crize de gelozie, paranoia

am mai citit inka o data mesajul tau sa nu emit nimik din ceea ce miai raspuns intradevar sunt o persoana care prinde repede incredere si pune repede la inima..dar cum ai spus si tu ca si vorba aceea vulpea isi schimba plana dar naravul ba..sincer am incercat si eu de nenumarate ori sa fiu rece sa ma fac indiferenta dar nu reusesc ptr ca in inima mea si pentru toate cele ce am trait eu vreau o familie fericita bazata pe incredere si liniste pentru mine si pentru toti cei din casa...si de aceea nu reusesc si plus am crezut ca daca eu sunt sincera asa poate va observa si se va schimba dar din pacate nici acuma si nu stiu nici daca pe parcurs se va schimba ceva...plus ultima noastra dinsctie in care am incercat sa ma fac la fel de rece a fost chiar acum recent cum am scris in prima scrisoare el este in tara lui d ceva timp si imi tot spunea ca acolo familia lui ia spus ceva d genul de unde sti ca ea intro buna zi nu pleaca si te lasa si fara copil si te trezesti la o varsta singur si fel si fel de vorbe..el mia spus asta iri la telefon si mia mai spus ceva de genul ca le-ar fi raspuns e viata mea am un copil cu ea acum si daca o sa faca asta atunci faca cum crede ea...in schimb eu stiu si sunt constienta ca ai lui nu iau spus asa ceva deoarece cu inca o zi inainte eram suparata pe el si am vb cu sora lui si iam batut un apropou legat de asta si mia spus ca nici sa nu te mai gandesti ca ar putea sa faca o a 2 nunta acum ca are un copil este impotriva religiei noastre...bineinteles nu o pot crede prea mult nici pe ea..avand in vedere la ce mia spus el am incercat sai raspund rece...fa asa cum crezi tu ca ma cunosti pe mine si daca crezi ca nu iti este bine atunci fati nunta cu cea mai frumoasa fata pe care o crezi tu si cu cine crezi tu ca te simti bine si la locul tau...iar raspunsul lui a fost bine daca tu spui asa atunci ma insor aici in tara mea si sunt si cu tine si cu ea...in caz ca ma lasi tu o am pe ea...normal iaim si raspuns ca daca as afla asa ceva intre noi se va termina si de asta s fie constient...nu as suporta si plus oricat ar ascunde dea lungul anilor tot as afla...plus ca cunosc vocile celor din familia lui si plus ca asa cum mai este o vorba oricat am incerca sa ascundem ceva intro buna zi tot iese la iveala...nu stiu cum sa mai reactionez si nici cum e mai bine sa fac si ce sa fac..simt uneori ca ma minte cu anumite cuvinte si ca imi spune asa ca sa imi faca rau...dar cum mai poti apoi sa spui te iubesc dupa ce ma faci sa plang pana lesin si sa imi blestem intreaga viata..??? eu asta nu pot intelege

aa si sa nu uit tin sa spun ca de la faza cu tipa respectiva nu mai avem aproape nici relatii sentimentale ma refere in pat...asta cine stie cand si cine stie cum..iar de popaturi numai daca eu fac asta ca din partea lui nici atata...

si nu ca totul sar baza pe asa ceva asta niiodata dar nu imi pot da seama de ce este cu totul si cu totul alt om din aceea zi...sau poate ca nu am vazut eu toate asa sincer daca le vedeam de asa ceva mas fi ferit ca si d raie...

Complicata rau situatia ta.E normal ca nu poti intelege purtarile lui.Ceea ce e anormal pentru tine, pentru el reprezinta normalitatea.Dar sincera sa fiu, cred ca si tu ai gresit cand ai acceptat sa convietuiesti cu un afemeiat.El stie ca il iubesti si ca, oricat l-ai ameninta, tot langa el vei sta.Nici eu nu inteleg astfel de "iubiri", sunt peste puterea mea de intelegere.Chestia cu "asa sunt barbatii"doare al naibii de rau.Mi se pare umilitor sa minti in iubire, iar, cred eu, ca cei care iubesc cu adevarat nu fac asta.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, insa cred ca ar fi bine sa-ti impui sa nu mai fii tratata astfel.Cred ca meriti mai mult, mai ales pentru faptul ca stii sa iubesti cu toata fiinta ta!

da intradevar asa am ajuns si eu la concluzia sa cred ca e afemeiat nu am probe care sa imi poata dovedi dar faptul ca timp d un an a trait cu 2 prsoane lasa de dorint intradevar si eu cred ca el stie ca il iubesc si de aceea face cum vrea si ma joaca din vorbe mai bine spus iar apoi vine langa mine ca si cum nu ar fi fost nimik dupa o portie buna d plans sau dupa o cearta futunoasa nu mai pot intelege nimik uneori simt ca toata viata mea este si va fi un calvar..iar raspunsul la faptul de ca am acceptat sa raman cu el stiind chestia asta..este faptu ca eu ram deja in 6 luni cnd am aflat despre aceea femeie si am inkis ochii nu numai din iubire si ci pentru copilul ce urma sa vina...am crezut ca poate el il vaschimba si ca toate vor fi altfel apoi dar nici acum nu este asa...si in plus sa fi o mama cu 2 copi cu tati diferiti nu prea mai ai fata in societate cel nu putin nu la noi in romania sau nu as putea sa ma intorc vreodata asa cum spune tata in casa parintesca cu 2 copii ai nimanui..eventul as ramane aici si mas duce in casa unde are tata aici in tara respectiva..problema este ca el stie unde este casa si acolo mar gasi foarte ushor si mar inmuia la loc c a sa am sanse d vindecare daca plec la pasul sa il parasesc tre sa fiu cat mai departe pentru un timp cat mai indelungat...

