte confuza. Am nevoie de afectivitate, cred ca nu am destula incredere in mine si sunt f vulnerabila. Am incercat sa rup de multe ori relatia dar am revenit mereu crezand ca problema e la mine. Cred ca si faptul ca ma aflu intr-o tara straina este un alt factor. Mi-e frica momentan ca nu voi avea niciodata o relatie normala ptr ca sunt o persoana care a avut esecuri in repetate randuri, cred ca sunt dificila in a avea o relatie...nu stiu daca aceasta este perceptia reala a mea despre mine sau e cauzata de perceptia fostului partener despre mine. El este o persoana cu probleme psihice luburare bipolara obsesiv compulsiv o serie de simptome...ma intreb daca relatia cu el nu m-a afectata sau daca are dreptate sunt si eu o nevrotica Astept un raspuns va rog!

Draga mea, in primul rand, cred ca ar trebui sa gandesti pozitiv.Daca tu ai o parere proasta despre tine, cu siguranta devii vulnerabila.Chiar daca spui ca ai avut multe esecuri in viata, asta nu trebuie sa te motiveze sa cazi intr-o dependenta periculoasa.Fiecare are o anumita doza de nervozitate pe care reusim sau nu s-o tinem sub control.O relatie cu alta persoana care are aceleasi probleme sau chiar mai grave nu face altceva decat sa -ti agraveze situatia, asa cred eu.De ce trebuie sa alegi de fiecare data astfel de persoane?Eu consider ca nu faci altceva decat sa-ti faci singura rau. Un astfel de om nu poate decat sa fie subiectiv.Si boala ar fi o explicatie.Sfatul meu e sa cauti o persoana mai calma, linistita, care sa nu-ti accentueze nervozitatea.Si nu dispera!Ai doar 24 de ani!Fruntea sus, numai asa vei face fata provocarilor vietii.Ce n-as da eu sa mai am anii tai!

va rog frumos sa ma ajutati s ipe mine.am 20 de ani si doctorul de familie mi-a spus k am anxietate..in fine akum sunt la stadiulin care nu ma pot concentra si parca totul este ireal am avut si cateva atacuri de panica dar nu prea mai am dar am problema asta kare ma omoara parca asi fii pe alta planeta.m-am saturat sa traiesc asa inainte eram plin de viata dar akum am inceput sa ma separ de toata lumea prefer sa stau inkis in casa sau dabia astept sa vina noaptea sa dorm meseria mea e de ospatar dar akum numai muncesc si cred k din aceasta cauza s-a declansat anxietatea asta ptr ca numai am activitate deja numai suport...:(((((( poate ma ajuta si pe mn cineva

-tony-suku
sper sa nu dai intr-o depresie-ca simptomele le ai
eu am tulburare depresiv anxioasa-si este oribila-sau a fost -ca acum sunt mai bine dar fac tratament prescris de med psihiatru
ceva tratament iei?
daca nu ai retineri mergi cat mai repede la un psihiatru si in 2-3 saptamani o sa iesi din starea asta
poate te ajuta si un tratament naturist.
incearca ceva si nu sta asa ca nu trece de la sine.

pt gege am icercat cateva pastile naturiste dar in zadar soramea a terminat psihologia dar ea m a sfatutit ca totul se petrece numai in mintea mea si a spus sa gandesc pozitiv ca totul o sa fie ok dar dam tot gandit pozitiv chestia este ca eu stiu sa ma controlez foarte bine dar chestia asta cu capul ireal nu o mai pot depasi parca asi fi beat tot timpul dak as scapa de asta kred k as fi din nou cel de acum cateva luni dar parca nici la doctori nu am kef sa merg mi s a mai propus sa merg dar prefer sa cred intr o minune e cam nasolcu kestiile aste psihice sa nu le zic boli k imi fac rau mai bn aveam 1 mana rupta sau altceva sa stau sa zac in pat decat asa ms mult gege dar sa imi spui dak ai avut si u aceleasi simptome si cum le ai depasit

