Cum afecteaza schizofrenia capacitatea intelectuala?

Cum actioneaza medicamentul Rispolept consta? Ce implicatii are asupra vietii sexuale? Cum afecteaza schizofrenia capacitatea intelectuala?

Nu stiu prea multe de rispolept consta dar iti pot da detalii despre rispolelt tablete. Tratamentul cu acest medicament are ca efect negativ scaderea libidoului, a apetitului sexual, precum si uneori disfuncţii de erectie. Problemele nu sunt foarte grave doar ca activitatea sexuala scade in intensitate.
Capacitatea intelectuala nu este afectata, din cate am remarcat eu.

Sotul meu e bolnav de schizofrenie de 13 ani. In prezent se trateaza cu ZIPREXA, e un medicament f puternic dar doctorii spun ca daca continua tratamentul inca 1-2 ani va scapa complet de boala. Suntem casatoriti de putin timp si nu avem viata sexuala. Stau si ma gandesc in viitor aparitia unui copil nu ar fi periculoasa?

Eu ma tratez cu rispolept cinsta, de aproape 2 ani, in urma unei depresii puternice. Din cate am oservat mi-a afectat viata sexuala in sensul scaderii libidoului si am avut ciclu neregulat, imi venea la 2 luni, iar in ultimul timp chiar nu mi-a mai venit de 4 luni.

Afecteaza capacitatea intelectuala in sensul ca nu poti urma cursuri universitare, nu ai voie sa te soliciti prea mult, unele medicamente iti pot afecta memoria(partial)si te poti trezi cu usoare amnezii(depinde de caz)!

Care este mecanismul de actiune al acestor medicamente? si de ce toate aceste medicamente au ca efect scaderea libidoului?

unde se poate beneficia de consiliere pentru familiile cu un bolnav de schizofrenie

pt Carmen_Elena: as vrea sa stiu in ce fel se manifesta boala sotului dumneavoastra... prietenul meu e depresiv si a luat ziprexa... nu mi-ar placea sa devina dependent de acest medicament... din fericire noi avem viata sexuala, uneori chiar de 3-4 ori pe zi desi erectia nu e tocmai grozava uneori... sper ca in timp sa nu mai aiba astfel de probleme desi mai ia din cand in cand antidepresive... nu stiu care e limita dintre depresie si schizofrenie... ma ajuta cineva cu un raspuns?

Draga Carmen _elena, vreau sa iti spun ca nu este bine sa aveti un copil pentru ca riscul ca el sa se nasca bolnav este foarte mare.
Tatal meu a avut schizofrenie paranoida iar eu si fratele meu l-am mostenit, avem alte forme decat tata, dar avem probleme.

Poate am fost putin categorica, dar este mai bine sa stii la ce te expui si sper sa intelegi ca am o intentie buna.

In astia 13 ani a avut 3 crize, dar de fiecare data din cauza ca a intrerupt medicamentatia. Este dependent de ele si asta nu e bine, dar. Doctorii l-au pus sa aleaga intre sanatatea lui si viata sexuala. Il iubesc cu adevarat si ma gandesc ca nu este el de vina ca sufera aceasta boala cumplita. In privinta vietii sexuale se intampla o data pe saptamana, e ok dar nu destul, suntem tineri, dar. E bine si asa numai el sa fie bine. Imi doresc din suflet sa se faca bine si tare mult ne dorim un copil. Am consultat un doctor in Anglia specialist in asa ceva si spune ca nu exista pericol asupra copilului dar ma gandesc si mi-e teama de acest lucru. Va multumesc ca mi-ati raspuns!

Pt.andera26
Am uitat sa dau un raspuns. Cum se manifesta boala sotului meu.
In momentul in care facea crize nu mai stia de el, de ce se intampla in jurul lui, era rupt de tot si de toate. Practic traia intr-o lume numai a lui. Pentru a-si reveni tb internat si pus sub tratament, cum lua tratamentul isi revenea. Apoi se mira de ce a putut face ca si cum ar fi fost un alt om in acea perioada. Cred ca diferenta intre depresie si schizofrenie este ca cea din urma se manifesta sub o forma mult mai severa decat depresia. Depresia se trateaza mai usor, pe cand schizofrenia e ceva mai grav.

as vrea sa stiu daca sotul dumneavoastra este cald, tandru, afectuos, iubitor, pentru ca prietenul meu, din cauza medicamentelor pe care le ia, am impresia ca este lipsit de sentimente, ca uneori nu-i pasa de nimeni si de nimic... nu stiu cum sa-l fac sa constientizeze ca puterea de a se vindeca sta in el si nu in doctori, medicamente sau cei din jurul lui care nu pot face nimic daca el nu lupta pentru a iesi din starea asta... recent am aflat ca m-a inselat, a intrat pe internet si s-a intalnit cu mai multe fete... spune ca ma iubeste, ca vrea sa ramana cu mine si doar s-a amuzat... nu intelege cat ma doare felul in care se "amuza" el... cu toate astea tin mult la el, uneori as vrea sa-l parasesc dar nu pot...