Oamenii ii descoperim cu fiecare zi care trece, uneori trec ani pana sa-ti dai seama de adevaratul caracter al celui de langa tine.Uneori suntem orbiti de iubire si nu vedem ca suntem singurii care iubim intr-o relatie.Acordam circumstante atenuante tuturor gafelor care ni se fac.Dar sa stii ca vine o zi cand te saturi, cand nu mai suporti sa fii umilita, desconsiderata si tratata necorespunzator.
Sa-ti dea D-zeu putere sa treci peste toate, cand simti ca nu mai poti priveste-ti copiii in ochi si vei intelege ca poti muta chiar si muntii din loc.Ei iti vor da toata energia si puterea de-a merge mai departe.

asa imi doresc si eu as vrea sa fie bine oricum sunt deja la capatul rabdarii deoarece deja am 24 d ani si nici un pic de fericire am sa mai las un ragaz d timp si daca chiar asa va continua am sa renunt prefer sa las copii fara tata decat ca intro buna zi sa se ajunga la violenta si chestii de genull...mai bn sa ma intrebe de ce nu e tati decat mai tarziu sa spuna asa am vazut la tati si mami...mias dori din suflet ca acum cand vine sa fie alt om dar acuma ceo vrea dumnezeu el stie mai bn care imi va fi drumudl din nou...

Despre parerea lumii sa te intereseze mai putin.Cred ca ai tai copii merita sa traiasca intr-un mediu linistit, fara certuri interminabile.Oricat le-ai ascunde tu relatia voastra tensionata, sa stii ca ei simt asta.

bineinteles...si mai ales fetitza care deja stie ff bine sa vb ata e bn ca nu intelege inka bine limba...sa auda despre ce este vb...

O despartire e dureroasa atat pentru adulti, cat mai ales pentru copii.Insa tu stii mai bine cat vei mai putea suporta climatul acesta, izvorat din egoismul unui om, pe care nici ochii copilului lui care-l privesc nu-l pot risipi.
Daca vrei sa continui, trebuie sa te inarmezi cu rabdare, sa fii pregatita sa pierzi lupta dupa lupta.si sa traiesti cu speranta ca vei castiga candva.Astfel de "orgolii masculine"sunt greu de infranat, se vor manifesta atat timp cat il tin "puterile"...
Daca vei pleca, probabil vei fi torturata de gandul ca n-ai facut tot ce ti-a stat in putere sa-ti salvezi familia.Dupa cum vezi, esti pusa in fata a doua alternative de doua ori nefaste.Esti singura in masura sa alegi raul cel mai putin rau.Ce sa-ti doresc?Liniste in suflet si sanatate!

gata eram la masa si de aceea nu am scris mai multe nu am reusit de cat astazi sa pot manca dupa gfazele de zilele trecute, , bineinteles ca ei simt tot fac parte din mine si au simturile lor exact asa cum eu am simtit atunci cand eram insarcinata cu rebeka ca imi pierd copilul cand de fapt in sinea mea stiam ca nu sunt insarcinata...dar cum mia spus si prietena aceea simt de mama..asa si ei..si plus baiatul cnd sa nascut si o perioada de timp somnul lui era foarte dus puteam sa sparg si sa trantesc mobila in casa ca el nu avea treaba dar la ceel putin 2 certuri acpoi in casa doarme cu ochii intredeschisi si tre sa merg ca musca sau prefer sa imi pierd timpul in bucatarie atunci cnd el doarme...copii raman traumatizati si socati pe viata de la anumite lucruri intamplate in viata lor si ei de asta sunt constienta..uneori cand ai spun unde ai fost de ce iara nai sunat si etc..imi aduc aminte de scenele mamei care ai spunea tatalui meu lasa ca stiu eu ca ai fost si ai facut si ai dres care poate uneori nu era sau exista asa ceva plus ca tata nu facea nimik fara sa nu o sune..si chiar si daca avea pofta sa stea sa bea un pahar de coniac ce ai placea lui cel mai, mult pana si pe ala ail bea acasa duüpa masa si foarte foarteee rar ca el sa fie vazut in vreun restaurant cu cineva..sau la vreun bar...poate o data in an...uneori cred ca am scnele mamei mele si ca seman cu ea si fac crize aiurea dar uneori imi dau seama ca da am aceste scene dar si cu motive destul d intemeiate si plus nici el cum am spus nui mai prejos..nu de multe ori mia spus eee de unde stiu eu ce faci tu cat stai acasa=))...de unde stiu eu ca tu intradear nu ai ata treaba cu cineva..altadata eram cui treaba si uneori ma pird cu privirea si cu gandul adand si raman uitata in locul care ramasesem in aceea zi erau mai multe persoane printre care si un tanar...la care imi spune impinganduma brusc..mai te uiti mult la ala sau ai avut vreo treaba cu el...am ramas masca nu mai aveam nici cuvinte numai cand cu adevarat mam uitat mai bine prin multimea de oameni se afla un tinerel=))) dar nu il vazusem pana nu ma trezis el din vis una era si dimineata si eram cam obosita si 2 trebuia sa stam in asteptare..in locul in care eram...tragi toate astea si uneori de nesuportatt

nu stiu cand imi voi gasi linistea si daca ea se va mai lasa mult asteptata..uneori sunt la capatul rabdarilor si uneori stiu si de ce sufar atata de mult..pentru ca eu insami am suferit in copilarie de lipsa de iubire din partea meamei mele si banuiesc si cred ca asta ma chinuie si acuma si de aceea simt mereu nevoia sa fiu iubita si sa ma simt iubita iar in locul in care nu mi se ofera incerc mereu sa fug si sa stau deoparte cu toate ca stiu ca voi suferi..

