Cum sa trecem peste?

Buna.Am o relatie cu prietenul meu de aproape un an.Ne iubim, asta e evident, insa am avut unele perioade in care atat eu cat si el am simtit ca suntem distrusi psihic, ca nu mai suportam, mai ales el.Sa va spun despre ce e vorba.In trecut, acum 2 ani, am tinut foarte mult la un baiat.Era vazut rau in societate dar nu am dat foarte multa atentie, credeam ca altii vor sa ne desparta doar pt ca erau gelosi, invidiosi, rautaciosi...in fine...si bineinteles..pe cine am crezut eu..pe el.Ca o fata "buna ce sunt" am incercat sa-l schimb, credeam ca iubirea poate schimba dar am fost o naiva.Am fost a lui, pt ca aveam impresia ca, aratandu-i cat tin la el va fi altfel..Mi-a dat semne, sau cel putin asa credeam, ca incearca sa fie bine, sa isi imbunatateasca reputatia dar M-a mintit cu o nerusinare...incat acum il urasc din tot sufletul..Problema e ca ne-am despartit.Mi-am dat seama ca oamenii ca ei nu pot fi schimbati si in plus eram presata de familie...Acum un an am intalnit un om minunat, care mereu a tinut la mine, m-a respectat si mi-a aratat adevarata fata a lumii, toate rautatile..m-a invatat cum sa ma feresc de ele..Desi nu am vorbit niciodata cu el de lucruri precum a face dragoste, Cand aveam deja 4 luni de relatie i-am marturisit ca am fost a celuilalt...A fost greu pt amandoi..mereu imi zicea ca ma vroia numai a lui, sa ma cunosca numai el fara ca nimeni sa nu ma stie altcumva...Imi zicea ca macar de m-ar fi iubit celalalt, dar numai si-a batut joc de mine..si cat bine i-am vrut..Il inteleg, ii inteleg frustrarea...de nu-mi deschidea el ochii asupra anumitor lucruri si situatii din viata poate as fi ajuns cv foarte rau...ii datorez multe...A spus ca ma iubeste, prea mult ca sa ma paraseasca (poate va gandioti ca pt atat sa ma paraseasca dar el a fost educat intr-un mod foarte bun si frumos, cu principii foarte clare si bune), , mi-a promis ca o sa treaca peste asta doar ca are nevoie de timp si ca sa il inteleg cand nu ii este bine, sa-i fiu alaturi...Pare simplu..dar e foarte greu...a trecut deja aproape un an si tocmai in acelele momente cand isi aminteste parca nu-i pot oferi afectiunea pe care o merita..ma distantiez si eu, devin rece, incep sa plang...mereu imi reproseaza si evine asupra lucrurilor petrecute..Nu in sensul in care sa ma jicneasca, dar mi-e deajuns cat am plans si eu pt acea greseala, cat m-a mustrat constiinta ca am iubit si am fost tradata, ca am oferit tot ce aveam mai de pret (virginitatea) si nici macar nu am fost apreciata pentru asta..Stiu, mi-a spus ca sunt zile si aproape in fiecare noapte ne imagineaza facand dragoste pe mine si celalalt, si mai bine se da cu capul de pereti decat sa-mi mai reproseze si sa ne despartim...a facut multe pt mine, pt noi, , pt ca ma iubeste dar...simt ca nu o sa trecem niciodata peste asta...Ma doare ca stiu cat l-am ranit, cat il doare si pe el, si eu in loc sa-i fiu aproape mereu..tot eu o fac pe victima si suparata...ce sa fac ca sa ma schimb..ca sa-l pot ajuta sa treaca..sa uite...de iertat m-a iertat..stiu asta, mi-a zis-o..Il iubesc si stiu ca a renuntat la multe pt mn, a trecut peste multe..mai ales cand ii ziceau altii cum ca as fi o femeie usoara..el stie ca nu sunt asa dar cum sa traiesti intr-o societate in care altii doar greselile ti le evidentiaza...toata reputatia mea s-a dus de rapa doar pentru ca am iubit un gunoi ca ala...vreau sa recuperez asta, nu vreau sa-i mai zica altii ca nu sunt potrivita pentru el, ca nu il merit...dar asa e...simt si eu ca nu-l merit..am incercat sa-l indepartez si de mine..ca sa ma uite...dar nu poate nici asa...e dureros cand sti ca ai rezultate foarte bune la scoala, esti respectoasa, esti frumoasa si parintii lui te plac, dar ca totul se rezuma doar la o greseala facuta...din iubire si din dorinta de a face bine...in fine...totul e doar vina mea si de asta vreau sa ma ajutati, sa ma sfatuiti, sa ma indreptati ca sa imi pot reface reputatia, si sa il ajut sa uite, sa trecem