Pt. andera26

Este f cald si afectuos, se poarta f frumos cu mine. Ma ajuta la toate si spera ca intr-o zi sa isi revina si sa putem avea o viata sexuala normala, sa nu ne mai chinuim. Ma uit la el, sufera f mult ca nu poate sa imi ofere mai mult, vreau sa maschez sa spun ca e bine dar isi da seama ca nu ma multumeste si sufera mult. Ne rugam la Dumnezeu sa scape o data pt totdeauna de aceasta boala groaznica. Isi i-a medicamentele zi de zi, toate analizele ii ies din ce in ce mai bine, luptam si vom invinge.

ati incercat sa folositi viagra? s-ar putea sa mearga... stiu ca e cam scumpa... a folosit si prietenul meu o data pentru ca era curios de diferenta si a fost super...:) poate ca din cand ar fi bine sa incerce si sotul asta, bineinteles cu acordul medicului... cel mai bine ar fi sa luati o pastila cu concentratie de 100 pe care o puteti imparti in 2-3 bucati mai mici.. exista varianta de 25 si 50 dar cu cea de 100 iesiti mult mai ieftin... daca nu, puteti incerca diverse produse naturiste care au si ele efect dar tratamentul e mai de durata... sa auzim numai de bine... multa bafta!

Asta ia momentan, ca pana acum fara V nu puteam face nimic. La inceput nu a fost mare diferenta ca inca nu isi facea efectul cum ar fi tb din cauza medicamentelor, acum dupa ceva timp e din ce in ce mai bine. Parca revine la normal. El i-a V de la doctor cu concentratia de 50 mg compensat 99% dar asta bineinteles nu in Romania. Noi locuim in Anglia. Deci e f ieftina, cam 6 £ da pe o cutie de 8 pastile.

se pare ca tratamentul sotului dumneavoastra este destul de puternic.. imi pare rau sa aud asta dar cu siguranta, nu peste mult timp, va fi mai bine...asta mai ales ca va iubiti mult si ai destula rabdare cu el... prietenul meu se simte ok in perioada asta, m-am mutat cu el si sper sa rezist... :) viata sexuala e ok, doar cand este foarte obosit se intampla doar 1 data pe zi. nu asta m-ar deranja cel mai mult la el ci faptul ca, in sufletul lui, cred ca se gandeste tot la fata din cauza careia a facut depresia... nu stiu cand va scapa de "obsesia" asta... sper sa nu mai deureze mult si sa realizeze ca viata este frumoasa si fara o anumita persoana... intre timp ea s-a casatorit... sper ca acum realizeaza ca nu mai sunt sanse de impacare... multa sanatate si putere va doresc!

pe mn nu m-a afectat intelectual rispolept consta, precizez ca fac o injectie, la 2 sapt, de 37, 5. mi-am putus sustine cu succes un ex de post, la care am luat o nota buna

pt d-na Carmen-Elena
tatal meu sufera de aceasta boala de 16 ani si vreau sa va spun k daca va ganditi la un copil nu aveti de ce sa va faceti griji...este adevarat ca sunt cazuri in care aceasta boala se mosteneste, dar pana acum eu si fratele meu, datorita mediului in care am crescut(spun asta pt k mama a avut grija sa ne fereasca de tot ce inseamna "viciu"), suntem perfect sanatosi eu am 22 de ani si anul acesta voi termina Facultatea de Biotehnologii si anul 2 la Facultatea de Medicina, fratele meu are 19 ani si este student la Politehnica...am consultat cativa specialisti, le-am explicat cazul tatalui meu si primul lucru de care au zis sa ne ferim este alcoolul in combinatie cu orice fel de medicament.dac o sa va cresteti copilul departe de aceste lucruri nu aveti de ce sa va facieti griji...parerea mea..sanatate multa

Acum nu mai iau rispolept, am trecut pe Abilify si Depakine. Ma simt mult mai bine dar a aparut o problema, nu am un somn foarte bun. Si am constatat ca nici o memorie foarte buna. Este din cauza medicamentului sau in cauza ultimei crize pe care am facut-o?. Ultimul diagnostic care mi s-a dat este Tulburare skizoafectiva.