Acum ai doi copii care sigur te iubesc si te vor iubi.Te-ai casatorit la varste in care totul era roz, iar alegerile n-au fost tocmai inspirate.Iti recomand sa citesti cartea, , FEMEI CARE IUBESC PREA MULT", scrisa de Robin Norwood.O gasesti pe net.Trebuie sa-ti asumi si vina de-a fi ales prost.Dar.., fruntea sus!Viata merge mai departe.Poate va veni si vremea cand te vei uita in urma si vei zambi multumita.

ai foarte mare dreptate si iti multumesc ca miai fost alaturi si ca mia raspuns cineva scrisorii mele..ma simt mai ushurata si mai linistita atunci cand am cu cine vorbim cum am spus nu mai am nici prieteni din cauza lui deci efectiv nu am cu cinne ma destainui..iti multumesc ca mai ascultat si ca am mai primit si sfaturi..iar desre carte chiar acum am sa o caut si poate d maine ma apuc sa o citesc iti doresc noapte buna si somnik ushor deja in romania este peste 12 cesul...la noi nu...nb...

Cu multa placere!Nu stiu cat ti-am fost de ajutor, dar sa stii ca si la mine suferinta face parte din viata.Iti doresc numai bine!

neatza...acum am citit ultimul tau mesaj nu imi puteam da seama ce vroiai sa spui prin suferinta...si am dat inapoi la povestirile ce leam citit pana sa ma apuc sa scriu despre mine...intradevar nici viata ta nu este asa d ushoara si sincer legat de el banuiesc ca nici nu mai ai pentru ce sa te lupti efectiv sau sa mai fiti impreuna eu una sincer daca si acum sar fi ajuns asa d departe precum eu nu vreau de la certuri sa ajungem la mai mult nu as mai fi rezistat..una ca oricum am suferit detul in viata mea si 2 ca nu suport violenta sau chiar daca suport cate ceva dar nu prea mult totul are o limita iar legat de violenta excesiva limita mea este de timp redus..din toata povestea mea si cu toate ca este destul de mare am mai omis unele lucruri din viata..tatal fetitei pe perioada cnd eram impreuna era foarte atasat de fata si inka este si acum cu toate ca fata este la mine ma amenintat cum sar spune ca daca eu sau cel cu care traiesc ridicam mana la fata si el aude asta va fi rau..dar in perioada cand eram inka impreuna la cate o cearta si uneori nervoasa ai spuneam ca am sa plec intro buna zi iar replica lui era fata ramane la mine..si poate ca eu nu las mai fi suportat faptul ca el nu muncea de muölt timp dar am lasat ceva anisori sa treaca pana mam hotarat ca orice ar fi eu tre sa imi vad d viata ca orcium nici fetita nu va avea nici un viitor daca raman asa..tin sa mentionez eram tot timpul convinsa ca am d luptat ptr fetitza mea si ca atunci cnd el va afla ca eu vreau cu adevarat alta viata va fi un scandal monstruos..am trait cu frica mereu pe tema asta insa atunci cand sa intamplat el mia vorbit cu calm si rabdare..esti mama te simti c ai suferit si ca neai tinut cu ce ai putut si te respect ca cel putin timp de atatea ani ai fost alaturi d noi si ai facut foarte multe si de asta am hotarat sa iti cedez fata fara nici o replica ai pierdut ceva timp din viata ei in schimb de acum in colo poti recupera insa cu conditia ce am scriso mai sus..ca fetitza sa nu fie lovita sau sa auda ca as maltratao sau lucruri de genul...bineinteles ca eu nu as lasa nimanui sa faca rau fetiii mele si chiar nici baietelului..iar legat de baiat la mine este aceeasi situatie ar trebui sa lupt pentru el si sa il castig deoarece este pe numele lui trecut nu suntem inka casatoriti dar baiatul poarte numele si religia lui..in schimb ceea ce si el a fost de acord are dubla cetatenie adika detine pasaport romanesc si cel de aici cetatenie dubla...iar asta ma ajuta cat d cat.. iar sincer sunt destul de contienta ca ptr baiat trebuie sa ma lupt ca sa il am iar lupta asta este foarte dura deoarece in religia lor nu sunt de acord ca copii sa ramana mamelor sau ca ei sa lase copii mamelor..dar mas lupta pana nu as mai putea cateva avantaje le am ca sa castig..fata cu care ma inselkat timp de un an il uraste la moarte si efectiv ea nu stie ca eu cu el inka mai suntem impreuna..atunci daca as contactao poate ar veni sa proces...cateva persoane care l.au vazut in casino si poate poate sar veni..poate si unii din vecini care sunt suta la suta sigura ca au auzit certurile noastre dea lungul timpului...totusi o lupta ar trebui sa zabt daca vreau sa castig..sau poate pot pierde..sincer uneori se merita sa ne gandim si la noi..si la viata noastra si noi suntem oameni si nu animale si noi meritam sa traim in societate..si spun asta referindu-ma la faptul ca pe perioada cand era, m disperata ca tatal fetitei nu imi va ceda custodia ei si o sa am de tras ceva ani pe baza asta cel cu care sunt acum imi spunea uneori sa nu mai imi fac atatea griji si sa merg ushor mai departe sau chiar sa ma mai gandesc si la viata mea deoarece copii cresc mari si uita de parinti si uita cate noi tragem pentru ei sau cate am suferit..in zilele noastre este cam adevart ceea ce mia spus foarte putini suntem noi generatia mea care le suntem recunoscatori familiei sau parintilor nostrii iara pana la generatia copilor mei cine stie ca se va ajunge...sunt multe cazuri care mama si parinti au suferit de dragul copiilor si la batranete sau ales uitanduse la usa pe care nu intra nimeni sai intrebe daca au o paine pe masa si cazuri in care copii le iau pensiile si se distreaza sau cumpara droguri din pensia sarmanilor batrani care raman fara un dumicat pe masa dar nici cei pe care ia crescut si ia ingrijit cu bunatate si cu iubire nu sunt ajutatori si recunoscatori...de ce scriu toate astea si unde vreau sa ajung banuiesc ca ti-ai dat seama...cu toii ne iubim copii le le dorim o viata buna o familie fericita dar nu toti putem avea parte de asta multi suferim d necazuri in famile si fel si fel de intamplari dar merge mai departe in viata de dragul copiilor..la un moment dat iti dai seama ca totusi tu de fapt nu mai ai nimik..nu ai copii nu ai avut o viata si nu ai realizat prea multe asta ca le oferim mereu ceea ce este mai bun copiilor nostri..atunci fiecare om este de datorie sa isi creasca copii cu iubire insa uneori chiar nu ar trebui sa ne sacrificam si propria viata pentru asta cu toate ca e dureros ce spun si foarte greu de facut parerea mea ar fi sa lupti de ati castiga copilul si daca lupti din inima vei castiga asta iti spun sigur..dar nu mai te lasa terorizata si maltratata de nimeni si de nimik..nu se mai merita..si nu sti ce se va ajunge pana copii tai vor creste mari si ca si mine au momente in care fac diferente intre parinti si cred ca tata e mai bun sau mama e mai buna..cum ai si specificat deja iti influenteaza copilul asupra ta..eu nu stiu ce varsta are copilasul tau sa iti pot spune cam cat de influentat pana acum este insa iti pot spune ca el daca tu mai continui cu aceeasta relatie copilul tau va ramane traumatizat si anumite lucruri ce i sau intamplat sau ce i sau spus in copilarie isi va aduce aminte de ele si mare...exact ca si mine...si va incerca sa faca dinferenta intre ele dar niciodata nu va sti care este adevarul exact cum ai spus si tu e undeva la mijloc..copilul va creste mare va avea necazurile vietii lui iar tu vei stat poate in atatea in intrun terorizm..si poate intro zi relalizizi ca ai facut toate astea pentru nimik si ca nu ai nici un respect nici macar din partea copilului tau..asa ceva este dureros dar este si adevarat..sa sti ca stand in continuare cu acest om nu ai nimik de castigat familia ta va fi o teroare zi de zi copilul tau nu va avea ce sa invete bun de la voi si atunci tot nu ai nimik d la viata in schimb poti lua decizia in maini si sa te zbati sal il castigi cu toata puterea si daca ai o inima deschisa si plina de iubire crede-ma ca vei primi orice in viata...pentru ca eu cred ca totusi exista cineva acolo sus care uneori este si cu unii din noi dreptt..si de ce spun asta intradevar am avut o viata zbuciumata de la propria mea familie si pana in prezent de sot si am trecut prin multe dar necazuri si suparari ale vietii pentru varsta mea dar nu pot spune ca pana acuma dumnezeu mia dat numai cu piciorul pentru ca ce miam dorit mai mult si pentru am plans noti intregi timp de aproape 2 ani in lipsa fetei el mia oferit..lacrimile mele sau stupat atunci cnd miam tinut fata in brate si am stiut ca sunt libera si ca e numai a mea si nimeni nu mio va luat..iar in cazul in care as avea de pierdut la baiat sincer sunt atatea moduri de a fi aproape de copilul tau si de ai urmari fiecare miscare din viata si de ai fi alaturi...chiar daca suferim ca ei nu sunt langa noi zi de zi mas multumi sa stiu ca ai este bine sau cel putin asta sa o cred eu si sa stiu ca si mie este bine..dar nu mai traim viata de calvar si nu mai vedem cu ochi nostrii teroare zi d zi si mai ales nu putem stii daca cel pe care il parasim va lua o lectie de la viata si se va schimba in bine...unele persoane o fac iar altele nu...nu iti poate lua toate drepturile asupra copilasului daca ar fi cazul sa ramana la el iar viata ta va fi si cu totul alta si plus gandestete si daca el ar avea unde sau cine sa aiba grija de copil..daca da si are pe cineva in familie atunci sigur va lupta cot la cot cu tine..ptr custodie daca nu atunci va lupta dar nu cu toata fiinta lui si cu toate rele lui caci va fi constient ca nu ai poate oferi un ajutor copilului si nu are cine sa stea cu el..si atunci ar lasa ca totul sa fie in favoarea ta..sa sti ca si daca suporti in continuare eu cred ca nu ai nimik de rezolvat nu aici nici tu o viata si nici copilul tau insa uneori din afara putem da o alta viata copilor nostri si totusi putem fi alaturi de ei si candva ne vor intelege si iara viata lor se va schimba si uneori in bine pentru ca noi anumite persoanme cand trecem prin greu sau prin suparari luam inka o lectie de la viata...eu sincer am trecut prin multe dar uneori sunt multumita ca am avut o viata proprie ca nu au fost multe persoane care miau stat in calea vieti si ca ce am decis sa fac asta am facut fara sa tin cont de nimik chiar daca era bine si chiar daca era rau..si asa mereu am luat o lectie de la viata si voi lua in continuare..stiu ca multi spun sau au spus in spateloe meu poate ceva de genul..e o c.. la avut pala la luat pala a facut a dres dar nimeni nu stie mai bine ca mine ce a fost in casa mea efectiv ce a fost in inima mea sau prin ce eu am trecut de am facut asta...eu nu ma consider in nici un fel din toate vb lor pentru ca nimeni mai bine ca mine nu imi stie viata sau ce am trait si plus nu mai traim in epoca veche sa tragem ca roabele la cratita si sa suportam si bine si rau si mai ales raul distrugator care exista in zilele de astazi..cum eu nici acum nu voi suporta sa fiu multa vreme calcata in picioare deja miam distrus ceva ani din tinerete alaturi de anumite persoane si nu voi mai astepta ani sa treaca ca sa ma lamuresc bine sau rau nu are cine sa ma judece decat candva acolo sus cnd eu nu voi mai trai..el are dreptul din lume s imi spuna ce am gresit si ce nu..pana atunci am sa fac asa cum cred eu ca este si bine si plus asa cum imi este si mie mai bine deoarece cum am spus multi suntem cele sau cei care ne tragem necazul de dragul copiilor..dar sincer nu se merita chiar atat de mult...pentru ca ca oricare in lume crestem avem o viata a nostra si foarte multi sunt cei care se mai gandesc ca mama si tata au tras si sau sacrificat poentru ei sau daca se vor gandi asta va fi atunci cand noi nu mai suntem in viata..si am un exemplu foarte bun legt de asta...cel