Depresie?

Imi vine tot timpul sa plang (din orice), tot timpul sunt stresata si sunt mereu foarte, foarte trista: la munca, acasa, in viata de cuplu (am o relatie de 11 ani). Nimic nu ma mai bucura. Inainte eram mai vesela, faceam glume...
Pot fi aceste stari negative inceputul unei depresii? Ce ma sfatuiti sa fac? (am 25 de ani). Va multumesc anticipat!

De aproximativ un an ma simt foarte trista, ma simt foarte, foarte singura si de aceea imi vine mereu sa plang: cand vad alte cupluri pe strada sau in parc, plimbandu-se, tinandu-se de mana, povestind...imi vine imediat sa plang. Eu am o relatie de 11 ani, dupa cum am mai spus, dar noi doi nu prea ne petrecem timpul impreuna: eu lucrez mult, chiar si dupa serviciu, mai am un part-time (de doua ori pe saptamana), plus ca lucrez si doua weekend-uri pe luna.
Sincera sa fiu, relatia mea de cuplu nu ma multumeste indeajuns pentru ca sunt mai tot timpul singura sau daca ne vedem, el sta putin si apoi pleaca...Si cand ma vad din nou singura, iar incep sa plang si nu ma pot opri. Apoi ma doare capul si nu ma mai pot odihni...
De curand mi-am schimbat si locul de munca (de doua luni), este mai stresat decat cel anterior, dar incerc sa nu ma plang sau sa fac un caz din asta. In ceea ce priveste activitatiile preferate...nu prea am activitati preferate...Plec la munca, vin acasa, mai stau putin si apoi adorm. E aceeasi rutina mereu.
Nu stiu ce ar trebui sa fac ca sa-mi revin...Trebuie sa gasesc o solutie.Daca ma puteti ajuta, v-as fi foarte recunoscatoare.

o parere:
NU cred ca aceste stari iti afecteaza viata ta...de zi cu zi,
CRED insa ca, TOCMAI nemultumirile tale din viata de zi cu zi...iti determina aceste stari.
Chiar te ROG sa-mi raspunzi, daca NU e asa?!?
ce ar trebui sa faci?
- daca nu ai inca copii cu respectiva persoana de 11 ani si NICI nu sunteti casatoriti legal (asa se intelege.pt. ca tu zici:..el sta putin si pleaca..?!?)
Draga mea,
sunt n barbati care te-ar vrea..cum de altfel sunt si n femei..si poate o ALTA ti-a luat locul.
E F. GREU.DAR, CAUTA-TI TU PE ALTCINEVA...
pana NU ajungi la o depresie severa...
- referitot la serviciu...da, cam multi lucreaza 10-12 ore..multi tineri cu care am discutat..DAR, pt. ce ti-ai luat al 2-lea job...?? si pt. ce accepti sa lucrezi si dumineca-uneori??

Viata e frumoasa DAR scurta...incearca sa te ocupi putin macar SI DE TINE.
Iti doresc tot binele din lume.
..esti sanatoasa..dar revezi ce ti-am scris...
..iar daca plangi e bine pt. moment..ulterior..il vei uita...se pare ca el, deja a facut-o.
Cele bune,

Subscriu la Sebesuldejos,

Situatia ta este atat de grava incat sa trebuiasca sa ai doua joburi? Helloooooooo, e tineretea ta totusi, chiar vrei s-o muncesti non-stop? Ia-o mai usor, nu trebuie sa tii globul pamantesc in spate.

In privinta relatiei tale... numai tu stii detaliile necesare sa iei o decizie in cazul unei despartiri, dar am impresia ca e o relatie destul de plata, ofilita si nepasionala. Si am impresia ca tu esti (sau poti fi) opusul a tot ce am zis! ^_^

Eu ti-as sugera sa nu mergi inca la psihiatru sa bage pastile in tine. E adevarat ca sunt si reactii chimice in corp, posibil sa-ti lipseasca diverse substante din corp, creier care sa iti afecteze starea buna, dar ma gandesc ca e mai mult vina stilului de viata. Esti obosita si plictisita de munca, am impresia ca nu te bucuri, nu te distrezi deloc.

Psihoterapia e de incercat intai!! Si renunta la un job, si iesi cu prieteni sau oameni cu care sa ai activitati, meri la galerii, e gratis la unele, vorbeste liber, familia ta ce zice de tristetea ta?

Nu e ok sa ajungi dependenta de pastile, sa schimbi shpe mii de tratamente pana gasesti unul care sa te ajute, sa ai milioane de efecte adverse de la ele. crede-ma ca stiu cum e :( you don't wanna end up like me...

Toate cele bune!!! mai scrie-ne de tine!