-tony_suku, tot ceea ce descri tu, am experimentat eu acum 7 ani.Tratamentul, care mi s-a prescris mie pentru o oboseala accentuata, mi-a indus starile de care vorbesti.As vrea sa pot sa-ti spun sa gandesti pozitiv, dar din pacate asta se intampla numai teoretic.Nu vreau sa te ingrijorezi, dar pare a fi depresie anxioasa, asa am fost giagnosticata eu pentru astfel de simptome.Si eu aveam atunci un vecin caruia i se amputase un picior si gandeam la fel ca tine(preferam sa fiu eu in locul lui, dar sa am mintea limpede)Nimeni nu ma intelegea, numai cine trece prin asa ceva stie ce inseamna sa fii pe alta lume.Sfatul meu e sa faci urgent ceva sa iesi din stare asata, altfel situatia se va inrautati.Crede-ma, oricare dintre cei de pe forum si-ar dori sa se intample o minune, dar din pacate ea nu exista(cel putin in momentul de fata)Daca e sa ma raportez la mine, cu siguranta nu as mai trece direct pe anidepresive.Te-as sfatui sa mergi la un pshihoterapeut, poate reusesti asa.Eu nu am facut asa ceva la inceput si acum regret.Daca nu reusesti si e vorba de un dezechilibru chimic, singura solutie sunt medicamentele alopate.E de preferat sa te simti bine si sa traiesti, decat sa zaci si sa te izolezi.Sa nu ma intelegi gresit, nu vreau sa crezi ca ti-as impune ceva. Edoar experienta mea am trecut prin asa ceva, acum ma simte bine si vad viata altfel.

emy ms mult de tot stai linistita k nu am de ce sa te inteleg gresit dimpotriva orice sfat e bine venit ptr mine in momentele astea pina la urama kred k voi merge la un psihoterapeut am mai primit sfatul asta si de la sora mea si sper sa imi treaca am mai iesit intre timp dar nu am avut nici o problema doar ca ma gandesc ca idiotu inainte vai de mine dak mi se face rau daca lesin sau numai aberatii dastea dar nu prea le mai dau atetie in generel nu asi avea nimic dak nu ar fii tampita asta de ceata in cap irealitate lipsa de concentrare..poate trebuie sa imi gasesc o iubita si cred k voi iesi tottal din asta...glumesc hai k parca mai binedispus asa adik parca sunt maioptimist iti multumesc si orice sfat e bun ms mult

Ma bucur ca esti mai optim., inseamna ca esti pe calea cea buna.Eu merg marti cu cineva la un psihot.de pe Calea Victoriei, Buc.care are o prob. cu ticurile.O sa faca hipnoza, asa ca te tin la curent.Rugamintea mea e sa nu treci din prima pe antid.ptr. ca sunt f.periculoase.Odata luate, e imposibil sa mai scapi de ele.Intra pe forum si la alte subiecte, sunt pers.care au cunost.f.multe despre acest sub. Iti rdoresc din tot sufletul sa reusesti sa depasesti perioada asta.

salut, si eu ma aflu in aceeasi situatie ca tony_suku.aceasi situatie de ireal parca traiesc intre cosmar si realitate si nu ma pot trezi asociate cu dureri de cap, tot felul de ganduri negre, agitatie in cap, oboseala crunta, stari de tristete(plans), frici si multe alte stari pe care le-am avut si le am.parca as fi inchis in propria minte si nu mai pot iesi.nu pot sa gandesc logic...nu pot sa ma conectez in realitate.nu stiu exact ce anume a declansat asa ceva dar am 10 000 de banuieli si nu stiu care e corect.am aceasta problema de 1 an de zile iar eu am aflat abia prin noiembrie ce anume am datorita internetului si cred ca a fost deja prea tarziu pt mine.de atunci m-am luptat cu mintea mea crezand ca pot reusi singur dar mai rau am facut.am luat magne b6 si supradine dar nu a mers.acum de vreo 2-3 sapt iau rhodiolin pe baza de plante de la care mi-a trecut oarecum starile de agitatie din suflet si inima nu o mai ia la fuga dar acum totul se petrece in capul meu(nu pot gandi logic si calm).nu stiu ce sas mai fac.as vrea sa urmez untratament dar pe baza de plante...ma poate ajuta cineva?nu stiu ce sa mai cred...multa sanatate tuturor!