buna...am citit cu interes comentariile de aici pentru ca sunt 3 zile de cand am aflat ca e posibil ca fratele meu in varsta de 14 ani sa fie bolnav de schizofrenie. Bineinteles ca momentan nu avem un diagnostic pentru ca abia a facut criza si acum e la spital de o zi. Eu nici macar nu sunt in tara si ma gandesc incontinuu la el si nu ma pot linisti. De cand am aflat, desi mi se pare inca ireal si nu pot accepta am intrat pe multe pagini de internet incercand sa aflu cat mai multe despre tulburarile psihice. Imi este foarte greu si desi nu am mai incercat niciodata sa intru pe un forum, observ ca e un mod prin care se pot afla informatii despre persoane cu aceleasi probleme si asta imi da un sentiment de oarecare siguranta...pentru ca vad ca nu sunt singura in aceasta situatie. De-acum voi intra mai des si sper sa gasesc persoane dispuse sa ma ajute si pe mine cu un sfat sau macar un gand bun.

draga mia, imi pare foarte rau pentru fratiorul tau ca nu se simte bine! Stai insa sa vezi ce zic medicii, poate nu e totusi schizofren.
Eu sunt, am o varsta seja si sunt bolnava de la 16 ani. la inceput mi s-au pus mai multe diagnostice, dar acum 8 ani a fost schizofrenie. acum am 33 de ani
e o boala grea, dar ai ani de zile intregi cand te simti bine, esti om normal, dar daca te superi, sperii, obosesti poti avea recaderi.
repet, e timpuriu sa vorbim despe acest diagnostic pentru fratele tau.
acesta se pune dupa 6 luni de obesrvatie, de fenomene psihotice.
Multa, multa sanatate, nu iti pierde curajul!

Autor: miu anastasia Data: 10-06-2009, ora 18:47
draga mia, imi pare foarte rau pentru fratiorul tau ca nu se simte bine! Stai insa sa vezi ce zic medicii, poate nu e totusi schizofren.
Eu sunt, am o varsta seja si sunt bolnava de la 16 ani. la inceput mi s-au pus mai multe diagnostice, dar acum 8 ani a fost schizofrenie. acum am 33 de ani
e o boala grea, dar ai ani de zile intregi cand te simti bine, esti om normal, dar daca te superi, sperii, obosesti poti avea recaderi.
repet, e timpuriu sa vorbim despe acest diagnostic pentru fratele tau.
acesta se pune dupa 6 luni de obesrvatie, de fenomene psihotice.
Multa, multa sanatate, nu iti pierde curajul!


va multumesc mult pt sprijin si pt sfaturi. Sunt acum acasa si sper cu ajutorul medicilor sa reusim sa ii acordam sprijinul de care evident, are nevoie. Va urez multa sanatate si va multumesc inca o data. O sa continuu sa scriu despre evolutia fratiorului meu.

buna au trecut deja doua saptamani de cand fratele meu a fost internat in spital iar vineri acum va fi externat. Intr-adevar diagnosticul care s-a pus in cazul lui e unul privizoriu tulburare psihotica polimorfa pentru ca asa cum ati spus si dumneavoastra doamna Anastasia el e la primul episod psihotic si e oarecum prematur sa vorbim deja despre schizofrenie. Va fi in atentia medicilor pentru urmatoarele 6 luni si speram ca evolutia lui va fi una buna. Trebuie sa fim optimisti. Va multumesc mult inca o data pt sfaturi si va doresc multa sanatate.

Salut tuturor, si eu sufar de aceasta boala sau sa o spun la trecut am suferit si nu asi vrea ca niciodata sa se repete. Poate cineva sa-mi raspunda si mie la o intrebare. Dupa cate cunosc, nimeni din famila mea nu a avut aceasta boala, eu insa m-am inbolnavit la 31 de ani, avand deja 2 copii. e posibil ca aceasta boala sa se transmita si la copiii mei.

Salutare tuturor,
Pt lena01, mostenim anumite predispozitii sau vulnerabilitati la anumite boli de la parinti, la fel cum nimeni din familia ta nu a avut acesta boala tot asa nici copiii nu pot sa o aiba. Poate daca te uiti mai atent la familia largita(rude de gr 2 ) poti sa observi aceste vulnerabilitati( un grad mai crescut de emotivitate, predispozitii anxioase sau depresive, o tendinta de a despica firul in 4 si nu in ultimul rand un IQ peste medie). Ce varsta ai acum si ce varsta si sex au copiii?

Salutare, (raspuns pentru cristi75) eu acum am 33 de ani si inca mai beau pastile rispolept si seroxat in doze foarte mici, ma simt bine chiar asi spune ca mi-am revenit 100% dar continui sa beau pastile, atata timp cat va fi necesar. Am un baiat de 5 ani si o fetita de 4 ani, copiii sunt sanatosi, in orice caz sunt optimista in privinta lor.