Va multumesc pentru raspunsuri. Starea mea insa nu s-a imbunatatit deloc, iar am inceput sa plang, in fiecare zi. Sunt foarte, foarte trista, nimic nu ma bucura. Nu ma multumeste nimic din ceea ce fac, nu stiu ce sa fac sa ma redresez. Nu mai am pofta de viata pe care o aveam eu in trecut. Sunt intr-un mare, mare impas. Nu as fi crezut vreodata ca am sa ajung in starea asta depresiva. As vrea sa ma indrept, dar nu stiu cum. In curand voi renunta la cel de-al doilea part-time, sper sa fie mai bine dupa ce renunt. Nu stiu insa care ar putea fi cauza problemei mele. Am luat multe pastile de la naturisti, pe baza de plante, dar nu ma ajuta deloc, nu ma calmeaza. Mai rau, am si cosmaruri noaptea, imediat dupa ce le iau (le iau inainte de culcare, contin valeriana). Va rog sa ma ajutati cu sfaturi. Prietenul meu imi repeta uneori ca sunt enervanta, se intampla sa ne certam, destul de des in utilma perioada, cred ca-i sunt antipatica sau apatica, cand sa-mi exprim si eu o parere, nici nu apuc sa spun ceva si imi spune ca sunt ca toate celelalte femei.nici eu nu stiu ce sa mai zic. Ma consum mult si parca am intrat intr-un cerc vicios, nu-mi mai pot reveni din starea asta.
Am devenit mult mai sensibila cand aud critici la adresa mea, mai ales din partea prietenul meu, imediat ma consum, incep sa plang si nu ma mai pot opri. Asta se intampla zilnic.Simt ca ma prabusesc.

valeriana agita rau mai ales daca i o doza mai maricica.

Dar nici nu faci nimic sa iesi d-acolo... nu te mai gandi la cat de rau te simti, ci incearca sa iti dai seama ce sa faci ca sa iti fie mai bine...

Chiar daca trebuie sa te desparti eventual de prietenul tau, caruia pare sa nu ii pese de starile tale. E foarte greu sa traiesti cu un om deprimat insa daca il iubesti il poti ajuta. El in loc sa te ajute te critica... Nu stiu, ti-am spus ca numai tu stii motivele pt care stai cu el, poate frica de a ramane singura? (desi uneori chiar e ok sa fii singura, mai bine decat cu cineva cu care nu mai ai nici un sentiment in comun) poate ca esti auto-sabotoare? = not good!!!! dependenta de nefericire? = nu! sper!!! asta-s eu (si nu e fain deloc!)

E important oricum si ceea ce mananci, precum si toate activitatile tale de zi cu zi, sparge rutina mai des, e simplu.

And yet again: mergi la un psihoterapeut - poti gasi la 50 lei sedinta. Asta daca nu ai cu cine sa vb... o prietena buna, familie.

Tu nu ne dai nici un detaliu, te-am intrebat toti/toate care-ti sunt activitatile, ce zice fam ta de starile tale, care e treaba cu prietenul tau... Iar tu nu ne zici decat ca te simti mai rau, ca iei valeriana si ca vrei sa nu te mai simti asa.

IA ATITUDINE! :) E foarte bine ca renunti la al doilea jooooooooooob!!! Felicitari! :D:D:D

Mai scrie-ne.

Hug!

Si mie imi vine sa plang des, dar mi se intampla asta de cand eram micuta. Acum am 17 ani si, la anumite ganduri, anumite lucruri spuse de ceilalti, etc, ochii mi se umplu de lacrimi. As vrea sa inteleg ce mi se intampla si sa rezolv, cumva. As fi vrut sa ma duc la consilierul scolii la care invat, dar nu imi surade ideea. Exista o situatie mai tensionata la noi in familie, cu mama mea care este intotdeauna foarte suparata si dispusa sa ne critice mai ales pe mine si pe tati, si in special pe mine. Si acum imi vine sa plang, fara sa vreau. Vreau sa stiu daca ma victimizez si daca am eu probleme sau tulburari emotionale grave, si cum as putea sa "imi vindec" psihicul. Va multumesc!

Buna!
Poti merge intr-o prima faza la un psiholog.
Apoi, daca el considera ca este cazul, te poate trimite si la psihiatru.
Succes!

Ok, asa voi face, va multumesc!

Cum a fost?
Esti bine?

Am stat de vorba cu mama mea.I-am explicat cum ma simt si de ce. Nu si-a recunoscut vina sau ceva, dar incearca(cred eu) sa fie mai calma si mai putin implusiva, sa se gandeasca inainte sa jigneasca pe cineva. Deci, da, cred ca ma simt putin mai bine, multumesc!

Ma bucur sincer pentru tine.
Mult succes!

Multumesc mult! O zi buna va doresc!