Draga mea, nu te mai invinovati atat, ca nu ai facut o greseala atat de mare, incat sa te chinui atata vreme!Oamenii gresesc si unii invata din greselile facute, important este sa nu le mai repete.
Iar el...daca te-ar iubi atat de mult, nu s-ar impotmoli atat si nu ar mai cauta motive aiurea.Hai sa fim seriosi, ca doar nu mai traim pe timpul bunicii, unde virginitatea se punea in rama!Si pt faptul ca ai iubit o persoana nepotrivita, asta nu inseamna ca ai fi o persoana usoara!Asta este, se mai intampla, dar mi se pare prea exagerata conceptia asta a lui.In plus sunteti impreuna de 1 an, iar lucrurile acelea s-au petrecut acum 2 ani, deci nici macar nu l-ai inselat ca sa fie atat de obsedat in privinta asta.
In fine...parerea mea este ca, daca va iubiti atat de mult si daca el chiar vrea sa continue relatia cu tine, mergeti impreuna la un specialist, un psiholog, o consiliere de cuplu si vedeti unde trebuie rezolvata problema.
Si ce reputatie ai putea sa-ti refaci?Pt faptul ca te-ai culcat cu un baiat?Hai ca asta e culmea!
Sincera sa fiu, eu i-as da ragazul acela de care are nevoie, sau nah...care pretinde ca are nevoie si nu l-as mai cauta deloc in tot acest timp.Daca se intoarce la tine inseamna ca te iubeste, iar daca nu, pa si la gara!Viata este scurta rau si nu se merita pierduta cu astfel de fleacuri!

Buna.Nu, nu era virgin.Imi jurase ca s-a intamplat doar o singura data si atunci nici macar nu s-a dezbracat de tot...am impresia ca ma minte..ceea ce eu nu am putut-o face...la mine s-a intamplat de mai multe ori cu fostul prieten si poate asta il deranjeaza atat de tare...sau cred ca mai dureros e faptul ca mereu incearca altii sa ne desparta amintindu-i de relatia mea cu fostul, de lucrurile rele pe care le aude de el si ma raporteaza si pe mine la ele...In fine...eu am credinta mare si stiu, am vazut ca numai prin rugaciune poti trece peste toate...Sper sa reusim asa! Va multumesc din suflet.

Si referitor la ce ati zis d-voastra, daca mi-am pus vreodata intrebarea la ce model de reguli ader.Sincer eu eram total desprinsa de viata asa cum e ea...Aveam impresia ca daca eu nu fac rau nimanui, nici altii n-o sa-mi faca mie rau..Da, chiar inainte de a-l intalni pe fostul prieten eram chiar mandra as zice, ca, in ciuda faptului ca sunt foarte multe adolescente de 13, 14 ani care au avut relatii sexuale, eu nu am facut-o (aveam atunci 17 ani)...Dar s-a ocupat fostul prieten sa-mi schimbe mentalitatea fara ca eu sa-mi dau seama..defapt nu sa mi-o schimbe in adevaratul sens al cuvantului, ci doar sa aranjeze lucrurile numai in favoarea lui, nepasandu-i de faptul ca il iubeam si de faptul ca eram ingrijorata de ce v-or zice altii pentru ca eram cu el, ca poate isi vor schimba parerea despre mine...Cel mai rau doare ca el m-a considerat dupa aceea una dintre cele cu care umbla, ca defapt nu eram virgina.asa zice actualul..E prea complicat totul si ma urasc ca am putut iubi un astfel de om.. Dar parerile de rau nu-si mai au locul si tot ce imi ramane de facut e sa lupt pt relatia de acum, atat cat voi putea..iar daca va mai fi sau nu ceva..e decizia lui D-zeu

@psychedeli
desi sunt intru totul de acord cu ideea nu pot sa nu remarc abordarea cam dura... face parte din procesul psihoterapeutic?!...si mai ales. functioneaza?

ok, multumesc.