Copilărie zbuciumata, adult depresiv

Buna ziua!
Am ales sa scriu aici pentru ca ma aflu intr-o perioada foarte proasta și simt ca nu mai găsesc scăpare.
Am 25 de ani și datorită unei copilării intr-o familie unde scandalurile și bătăile erau la ordine zilei am ajuns astăzi sa fiu un adult care nu se poate integra in Societate. Un adult anxios și depresiv.
Problema mea cea mare este ca nu pot avea o relație, nu pot avea parte de sex, sunt foarte timid, nu știu cum sa ma comport cu o fata și după o grămada de încercări am ajuns sa-mi fie frica de relație. Precizez ca am suferit după fiecare fata cu care am avut tendința sa formez un cuplu. Suferințele mele sunt antrenate și de gelozii excesive și de frustrări ca nu am reușit sa ma culc cu niciuna dintre ele.
Sufăr de anxietate de performanța, overthinking, depresie.
Am realizat după multă vreme ca toate astea mi se trag de la lipsa paternă din viața mea.
Părinții mei s-au despărțit când eu aveam 8 ani și de atunci eu nu am mai avut niciun model masculin in viața mea pentru ca am rămas cu mama care de altfel a plecat 8 ani mai târziu și ea in Italia, eu crescând mai mult singur și trist.
Sunt efectiv la capătul puterilor, m-am saturat pana peste cap sa fiu frustrat și sa ma lase toate fetele cu care interacționez cu buza umflata. Nu am avut in viața mea, relație stabilă deși in momentul de fata am ajuns sa-mi doresc mai mult decât orice aceste lucru.
Pe plan sentimental am avut numai eșecuri și suferințe.

Va rog din suflet sa ma îndrumați cumva. Nu știu ce sa mai fac.

Ps: am fost la o grămada de psihologi, Terapii peste Terapii... însă sunt la fel.

Am un gol in suflet pe care nu-l pot umple cu nimic.