deci asa sunt si eu...simt ca nu mai supoooort, m am saturat!!!!! snt intr o agitatie continua si nu inteleg ce se intampla cu mine. m am gandit de multe ori la sinucidere in ultima vreme, insa nu am curaj sa fac asta..dar pur si simplu nu mai suport, nu mai sunt cea dinainte, nu mi mai place sa ma plimb, sa socializez..NIMIC!!!! mi am pierdut toti prietenii.lumea ma vede ca pe o ciudata si nu am curaj sa vorbesc cu nimeni despre problema mea. ce pot sa le spun??? o sa zica, ca sunt nebuna..si poate chiar sunt, nici eu nu stiu ce sa mai cred. de fiecare data cand ajung acasa plang...simt ca cedez. agitatia asta interioara ma omoara incet si sigur~~~ pentru ce sa mai traiesc?pentru ce??? pur si simplu nici cu parintii nu pot vorbi despre asta, am ajuns sa i vad si pe ei ca pe niste straini, chiar daca de fiecare data cand ma vad plang (in ultima vreme...in fiecare zi) ma intreaba care este motivul.. eu le spun ca nu i nimic grav si simt nevoia sa ma lase singura...oricum nu cred ca ar intelege daca le as explica.i am spus odata mamei ca simt nevoia sa ma duc la psiholog, nici macar nu a vrut sa auda probabil refuza sa creada ca am ceva..nu stiu ce se va alege de mine si nu stiu daca ma intelege cineva. vreau sa fiu lasata singura sa nu mai vad pe nimeni si nu mai suport chestia asta..am devenit o salbatica si asta doar datorita agitatiei asteia interioare care ma macina, , simt ca nu imi pot controla gesturile, de mult ori in public ma apuca tremuratul. imi doresc sa nu fi existat vreodata.. sa dispar ca si cum nimic nu s ar fi intamplat. nu am puterea sa ma sinucid, insa de un an trec prin niste momente oribile crede ti ma! si lumea nu intelege..toti si uita ciudat la mine si acelasi lucru l as face si eu.uit idei, ma gandesc sa fac ceva apoi uit. nu am curajul sa ma duc singura la psiholog.ma rog in fiecare seara si nu inteleg ce am facut sa merit asta. in momentul asta imi doresc sa nu fi existat vreodata :(( nu mai poooooooot!

Andreea001 mergi la medic, pentru numele lui Dumnezeu, nu sta sa te chinuie anxietatea in halul asta.
In mod normal, ti se va da medicamante(stai linistita ca nu esti nebuna) care sa-ti imbunatateasca starea actuala.

E mare pacat sa stai si sa te chinui asa. Sunt multi tineri care iau medicatie si isi vad linistiti de viata lor, merg la munca, fac Facultati samd.

Iti deschid ochii, macar incerc medicamentele te vor stabiliza si te vor face sa te simti mai bine in cateva saptamani.

Curaj si capu sus. Nu e nimic mai rau decat sa stai si sa te chinui singura.
Citeste-mi subiectele mele, sigur iti vor face bine. Sunt o luptatoare, chiar daca mai schiopat uneori;)

@ Andreea

Suferi de o boala care se numeste depresie.
Pentru a afla mai multe despre ea incearca sa citesti articolele de pe net referitoare la depresie ca sa intelegi despre ce este vorba.
Ca toate bolile, depresia se trateaza si ea cu niste medicamente care se numesc antidepresive.
Asa ca ascult-o pe Prozac si ia-ti o trimitere de la medicul de familie catre medicul psihiatru care sa iti prescrie un antidepresiv. Poti sa iti revii din primele zile de tratament. Stai linistita.
O sa ti se para ca ai trecut printr-un vis urat dupa ce o sa incepi tratamentul.