cu care sunt acuma ia murit mama d curand de asta sa dus in tara lui la anumite certuri avea obiceiul sa spuna ceva genul jur pe mama sa moara nu mai fac niciodta ca si tiganii de altfel jur sa faca sa dreaga ca nu mai fac si in schimb la ceva timp aceeasi perioada si aceleasi greseli se repeta...nu de mult cu cateva saptamani la incident cu mama lui si am descoperit ca el joaca si casino am avbut cearta in casa pe tema toate ce se intampla in casa noastra si atunci iam spus ceva genull...nu te inteleg de ce oare faci toate astea ai o familie ai un copil frumos tiam nascut si baiat asa cum voi va mandriti in religia voastra ca primul copil este baiat ai bani ai un serviciu bun si bine platit si o femeie care te respecta cum poate mai bine si dumnezeu e sus si am incercat mereu sa il fac sa se simta bine si sa fie toate bune in casa si asta din respect ca mia acceptat si fetitza si nu mia reprosat despre ea..am incercat sa gatesc ca in tara lui sa fac paine ca la ei si multe lucruri numai sa am o familie fericita pentru copilasi mei si ´sa imi fie bine de cel pe care il iubesc...dar stiti cemia raspuns atun ci din nou-...jur pe mama sa faca sa dreaga ca gata ma potolesc., , fiind nervoasa am spus ceva de genul sa dea dumnezeu sa moara ca prea teai jurat pe saraca femeie dar in schimb tu nu teai schimbat deloc numai te juri te juri dar nimik in bine intro zi o sati moara mama si ai sa vezi ce ai facut...sincer ma mir ca nu mia plesnit vreo palma sau sa ma ia la vreun omor..insa a spus ceva gen cum poti dori moartea mamei mele si sa spui asa ceva e mama mea si o iubesc mult suntem 8 frati si tata nam apucat sal cunosc a muirit cand eu eram mic sa chinuit singura cu noi toti si de asta eu o iubesc mult...la care eu din noua aceeasi vorba iam spus..nu cred ca o iubesti lasa sa moara si ai sa vezi atunci pe cine teai jurat fals sa dea dumnezeu am spus din nou sa moara si sa se uite de sus la tine la felul cum tu iti tratezi familia si cate imi faci dupa iubirea ce eu tio acord..el mia spus apoi ca da dar chiar daca mam jurat nam spuso din inima pentru ca nu mias dori sa i se intample ceva mamei mele..a spus el..la care eu iam spus inapoi..nu conteaza ca spui din inima sau nu conteza ca mama ta nu are nici o vina ptr ceea ce tu faci si ceea ce tu familiei tale faci ca tu sa te juri pe viata ei...am crezut ca a inteles ceva din toate astea insa nimik..nu mult a fost timpul in care toate a venit ca un fulger pot spune maxim o luna de la conversatie mama lui a incetat din viata..sincer eu nu miam dorit din inima cum a spus si el de fapt dar dumnezeu poate ca mia vazut durerile si ia dat si lui pe cea mai puternica ceea pe care el obisnuia sa ai doreasca moartea chiar daca cum spune el nu era din inima...imi pare rau pentru cele intamplate sincer si uneori ma simt vinovata...dar stiu ca nu eu sunt de vina ci juramintele lui false deoarece eu nu ma duc la biserica nici nu ma rog in fiecare seara si nu sunt nici ana credincioasa insa dumnezeu exista in inima mea si cred ca toata fiinta ca acolo sus este cineva care are un ochi si pentru noi...si credeti ca a luat o lectie de la viata dupa toate astea...eu cred ca nu..avand in vedere ca zilele astea mia spus ca el isi cauta o a 2 sotie si ca in continuare incearca sa imi faca rau sau sa ma stie ca sufar ssau plang..de asta am si spus ca am sa mai astept venirea lui si daca nici acum dupa o lectie de viata nu se va schimba am sa renunt...tin sa spun ca dumnezeu a fot crunt un pic cu el na apucat sa ajunga la mormantare avionul lor face 16 ore dar are si schimbare ar fi apucato dar in drum sore aeroport a fost drumul inkis si a trebuit sa astepte urmatorul avion sa poata poleca si din cauza asta nu a mai apucat so vada..imi pare sincer rau dar observ ca nici acuma dupa toate cele nu a renuntat inca la prostiile lui...dar in curand voi renunta eu la tot si chiar am sa tin aceasta pagina de forum si am sa mai scriu pe dea lungul timpului chiar daca cineva imi citeste ce scriu sau nu uneori ma simt eu bine ca scriu si ma mai descarc crezand ca cineva imi asculta vorebele...revenind la tine nu tin neaparat sa imi urmezi sfatuöl ca nu candva sa crezi ca anumite persoane teau dus in eraore si era mai bine sa ramai sau cine stie ce sa faci..dar sincer eu nu as mai ramane nici un minut..si mas lupta cu viata si cu costodia copilului cat sar putea de tare daca ai incredere vei castiga sau chiar daca vei pierde sa nu uiti niciodata ca tu insa te-ai luptat...dar si viata ta este pretioasa..si asta sa nu uiti niciodata ca daca tu intro buna zi din disperare ai sa incetezi din viata atunci si copilul tau va fi afectat..gandestete bine atata si la tine cat si la copil dar in general la toata viata ta pana la batranete ca nu cumvasa omiti sau sa te lasi dusa de iubirea fata de copilas si sa te inkizi in tine sa renunti la propria viata pentru el care intro buna zi te va uita cum se spune ca murim ne plang 2 3 zile si gata se uita cu timpul dar tu deja nu mai esti...eu spun sa te gandesti bine..si la viata ta...revin cu inca ceva legat de faptul unor vorbe la durere..cu tatal fetitei am avut cndva la fel o cearta din cauza serviciului asta era undeva aproape de sf relatiei noastre in care nu mai putem concepe ca el nu este in stare nici sai ofere fetitei mele o bomboana pe proprii lui bani si de la aceea cearta am auzit pentru prima oara un cuvant urat din partea lui cum am si spus in prima scrisoare in ultima etapa si el era foarte schimba ma facut c.va..am crezut ca inebunesc pe loc dupa un copil si dupa catev trasesem ptr el sa imi spuna asa ceva stiu ca poate nam mai fost domnisoara atunci cand neam luat dar asta nu inseamna ca sunt si asa ceva..avand in vedere el cunoscand familia mea si statutul tatalui meu..in fine nu asta e important acum..mam enervat si din nou la disperare si la nervi prima vorba am de nervi mia fost sa moara mama ta ca eu sunt asa cum spui..sa uitat la mine si mia spus ceva de genul daca nu erai tu si daca nu te iubeam te bateam la vorba asta de te jucam in picioare ai norc ca nu consum alcool si ca nu am scene de violenta cu tine s fi fost altcineva las fi omorat pe loc..mam ingrozit ce am auzit din gura lui nu credeam ca vulpea planda mai zgarie si rau avea o umbra de ura in ochi si un sentiment de a ma strangula...mai pe scurt pot spune ca exact la ceva interval de timp nu a murit mama lui in schimb tatal lui...normal ca in orice relatie neau trecut supararile viata mergea inainte si traiam din nou clipe fericite pana intro zi cand iesisem in parc la plimbare siu imi suna telefonul erau nasi fetitei mele de botez..mau sunat pe mine ca nu stiau cum sa ai spuna lui si au decis sa imi spuna intai mie am inkis telefonul dar eram prinsa in ganduri si nu mai puteam nici sa scot un cuvant banuiesc ca mi sa citit pe fata ca ceva nu e in regula si chiar parca ar fi si simtit ca primaa lui intrebare a fost..ce sa intamplat cei cu fata asta eu eram muta la care aud ceva de genul ce sa intamplat de ce nu spui nimik a murit mama..???eu am raspuns scurt nu dar tatal tau.tragiccc din omul inalt puternic si pe fata a caruia nu vazusem in veci o lacrima de suferinta caci tin sa spun am creuzut mereu ca e o stana de piatrs si ca el nu stie ce e ala plans vreau sa spun ca a picat jos in inconstienta eu mam blocat mai tare si nu am stiut ce sa fac cum am spus era un barbat bine facut si stabil nici nu il puteam clinti din loc dapoi sal car si pana acasa iam dat palme am fugit la primul magazin ce lam vazut si iam aruncat cu apa pe fata se stransese lume eu am crezut ca sa dus si el in momentele alea deja plangeam ca era socata de toate cele pana intrun final sia revenit la insistenta unui baiat care bauiesc ca a avut palma mai grea decat a mea ca a deschis ochi si nu a spus decat fami bilet sa plec acasa...bineinteles am facut cel mai rapid bilet in aceeasi zi a si plecat la cateva ore bune si la apucat sal vada pe tatal sau si sal duca pe ultimul drum..tin sa va spun ca in toate acele ore si pana a plecat de langa mine nu a scos nici un cuvant privirea lui era pierduta si undeva departe nu vreau sami imaginez unde sau la ce se gandea pe atunci..oricum stiam ca de fapt sufera foarte tare..cum vam mai spus pana atunci nu lam vazut plangand niciodata indiferent ca neam certat sau ce am facut nu si nici nu am crezut ca acel barbat stie sa planga sau sa sufere dar cu timpul am inteles ca el era o persoana inkisa ce tinea totul in suflet si poate ca plangea dar acolo unde nimeni sa nu il vada stiu ca printe toate cele ma iubit sau cel putin eu una mam simtit iubita alaturi de el am avut multa incredere in el si nici acum dupa toate cele intamplate nu am auzit sa fi avut vreo aventura cu cineva si sincer spun cu toate ca stiam ca eu eram eici si el iesea in discoteca in romania stiam ca el intro mie de femei nici una nu mil poate lua d langa mine si asta asa a fost dar pana am plecat eu singura..sincer spun nu mia cerut multe explicatii nu ma intrebat ce mia lipsit de am facut asta si nu a vrut nici sa ne reprozam unul altuia de ce sa ajuns asa..mia spus ceva ingen asa a fost sa fie accum nu se mai poate schimba nimik daca ai crezut ca asa tie bine stai cu el si cresteti cel del 2 lea copil plus ca mia acordata si custodia fetei fara nici o replica..insa este acelasi om aceeasi persoana fara servici si fara nici un viitor cu toate ca auzisem ca de o saptamana sa angata asa am auzit ca nici acelo servici nu ai convine si ca nu se mai duce la munka...pe baza ca din nou nu ai convine ce bani primeste..la asta nu lam inteles niciodata mult putin greu ushor toti ne luptam pentru bani si o viata buna si plus daca ar fi muncit atunci cnd era laturi de mine nu sar fi ajuns la asta si in momentele de fata as fi fost o femeie implinita de la viata ca nu imi doream decat atat sa aiba un serviciu si sa fie in randul lumi cu un serviciu nu imi trebuiau bani lui de acolo si nici sa munceasca pentru mine dar ca si acum are o varsta de 30 d ani fiind mai mare ca mine cu 6 ani si mi se pare josnic la varsta lui sa stea sai puna mama de mancare in farfurie si sa nu stie sa fie capabil s aduc un ban ptr familia lui..sincer imi pare rau de el avand in vedere ca pot spune ca mam simtit iubita si fericita alaturo d el din toate punctele de vedere dar fara nici un viitor legat de munka si imi pare rau pentru el ca nici acuma ca neam despartit nu incearca sa isi ajute mama care a ramas singura si cu o amarata de pensie tine si plaqteste casa si mancarea ce o mananca...eu una sincer spun sa fi fost in asa situatie nici mancarea nu ar fi intrat in mine...el stie mai bine cum a spus si el acum deja e prea tarziu pacat ca era un om foarte bun si mam inteles bine cu el si am avut clipe minunate impreuna...astea sunt caile vietii...nimik nu s mai poat intiarce inapoi si plus de asta chiar daca sar intiarec nu miar accepta baiatul si aici nu sunt eu de acord deoarece mi se pare incorect din partea lui ca baiatu asta ia acceptat fetitza si ai face toate poftele avand in vedere ca ei sunt si de o religie mai stricta in schimb el nu miar acepta mie baiatul ca poate lumea lar vorbi ca lam inselat dar tot la el mam intors..nu mi se pare corect din partea lui...iti doresc numai bine si cum tiam spus gandeste bine si la viata ta citeste de mii d ori ce am scris si vei intelege ca si viata ta este foarte pretioasa..ca si cea a coplilului tau...

