depresie, anxietate, tulburari somatoforme?

Trendfy te felicit pentru faptul ca esti un baiat practic ! Se vede ca clar ajutorul pe care l-ai capatat prin participarea la sfintele masluri, sa nu abandonezi acest obicei iar pe viitor sa incerci sa mergi si la spovedanie impreuna cu prietena ta !

Referitor la xanax poti sa-l abandonezi imediat pt ca ai inlocuitor acel gabaran, ba chiar poti sa-l injumatatesti si pe acela, daca iti provoaca somnolenta ziua, ramanand sa iei doza intreaga seara la culcare ! Leacul nu-i cu sacul !
Nu uita de procedura cu ulei de dimineata si lingurita de bicarbonat de la sfarsit !

Pentru marirea imunitatii poti lua pastile de echinaceea de la Hofigal si tinctura de propolis, cate 6-7 picaturi de 2-3 ori pe zi !
Daca esti suspect de intoleranta la gluten, trebuie sa inlocuiesti painea si faina de grau cu mamaliga, hrisca si mei !

Sunt multe informatii, ia-le usor si aplica-le pe rand ! Sanatate !

Ma simt dator cu o continuare, poate sunt cativa care citesc acest topic si vor macar sa stie cam ce s-a mai intamplat si daca am reusit sa trec peste aceasta perioada...am citit si eu disperat multe forumuri..insa nu am mai aflat nimic..am ramas cu intrebarile si cam atat.in toate lunile astea am zis ca e imposibil sa imi mai revin.insa, dupa multe incercari de terapie, antidepresive, sfaturi de peste tot..a venit o noapte dupa 4 luni nedormite in care m-am odihnit..pur si simplu, obosisem sa imi fie rau, obosisem de doctori care nu stiau sa citeasca niste analize de sange...ajunsesem la punctul de rebot. AM renuntat la orice pastila si am inceput sa ma fortez sa mananc, am intrat pe un site de socializare unde am gasit o persoana care era plina de chef de viata si usor usor, cu multa vointa zi de zi timp de 60 de zile...m-am fortat sa ma eliberez de tot...m-am inscris la dansuri..mi-am schimbat job ul.si acum nu sunt unde am fost..sunt peste ce eram inainte.am invatat o lectie zdravana de la viata...si anume ca niciodata nu am stiut sa apreziez si sa profit de tot ce ma inconjoara..mai sunt zile cand ma cuprinde sentimentul de depersonalizare si altul de inutilitate, insa acum am cunosc ma mobilezez repede...in concluzie se poate.nu am stiut niciodata ca exista o astfel de boala, cat de grava e si cat de greu iti poti face o cale de scapare...am cam 2 saptamani de cand mi-am revenit...si sper sa fie asa ceva toata viata. Sanatate si putere la toata lumea.

trendy8dc de 3 luni patesc in mare cam ce ai patit tu si e un sf u... daca mai esti abonat la newsletter mi ar prinde foarte bine o discutie cu tine

Buna. Si eu am trecut prin o asemenea perioada, dar am depasit o, acum sunt bine, inca ma minunez cum am scapat, deci pt toti cei care trec prin asta: se poate, nu renuntati! Pe langa tratament e nevoie de multa forta interioara, in momentele respective pare o lupta aproape imposibil de invins... dar daca continui sa lupti vei gasi iesirea din tunel! Acceptarea este f importanta, sedintele de psihoterapie sunt bune, dar totul vine din interior, pe langa ajutorul medicilor noi trebuie sa luptam cel mai mult! Pt orice sfat va stau la dispoziție