am fost acum in jur de 8 luni si am facut encefalograma, eram perfect normala atunci nu aveam simptomele astea doar ca ma durea capul, insa nu mi a iesit nimic. Mi au dat sa i au Mentat tablete cica pt stres, dar de cand am luat pastilele astea parca s a inrautatit din ce in ce mai rau starea mea de sanatate.Apoi dupa 3 luni am fost iar, i am spus doctoritei ca "ma mai apuca tremuratul"..mi a dat magne b6 si calciu cica..lipsa de calciu. O prostie! astea nu m au ajutat cu absolut nimic, din contra, pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai aiurea cu mine si crede ti ma e foarte greu de suportat asta! la psiholog nu am fost...i am zis mamei da' cica "te crezi nebuna? nu ai tu nevoie de psiholog!" offffffffffff!!!!! nici macar nu ma mai pot uita in ochii oamenilor, nu mai pot socializa.. m am saturat de asta..pur si simplu nu ma mai recunosc.Sunt multe de spus insa e tarziu si vreau sa incerc sa dorm..cu toate ca, gandurile astea ma omoara si abia reusesc sa adorm.
Ms pt raspunsuri!

Andreea001, nu sta fara o medicatie corespunzatoare. Cu vitamine si calciu nu rezolvi nimic. Un medic generalist ar putea sa nu-si dea seama despre ce este vorba ( cum mi s-a intamplat mie, si boala a avansat f tare de era sa nu se mai poata face nimic ). Eu nu sunt o fire nevrotica... si nici altii pot sa nu fie si totusi sa capeti suferinta asta. pur si simplu nu urmezi impulsul interioar de viata in mod repettat. el se estompeaza/ este inabusit.ca urmare totul se intoarce pe dos, impotriva ta.

Pt cine e nevrotic trebuie lucrat personal la aspectul acesta. Cred ca nu e usor, e vb de automodelare/schimbare; e nevoie de consilierea unui psiholog bun, de vointa si de multa rabdare. Personal, cred ca adevarta schimbare in viata unui om, in structura sa, o poate face cu adevarat Dumnezeu (prin Duhul Sfant) - si asta se intampla ! - daca sunteti adept sincer al credintei

In orice caz, trebuie facut asta -- daca se merita ceva in lumea asta, e sa INVESTIM in noi insine -- sau in cei de langa noi - asa apare bucuria cu adevarat. Bucuria interioara e elementul esential, o forta care poate alunga boala... tocami asta lipseste in depresie., cea mai oribila boala de pe planeta.

Trebuie facut totul, totul pt a scapa de ea.

Mergi la psihiatru cat mai repede posibil. Cu cat mai tarziu cu atta mai rau. Exista tratament - antidepresive de toate felurile - pt boala de care suferi. Cu cat o tratezi mai repede cu atat e mai bine. Multa sanatate.

Multumesc frumos.

