Centura de castitate sot

Buna, sunt casatorita, am 2 copii si o viata sociala foarte de activa. Sunt o persoana fidela si de cand m-am maritat nu am avut nici o aventura, fie ea si de o noapte.
Acum cativa ani, mi-am surprins sotul cu altcineva. Imi spunea ca nu e infidelitate emotionala, doar sexuala, insa nu era prima data cand aveam discutii pe subiect. El e si somer de cativa ani, nu m-a deranjat acest lucru pana cand au aparut aventurile lui extraconjugale. Mi s-a parut prea mult in contextul dat.
Am vrut sa divortam, l-am chemat si la notar insa intr-un final a spus ca e hotarat sa se schimbe, sa fie un sot mai bun si sa faca orice sa ne pastram casnicia. Inclusiv sa poarte o centura de castitate pana voi decide ca s-a schimbat.
Trec peste detalii, au trecut ani de atunci si avem o relatie minunata, Il iubesc, el ma iubeste iar gandul ca pot fi inselata nu-l mai am, el purtand si in prezent dispozitivul de castitate.
Viata noastra sexuala decurge foarte bine as spune, desi nu mai facem sex prin penetrare, dupa cum stiti exista destule alte metode :) si in plus, penisul lui este relativ mic si probabil de la dispozitiv nici vigoare nu mai are.
Teoretic, acum ca relatia noastra s-a schimbat, ar trebui sa renunt la centura de castitate insa lucrurile merg atat de bine si nici nu stiu daca fara constrangeri nu s-ar intoarce la vechile obiceiuri.
Ce ma sfatuiti sa fac? sa schimb ceva care merge? sa las lucrurile cum sunt, in speranta ca e mai bine pentru amandoi, noi ca si cuplu, familie? Il iubesc si as vrea sa fie ca si inainte dar nici sa ma intorc de unde am plecat nu as dori...
Va rog un sfat si va multumesc mult, mult pentru raspuns.

cat de tare:))
daca functioneaza, de ce sa vrei sa schimbi?

esti o raritate, femeile din Ro au in general complexe de inferioritate si accepta tot felul de mizerii pentru ca 'asa sunt barbatii'.

o cunoscuta l-a prins pe al ei ca-si facea laba p webcam cu una din celalalt capat al tarii. ce-a facut? s-a apucat sa-l caute pe barbatul aleia s-o toarne..noaptea mintii

Multumesc pentru raspuns !
De ce as schimba? Pentru ca il iubesc si as dori ca relatia noastra sa merga frumos fara constrangeri, cred ca cu totii ne-am dori asa ceva in cuplu.
Copiilor mei le aplic pedepse si recompense, pentru igiena, scoala, activitati casnice, dar la ei functioneaza intrucat sunt copii si au nevoie de indrumare. Faptul ca sunt privati de calculator si telefon cand mint si le explic totodata ce au gresit, este spre binele lor si este ceva de moment. Sotul meu insa este un adult, o persoana matura teoretic, nu rolul de mama ar trebui sa ma defineasca in relatia cu el. Gresesc?
Referitor la persoana cunoscuta care a incercat sa-si rezolve propria problema cu ajutorul unui tert, poate rezolva problema de moment, dar la urmatoarele dati ce va face, va suna din nou ??

probabil ca solutia e sa mergeti la terapie de cuplu. dar e chestie de durata, si mai apare si intrebarea el e dispus?
in teorie da, unul dintre parteneri nu trebuie sa fie "parinte surogat" pentru celalalt, dar daca e sa analizam practic..
sunt o groaza de cupluri, in special cu el mult mai in varsta in care sub ambalajul noncomformismului vis-a-vis de diferenta de varsta, de fapt se ascunde un soi de pansament pentru niste lipsuri din copilarie..

tipa de care povesteam, a reusit sa-i faca un copil si sa-l ia cu acte. cu aceste obiective atinse, posibil ca intr-o situatie similara sa nu se mai agite la fel. sau cine stie? :D

Mariana, cred ca persoana de mai devreme avea dreptate: daca ceva chiar functioneaza, de ce vrei sa schimbi ???

Multumesc in primul rand pentru raspuns !
si scuze pentru intarziere..
Teoretic aveti dreptate, intr-o situatie normala, nici eu si probabil nimeni altcineva nu ar fi de acord sa poarte o centura de castitate. Dincolo de potentialul disconfort fizic, care cred ca exista, probabil cel mai important este cel psihic, faptul ca exista o constrangere.
Insa in cazul nostru situatia a fost diferita, cel mai probabil un cumul de factori care au "umplut paharul" si asta a fost singura solutie viabila care am gasit-o. Probabil daca era sa-mi ascult marea majoritate a anturajului o solutie mai buna ar fi fost divortul, insa nu faptul ca el era fara loc de munca, separare, batai de cap, partaj si altele, ci faptul ca ambii, atat eu cat si el, ne-am dorit sa pastram familia unita si copiii in liniste sa isi poata vedea de copilaria lor si de scoala.
Nu l-am inselat si in ciuda programului meu incarcat si al lui tot timpul acasa, am incercat cat omeneste posibil sa fiu disponibila ca sotie, ca femeie, atunci cand si-a dorit. Nu m-a deranjat nici "putinta" lui ca barbat si nici orice fantezie, cu mine, a avut. Sper ca sunt destul de clara...
Totul insa pana nu si-a putut tine pantonii pe dansul, a fost intr-adevar, prea mult !
In locul meu, ati fi mers iar si iar, pe acelasi drum al promisiunilor mai tot timpul incalcate? ati fi ales despartirea ? sau, cu toate indoielile aferente ati fi ajuns tot la o centura de castitate ? Multumesc!