aa si tin sa spunca uneori ma simt vinovata pentru moarte celor 2 am impresia ca toate astea au fost din vina mea si ca am o guea rea sau uneori cred ca de aur si atunci cand strig la cer dumnezeu ma aude..de multe ori am creut si cred ca el ma aude de acolo de sus si ca legat de suferinta mea audce uneori si in viata celor ce ma jignesc anumite suferinte care de altfel pirderea mamei sau a tatalui cred eu ca este cea mai dureroasa din lume cel putin pentru mine una..nu stiu cum as reactiona ca mama sau tatal meu sa moara indiferent care mia fost alaturi sau nu amandoi sunt pretiosi pentru mine si nu doresc nici unuia moartea...dumnezeu ne vede pe toti si ne da tuturor o lectie de viata eu sunt de parere ca viata noastra de fapt este un test al domnului si ca de fapt el ne testaeaza suferinta bunatatea si felul nostru de a fi si ca adevarata viata este atunci cand ajungem acolo sus unde suntem cantariti ca si la piata pentru binele si raul ce lam facut aici pe pamant si acolo se va decide soarta noastra banuiesc ca daca ajungem in paradis atunci vom trai la nesfarist si fara nici un fel de griji caci suntem sub protectia domnului..iar ptr cei care cantaresc mai mult rau le ofera un loc in iad asa ca un sfat pentru persoanele astea care ne fac rau noua celor care iubim si suferim cu adevarat le va da domnul un loc in iad...si acolo vor intelege suferinta facuta pe pamant..