Deci..am fost la psiholog si am facut vreo 3 sedinte.Vreau sa spun ca nu m a ajutat cu absolut nimic...i am povestit despre starile mele si de fiecare data mi a spus sa ma pun in pat seara si sa spun in gandul meu ca "totul va fi bine" si alte replici de genul. M a intrebat si daca am ganduri de suicid..i am spus adevarul, insa aceleasi sfaturi le am primit. Mi s a parut o prostie asa ca am renuntat sa ma mai duc. Am vorbit si cu mama, i am spus despre toate starile pe care le am..nu ma intelege deloc!!! De o saptamana nu mai merg la scoala, acolo ma simt oribil nu stiu de ce, parca mi ar fi teama de ceva sau de cineva si ma sufoc in mine..nu pot sta linistita. Nu exista un pericol real, totul e in mintea mea..de asta am ajuns sa cred ca sunt nebuna si nimeni nu ma poate ajuta. Am ajuns la saturatie.Mama nu face decat sa planga cand ii spun toate aceste lucruri si imi spune ca am dezamagit o, ca i am dezamagit pe toti. Dar ce vina am eu?..sunt bolnava asta e tot si nu vrea sa inteleaga..imi zice sa ma schimb, tot timpul aceleasi sfaturi insa eu nu pot pentru ca sunt bolnava! Cred ca sunt nevrotica, ceea ce e destul de grav. II multumesc lui Dumnezeu ca macar realizez ca sunt nebuna si nu am ajuns intr un stadiu mai grav, cum e psihoza. Nu stiu ce am facut sa merit asta..oricum m am obisnuit cu ideea. Ce e mai grav, e ca nici familia mea nu ma mai intelege. Nici sa merg pe strada singura nu mai sunt in stare, mi e frica de oameni..E cumplit! N am crezut ca mi se va intampla asta vreodata. Bine..eu am avut o copilarie mai grea, ma gandesc ca deacolo porneste totul. Ma simt atat de singura, insa cand scriu aici si cineva citeste si imi da un raspuns, oricare ar fi el..ma mai linistesc.E singurul loc unde pot "spune" cu adevarat ce simt. Ma bate gandul ca in aceasta noapte sa ma sinucid..duppa ce se culca ai mei, cu toate ca nu stiu cum o voi face o. Stiu ca astta nu e o solutie, insa simt ca e singura cale prin care voi scapa de acest chin si de a ma linisti. M as arunca, insa stau la etajul 3 si nu cred ca voi muri..si nu vreau sa traiesc cu traume si mai mari apoi sau sa fie doar o tentativa si sa ma fac si mai rau de ras.. ca si asa rade lumea destul. Nu stiu ce o sa fac...in fine, daca mor in noaptea asta, multa sanatate va doresc si sa nu treceti niciodata prin ce trec eu acum, NICIODATA!!!!!

@ Andreea001

Draga mea,

Si noi am trecut prin asa ceva. Ce ai tu se trateaza la psihiatru, nu la psiholog.
Te-ai imbolnavit. Este vorba de un dezechilibru al neurotransmitatorilor care nu se poate remedia decat daca iei o medicatie corespunzatoare.
Ti se pare foarte dificil sa iei o pastila pe zi, o perioada, ca sa iti remita boala ?

@ Andreea001

Stim ca nu e rau. E foarte rau prin ceea ce treci si te intelegem perfect pentru ca si noi am trecut prin asta.
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne panicam si sa tragedizam.
Atat timp cat exista cai de rezolvare a problemei.
Mergi la medicul PSIHIATRU care sa iti recomande ce considera el ca e mai bun pentru tine si vei vedea ca de la primele pastile, starea ta se va schimba.
Daca tot ne ceri sfatul, atunci urmeaza-l si vei vedea ca iti vei reveni.

Eu cand trec prin ceea treci tu si iau pastila de antidepresiv si observ cum in cateva minute mi se schimba starea de spirit si ies din acel "cosmar", nu imi vine sa cred. Dar asa este: din nefericire dezechilibrul din creier nu poate fi remediat cu sfaturi sau vorbe incurajatoare ci doar chimic. Dezechilibrul este chimic deci se trateaza ca atare.

Clara, mama nu vrea sa auda de asa ceva. I am spus ca ma duc la medic sa mi dea trimitere..sa mi prescrie un tratament. A spus ca psihiatrul o sa mi dea antidepresive si acelea o sa ma faca sa nu mai stiu de mine..o sa mi fie permanent somn si chestii de genul. Pur si simplu nu accepta ideea asta, si eu deocamdata nu traiesc pe banii mei ca sa mi pot permite sa ma duc singura.intelegi ce zic. Psihologul mi dat sa iau niste picaturi "Florile lui Bach" care se pun in apa si cica sunt pentru diferita stari sufletesti, stres etc..pe baza de plante. Nu stiu daca or fi bune de ceva, insa antidepresive nu pot lua...sau sa merg la psihiatru..mama nu accepta ideea.:((((

@ Andreea001

Mama ta confunda antidepresivele care te fac sa te bucuri de viata si iti dau energie cu antipsihoticele. Care se dau celor care au episod psihotic si delireaza, au halucinatii.

Tu ai o varsta. Nu cred ca trebuie sa ceri acordul mamei tale in ceea ce priveste restabilirea sanatatii tale. Sunt multe mame reticente care nu inteleg ca depresia si anxietatea sunt niste boli care se pot trata. Poti vedea rezultatul chiar de la prima pastila.