Buna lena01, din cate stiu eu cu cat aceasta boala apare mai tarziu in viata cu atat sansele de recuperare sunt mai mari, oricum in general la femei apare mai tarziu fata de barbati si aste e una dintre enigmele acestei boli la care stiinta nu a gasit inca un raspus si de la care ar putea sa construiasca o alta abordare a acesteia, in condintiile in care morbiditatea ei e raspandita egal pe ambele sexe si in populatia generala. Ca sa nu mai spun ca in general femeile sufera mai des decat barbatii tulburari emotionale sau doar barbatii le interiorizeaza mai mult.Daca ai vrea sa-mi dai ma multe detalii despre simptomatologie, istoric, antecedente poate te-as mai putea ajuta, nu mi-ai spus daca exista acele "vulnerabilitati" in familie, poti folosi un mesaj privat
Mult succes in tot cea ce faci!

salut cristi75, daca nu te deranjeaza asi putea sa te intreb ceva. la tine ce s-a intamplat de cunosti cate ceva despre aceasta boala. studiezi tema data... sau esti medic, eu mai mult am aflat despre aceasta boala de pe forum... si am facut unele analize cu ceea ce mi s-a intamplat mie, daca simptomele practic sunt cam aceleasi la toti, dar tratamentul insa e mai mult invididual si evolutia bolii mai departe tot depinde de fiecare in parte. Eu sunt o fire foarte inchisa in sine si cred ca acesta a fost si unul din motive, insa niciodata nu m-am gandit ca depresia poate sa duca la asa ceva, ma consideram mai puternica, daca e sa vorbesc de acele "vulnerabilitati" cred ca le-am mostenit de la maica-mea, ea e o fire timida si inchisa in sine. eu am avut doua caderi, dupa a doua cadere m-au diagnosticat cu acest diagnoz, , mi-a parut gluma la prima cadere. Dupa 5 luni de tratament mi-am convins medicul ca ma simt bine si am renuntat la tratament, dupa care s-a reintors boala si a doua cadere a fost mai grea, mi-am revenit mai greu. nu vreau sa invinovatesc medicul, dar in cazul meu trebuia sa fiu eu personal mai mult informata privitor la aceasta boala, comunicarea e foarte importanta, eu nu am avut-o, medicul mi-a zis ca sunt foarte inchisa in sine, dar nu prea si-a dat si ea staruinta de cate ori incercam sa vorbesc cu ea vesnic era ocupata cu altceva. A fost necesar sa-mi schimb medicul, de fapt sotul vazand ca nu-mi revin m-a dus la alt medic. intradevar eu nu comunic mult cu el. doar 5 minute imi e de ajuns uneori, pentru ca e foarte atent cand vorbeste cu mine, nu scrie si nu vorbeste la telefon cum facea medicul anterior. Au trecut deja 2 ani, tot de pe forum am aflat ca dupa a doua cadere tratamentul trebuie sa dureze de la 2-5 ani si asa ca nu ma grabesc sa renunt la tratament, oricum si cu medicul am convenit ca inca mai iau pastile un an si apoi vom mai vedea, dozele sunt foarte mici.

Salut lena, iti inteleg frustarea pe care trebuie sa o suportam toti"beneficiarii" servicilor medicale de la noi, privind comunicarea medic-pacient. Cu toti o cunoastem ca lasa mult de dorit si cauzele ar fi multiple mai cu seama in mediul psihiatric, dar sa nu generalizam. Pe de alta parte dupa cum te caracterizezi "sunt o fire foarte inchisa in sine " adica introvertita si asta nu este vreun dezavantaj in sine(si eu tot asa ma consider), ba din contra, am citit undeva recent, ca este una dintre particularitatilor managerilor de succes.
Se zice ca numai nesimtitii nu fac depresii, dar schizofrenie nu fac numai cei care au "structura psihica" necesara, ingaduita de atotputernicul, deci care depaseste puterile si vointa noastra. Noi putem sa tinem relativ sub control factorii favorizanti ai acestei boli. Asta pt a nu ne risipi energia intr-o directie gresita. E foarte bine ca ai un sot care te intelege si e alaturi de tine chiar si uneori doar 5 min.Intradevar comunicarea e f. importanta mai ales in cuplu iar de obicei cel care o limiteaza in timp e barbatul, de ce la tine se intampla invers nu inteleg?Ai incercat vreodata sa asociezi tratamentul medicamentos cu vreo forma de psihoterapie?Poate imi spui si dg complet.
Toate cele bune tuturor!

salut crsti, nu inteleg ce anume mie mi se intampla invers ce ai dorit sa spui ca nu inteleg. dar referitor la tratament nu am incercat sa fac psihoterapie, nici nu inteleg ce inseamna aceasta si nimeni niciodata nu mi-a propus, cred ca e suficient doar tratamentul pe baza de medicamente.