mersi consiliere_psihologica...sicer nu stiu ceea ce faci sau daca te ocupi de psihologie dar din cate observ nu prea..unu la mana am dat si eu ca din intamplare de acest forum si mi-am dorit sa scriu aici depre viata mea nu stiu daca a fost bine sau rau..apoi faza cu jurnalul sa sti ca nu tine cineva care chiar are intradevar nevoie d ajutor psihologic sa sti ca atunci are si nevoie de un psiholog cred eu nu d un jurnal..acel jurnal cum ai spus si tu te ajuta sa te descarci dar el nu iti rezolva problemele si nici nu poate sta de vb cu mine, cu tine sau cu altcineva..nu stiu la ce ai vrut sa te referi cu faptul financiar..daca ai vrut sa spui despre jurnal sau daca nu am sa imi platesc un psiholog..???in fine raspunsul la jurnal lai primit iar daca te refereai sa imi caut un psiholog sa sti ca imi pot permite unul si unul p care nici nu trebuie sal platesc sunt asigurata medical si ma pot duce la un psiholog oricand si pe gratis..si cred eu ca daca ar fi fost cazul sa am nevoie d unul si daca nu aveam asigurare oricine isi face rost d bani sa se trateze...oricum vad ca aceste forumuri oriunde aproape as scrie sunt cam abandonate..nimeni nu scrie si nimeni nu raspunde..papa o zi placuta