Mergi singura si ia trimitere si incepi si te trateaza cum trebuie ca sa nu mai suferi atat.

Iar pentru mama ta, printeaza-i de pe net despre depresie ca sa inteleaga mai bine ca aceasta este o boala care necesita tratament, ca oricare alta boala. In caz contrar se poate agrava.

ok...vad eu cum fac. Mersi frumos.

@ Andreea001

Asa a fost si mama altui baiat cu anxietate si depresie. Avea 17 ani. Pina cand starile nu s-au agravat nu l-a dus la dr. Dar dupa ce a vazut ca medicamentele l-au pus pe linia de plutire nu se mai opune.

Incearca esentele florale ca sa nu zici ca nu ai incercat. La cele mai multe persoane nu au nici un efect. Dar asta e. Acuma le incerci sa ii demonstrezi mamei tale. Si apoi spune-i mamei tale ca vrei sa incerci tratament specializat recomandat pentru depresie o saptamana sa vezi cum te simti si daca iti mai apar gandurile negre. Cand mama ta va vedea ca iti merge bine, se va obisnui cu ideea.

Ok, mersi mult.

imi amintesc ca nici maicamea nu vrea sa auda de psihiatru, se necajea mai mult, imi zicea sa fiu tare si chesti de astea!!e greu sa crezi ca cineva nu isi poate controla gandurile si trairile! bine, eu lucrez si pot sa merg la ce medic vreau

daaa...nu vrea sa intelega deloc, m am saturat:(

Eheee multa vreme a trecut decand nu am mai scris pt ca nu am mai stiut parola dar si pentru ca atunci cand te simti bn vrei sa uiti de tot...din 2009 si pina acum m am si casatorit am si o fetita de 3 ani.Am renuntat la tratamentul cu asentra acum 6 luni dar in acelasi timp am ramas si fara job ceea ce e groaznic pt mn sa stau inchis...din pacate asta s a intamplat de 6 luni stau cam inchis in mine si imi vin ganduri si mai oribile ma confrunt cu derealizarea si depersonalizarea dar am invatat sa ma imping singur de la spate sa ma ridic pt ca fetita mea are nevoie de mine dar cand cad in pasele alea proaste negative am impresia ca sufar de toate bolile psihice dupa lume am impresia ca am si paranoia si schizofrenie si toata nebunia din lume...si ma confrunt cu starea asta najpa rau de parca as fii pe alta planeta e mai groaznic ca inainte ce sa fac sa o iau iar pe pastile am incercat iar asentra dar mi a dat niste contraindicatii oribile am luat si anxiar la fel s au accentuat atacurile de panica nu stiu ce boala sa mai cred ca am aaaa si cel mai important imi vin multe amintiri din trecut...si mi e frica sa nu innebunesc...ast rasp va rog mult sa stiu ce sa fac sa trec pe medicatie sau sa mai lupt asa????scz semnele de punctuatie inexistente

Treci pe medicatie recomandata de psihiatru. Nu lua ce luai in trecut. Acum s-au schimbat oarecum simptomele. Mergi sa te consulte un medic.

Aoleu ma sperii sa stii ce poate sa fie???ca nu ma incadrez nici la paranoia nici la schizofrenie nici la nu stiu ce sa mai zic...daca ies in public nu am nimic dar daca stau acasa ma tampesc mai rau imi bag tot felul de filme in cap...simt ca pot lupta dar uneori ma las invins. Pia la urma ma voi duce la psihiatru sa vedem ce zice.ms pt raspuns clara_p sper sa nu imi schimbe si diagnosticul odata cu medicatia nu vreau sa innebunesc

Cei care cred ca vor inebuni au Anxietate.
Anxietatea se trateaza la ora actuala cu peste 20 de medicamente diferite. Depinde care ti se potriveste.
Incearca sa nu faci din tantar armasar.

Multumesc mult de tot nu ai idee cat ma schimba o parere. O sa merg maine la psihiatra sa vedem ce tratament mi se potriveste sper sa imi revin cat de cat...sarutmana

Pt. putin. Multa sanatate va doresc !