Caut si eu un raspuns.

Viata mea.
Mereu ne indoim de ce putem face, mereu ne indoim de capacitatiile noastre.
Care sunt oare motivele?!
In primul rand lipsa increderii in propriile puteri, acest lucru este cel mai greu si daca nu il depasesti singur, nimeni nu te poate ajuta.
In al doilea rand lipsa increderii celui de langa tine in capacitatea te, sincer te demoralizeaza.
Am gresit grav fata de sotul meu, ii cer iertare dar sincer cum sa ma ierte el daca nu ma pot ierta eu..este cel mai greu moment din viata mea, care cred ca s a terminat.
Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata, dar eu am sa ma pot ierta vreodata pe mine insumi?.
Am mers din greseala in greseala...din vina mea. Daca eram sincera de la inceput cu mine si cu sotul meu nu ajungeam aici. Traiesc niste zile de cosmar..care simt ca nu se mai sfarsesc si care ma omoara picatura cu picatura. Nu ma gandesc la mine..eu nu contez ma gandesc la el..si la toata familia noastra.
Nu pot da timpul inapoi dar cu siguranta am invatat ca minciuna nu are un loc bun..si ca asta a fost lectia mea de viata.
De ce am ajuns aici:
Din nesiguranta, din singuratate, din lipsa de comunicare.
Ma simteam singura mereu... si am cautat sa umplu un gol care nu a fost plin niciodata.
Trebuia sa nu il fortez sa se casatoreasca cu mine.. am simtit mereu ca nu asta este ce isi doreste, de cand eram in facultate, dar am stat ca raia dupa el.
Niciodat nu mi a spus ca sunt frumoasa, niciodata nu mi a spus ca ma iubeste fsra sa il intreb eu. Si totusi am stat 17 ani impreuna.
Am acceptat tot pentru ca il iubeam enorm si inca il iubesc enorm, nu ma crede acum, este normal nici eu nu m as crede pe mine...dar asta este adevarul.
De la an la an... devenea tot mai inchis mai putin comuncativ, nu stia decat sa imi zica lucruri care ma durea..cand se enerva, imi doream si eu afectiune.. stiu ca nu este o scuza chiar daca eu am vazut unele conversatii ale lui...dar am stat cu cineva de vb care spunea cuvinte frumoase..de care aveam nevoie.. la acel moment. Nu imi doream nimic doar putina atentie pe care nu am avut o..practic niciodata. Imi pare rau si regret dar sunt sigura ca... asta este sfarsitul si nu il condamn. Vreau doar ca vreodata sa ma poata ierta, sa isi gaseasca linistea si fericire pe care o merita. Eu sunt un nimic, facut din nimic... si niciodata nu o sa mai pot sa fiu un om normal. Sa ma ierte Dumnezeu si sotul meu. Sotul meu pe care tarizu mi am dat seama ca este universul meu... ca este inima mea..si ca din toata fiinta mea il iubesc infinit. Tin sa spun ca sunt terminata de 5 zile.. toti suntem..ce sa fac am bagajul la usa

Daca il iubiti, nu are rost sa plecati. Mergeti la terapie de cuplu, mergeti la un duhovnic, discutati cu el, urmariti videoclipurile de dezvoltare motivationala ale Ceraselei Rogen pe Youtube sau pe Facebook. Ar fi pacat sa lasati sa se destrame o casatorie fara sa luptati.
Daca il cunoasteti pe sotul dv de 17 ani sigur sunteti o femeie puternica, ce inca mai are resurse si nu se da biruita asa usor. Trebuie sa va puneti pe primul plan si sa nu abandonati lupta.

Va multumesc din suflet... citesc si imi dau lacrimile in acest moment. Nu pot sa il las singur, sa nu stiu ce mananca sau ce face am fost mereu lang el. Cu bune si cu rele..doar ca plecarea lui in ani.. de zile a lasat un gol ma simtem singura, dezamagita ca nu puteam sa avem copii... nu am cautat pe altcineva.pur si simplu s a intamplat sa gasesc pe cineva cu care sa vb. Va mtumesc dar nu cred ca ma iarta. Stam in camere diferite cu bagajul la usa.nici nu se uita la mine. Inca odata multumesc.