da ai dreptate exact cum am scris si eu acel jurnal intradevar te ajuta sa te descarci psihic..intradevar sunt persoane care au diferite moduri d asi exprima sau impartasi gandurile..poate cum ai spus si tu am inteles gresit dar asta am inteles deoarece nu ai citit ceea ce am scris e mult si cere timp..si poate ca asa suntem unele persoane cand stim ca avem sau putem nu ni se place sa se spuna nu ai sau nu poti..(ma refer la jurnal sau la un psiholog..financiar ma refer..)intradevar multe persoane nu au aceste lucruri si poate cum ai spus sapa in gradina scrie pe un jurnal si etc..eu am scris pe forum crezand ca pana sa ajung la un psiholog pot compara si alte povestiri sau raspunsuri cu ceea ce cred eu..despre tot ceea ce am scris stiu si eu solutia dar sti cum se spune pana a face un pas totusi poate este mai bine sa comunicam cu un psiholog cum ai spus si tu este mult mai in masura ca oricine sa ne rezolve problemele..stiu ca am nevoie d cateva consultatii cu toate ca imi stiu uneori raspunsurile la toate intrebarile..dar inca nu vreau sa cedez pana nu consult un psiholog..asa cred ca este cel mai bine ptr ca sunt cazuri legate d viata care uneori noi le gandim din capul nostru si facem ce credem ca este mai bine si ceea ce gandim dar uneori nu este asa deaceea nu am sa fac nimik pana nu ajung la un psiholog ca sa am si parerea lui..si sincer imi pare rau pentru acele persoane care nu isi pot permite unul deoarece uneori ei ne pot face viata mai ushoara sau cel putin ne indeamna pe un drum mai bun..dar sti cum este nu le putem avea pe toate in viata si degeaba am ce imi trebuie daca tot aici tre sa ajung la un psiholog cred numai ca trebuie sa multumesc domnului ca pot avea unul si ca ma pot vindeca asta in cazul in care este ceva d vindecat sau poate chiar imi stiam singura raspunsurile si acolo numai mi se va confirma..mersi si imi cer scuze daca am gresit ceva cu ceea ce am scris mai poate fi si din cauza stresului..si uneori si din cauza ca totodata refuz sa cred ca am nevoie d psiholog ptr am rezolva problema..si asta ma refer ca cei d langa mine ma vor crede nebuna..dar totusi am sa consult un psiholog..mersi mult

