Cui sa ma adresez?

Intrebarea adresata are legatura cu problema descrisa in mai multe randuri pe acest forum.N-am reusit nici pana astazi sa gasesc o rezolvare ci din contra simt ca se adanceste. N-am reusit sa scap de imaginea primului meu prieten de la 17 ani in prezent am 28 imi apare in vis in fiecare noapte de la un timp incoace, daca pe strada vad un tanar cam de varsta cand l-am cunoscut pe el, noapte il visez, plus ca si comportamentul meu este ca acela din aceea perioada, (de adolescenta) si simt ca nu mai gandesc, ma simt redusa mintal, consider ca nu mai am logica in gandire.Cand vine seara ma apuca o teama sa nu-mi apara iar, zilele pt mine sunt toate la fel, chinuita de teama, sa nu apara iar in viata mea.Mentionez ca este insurat si are si copil acum si totusi imi este frica.Aceste frici m-au daramat, nimic nu ma mai bucura, nu mai am incredere in visele mele, in mine. Parca si o voce imi spune :"te chinui degeaba ca tot asa va fi ".Ma simt ingrozitor, lipsita de speranta, Nu mai stiu ce sa fac...

Nu mai trai in trecut totul depinde de tine. El are viata lui ce-a fost a fost candva demult. Cred ca esti o fata frumoasa fa-ti viata ta. De ce te simti lipsita de speranta ? Ai cumva peste 80 ani? La 28 de ani viata merge inainte, esti prea tanara ca sa te simti lipsita de speranta.Ocupa-ti timpul cu ceva frumos lasa-l pe, , el" cu familia lui.

Poti sa mergi si la un psiholog, ca face bine.
Poti vorbi si cu mine -

Va multumesc pentru ca m-ati "ascultat ", raspunsurile voastre mi-au dat o doza de optimism, au reusit sa ma faca sa vad ca voi lucrurile...pt moment, as fi vrut pt totdeauna.Spun moment fiindca stiu ca iar la cel mai mic stimul legat de el voi cadea...In plus sunt trista si din cauza ca de cand am aceasta problema, in zilele putine cand nu-mi "apare EL" ma confrunt si cu o raceala afectiva fata de cei dragi, nu mai sunt empatica, nu reusesc sa intru in rezonanta cu ceilalti si nu mai stiu sa inteleg oamenii( un subiect care ma macina f mult ).Ma simt ca si cum experienta mea de viata am pierdut-o in urma depresiei.Va multumesc din suflet ca mi-ati acordat atentie, lucru pe care eu n-as putea sa-l faca in aceste momente fata de altii pt ca am impresia ca asa o sa mi se intample si mie si pt ca nu mai vreau sa aud de tristete.

Gandeste-te ca nici o persoana straina nu merita sa te faca sa suferi. Spune-ti mereu :Asta este! Sunt mult mai multe lucruri grave care mi se pot intampla si cel mai important, am multe lucruri in prezent de care pot sa ma bucur" Repeta-ti asta mereu, ai sa vezi ca in timp va functiona, la mine a functionat...

id 1
Am trecut printr-o situatie asemanatoare acum cativa ani.
Realizam ca este vorba de ceva anormal. Impotriva propriei mele vointe.
M-am vindecat ca prin farmec, citind o singura data acatistul Sfantului Ioan Rusul. Parca mi-a luat cineva o panza de paianjen de pe creier.

Cu credinta in Dumnezeu, dar cu mare incredere in tine, vei trece peste aceste"incidente" Esti ff tanara! Viata e frumoasa, gaseste-ti un grup de prieteni in care sa te integrezi si sa-ti petreci timpul in mod placut! Nu sta in casa si te gandi la "prostii" Draga mea, eu am un baiat de varsta ta! Asculta:nu irosi timpul, nu il putel da inapoi!!!!Profita de viata!Admira copacii, pasarile, oamenii, fa in asa fel ca tot ce te inconjoara sa iti fie drag!Hai, sunt cunvinsa ca esti ambitioasa, si vei gasi.luminita spre VIATA !