Revin dupa ani de zile :) Scriu cu riscul de a nu primi niciun raspuns. Uitasem de mesajul postat de mine, iar de curand mi-am amintit. Dureros sa il citesc din nou. Am si uitat multe amanunte. Ma rog, le-am bagat adanc in magazie.
In viata am dat peste oameni asemanatori noua. Cea mai buna prietena a mea provine dintr-o asemenea familie. Sotul meu la fel. O colega de la munca la fel. Am vecini care au trecut prin asta. E impresionant cati suntem. Si toti, dar toti oamenii intalniti de mine sunt nemaipomeniti. Interesant cum cel mai mult m-am apropiat de oameni care inteleg exact prin ce am trecut. Poate avem un fel de magnet :)
Acum am 30 de ani, recent casatorita. Poti sa crezi ca ai trecut peste, poti sa povestesti zambind despre ce ai trait. Dar niciodata nu o sa fii constienta cat de mult inca esti afectata. In urma unei discutii mai aprinse cu actualul sot, si-a strans pumnul de nervi. Nu l-a ridicat, nu l-a indreptat spre mine, nici vorba de asa ceva. E un gest pe care si eu m-am surprins ca il fac de atatea ori. Dar sub nicio forma nu a fost cu intentia de a ma lovi. In momentul in care am vazut acest lucru, am pierdut contactul cu realitatea. Nu gasesc cuvinte mai potrivite pentru a explica starea mea de atunci. Si am sarit pe el, bietul. Cred ca l-am lovit, stiu sigur ca i-am spus ca il omor daca pune mana pe mine, dar atat imi amintesc. Saracul s-a apucat de plans. Abia dupa secunde bune am realizat ca, de fapt, totul a fost doar in mintea mea. M-am simtit extraordinar de prost fata de el. Am reactionat ca o nebuna de legat. El a inteles inaintea mea de ce am reactionat eu asa. A fost un moment pe care nu l-am putut controla. Si eu am o stapanire de sine foarte puternica.
Ce am inteles eu din episodul asta, e ca oricat de lejer povestesc despre tatal meu, eu sunt afectata la un nivel pe care nu il constientizez.
Dar, din tot episodul asta, am mai inteles ca niciodata nu o sa puna nimeni mana pe mine fara ca eu sa nu imi iau apararea.
Mi-ar placea sa stiu pe ce drum sunteti voi, cele care treceati in acea perioada prin situatiile discutate.
Va doresc din tot sufletul incredere in voi. Caci daca aveti incredere, aveti putere. Si daca aveti putere.aveti totul :)