Divort sau nu?

Buna!
Sunt casatorita de aproape 3 ani de zile. Aproape mai tot timpul am diverse discutii cu sotul meu. Are un temperament coleric, este foarte anxios si provine dintr-o familie dezorganizata si agresiva. Nu m-a batut niciodata, dar ridica tonul vocii de cate ori are ocazia, incearca sa ma educe el pe mine, ceea ce ma enerveaza. Relatiile intime sunt la o saptamana doua si daca s-ar putea, din partea lui, si mai rar. Ceea ce imi place la el este faptul ca nu merge prin discoteci si baruri, nu bea si nu fumeaza, ingrijeste florile. Spune ca mi-a fost fidel pana acum si ca ma iubeste. Dar chiar si dupa cateva luni de casatorie l-am prins vorbind pe internet cu o fosta, de care era despartit de luni bune cand m-a cunoscut pe mine. Am avut discutii si i-am cerut sa rupa legaturile cu trecutul. A fost de acord cu mine si cred ca nu a mai luat legatura cu acea persoana. A aparut o colega pe care o ducea dimineata la servici si cu care se ducea la supermarket in pauza de masa impreuna cu alti colegi. O fosta colega de servici (maritata) ii dadea tarcoale, telefoane emailuri, sa o ajute la diverse cumparaturi, etc. La asta se destainuia el. Eu i-o stergeam din telefon el o adauga... Stia asta toate miscarile din casa mea. Cu asta nu a mai putut intrerupe legaturile. Zicea ca nu-i nimic intre ei, ca e maritata si ca sunt moderni. I-am spus ca nu-mi convine de ea si sa o termine. Pana la urma cred ca si pe asta a inceput sa o mai ocoleasca. Acum ne pregateam sa avem un copil, au fost ceva probleme si incercam sa mergem pe la doctori sa le rezolvam. Bomba! Il suna o alta fosta sa-l felicite la o sarbatoare(cu asta o terminase cu doi ani inainte sa ne cunoastem). Ii raspunde cu tupeu, ii multumeste si toate astea in fata mea. I se inmuiase vocea. Cam pe la toate evenimentele importante se repeta treaba asta, cam cu toate, pe furis de mine.

Acum suntem in impas. Ma gandesc daca dau sau nu divort. El asteapta raspunsul. Intre timp stam impreuna, mergem la Mall, ne plimbam, dar alte relatii nu avem. Eu am cam obosit de la atata hata-hata. L-am sprijinit de fiecare data cand a avut probleme. Acum ma aproba, adica zice ca trebuia sa taie legaturile acum 3 ani, cand ne-am cunoscut. Este o probleme dificila, iar el nu stiu cum ar putea sa se schimbe. Multe dintre gafe le face din prostie, din lipsa educatie si imitand ce vede la el acasa. Cu banii suntem aproape separati de la bun inceput. Adica darile catre stat mi le platesc singura, haine si alte lucruri imi cumpara parintii mei, mancare avem jumatate de la ei...
Nu am spus ca are un salariu de patru ori mai mare decat al meu pe care il da pe nimicuri gen telefoane, televizoare, DVD-uri si alte lucruri de acest tip. Este genul de om care se plictiseste repede de lucruri, de pozitia mobilei in casa, de stat prea mult intr-un anumit loc, etc. Dar are si incurajarea mamei lui in toate acestea. Mai bine zis a familiei.

Va rog spuneti-mi parerea dumneavoastra distanta si sincera.

Parerea mea este ca tu deja STII ce vrei, ce iti doresti, dar nu stii cum sa pui in aplicare.Pana nu faceti copil, ca atunci e mult mai complicat, recunoaste-ti tu, fata de tine, ca da, vrei sa fii fericita si implinita si ca trebuie, poti sa faci ceva pentru asta. Nimeni nu-ti va spune fa asta, sau asta, TU trebuie sa recunosti ce iti dicteaza sufletul si mintea. E complicat de SIMPLU... Numai Bine!

Este clar ca la el este problema.El este motivul discordiei!Chestia care o spui, ca el mai are legaturi si cu fostele, trebuie sa iti dea de gandit, pt ca nu este normal indiferent despre ce fel de legaturi ar fi vorba.Eu una nu as fi de acord, ca sotul meu sa pastreze legaturi cu fostele lui!!Lui i-ar conveni sa faci si tu la fel?Nu cred!!Ar trebui sa dea o tura pe la un psiholog si sa-si rezolve sau sa-si umple golurile pe care le are, pt ca altfel nu vei fi cu siguranta fericita si linistita langa un astfel de om.Copilul este o bucurie in familie, dar avand in vedere situatia ta, ar trebui sa te mai gandesti un pic, pt ca la problemele pe care le aveti voi acum, cel mai afectat o sa fie copilasul!
Sanatate multa!

Intr-un cuplu fiecare este responsabil pentru partea sa din relatie. Asta ar insemna ca fiecare dintre cei doi are nevoie sa parcurga jumatate din distanta spre celalalt. Daca acest lucru nu se intampla, se ajunge ori la o urmarire, in sensul in care numai unul intretine relatia iar celalalt fuge de ea. Pentru cat timp? Se intampla de foarte multe ori ca o persoana sa se casatoreasca dar sa nu-si asume si responsabilitatile acestui fapt. Parerea mea este ca inainte de a lua o hotarare sa cautati impreuna un ajutor profesionist astfel incat fiecare dintre voi sa fie sigur ca a luat hotararea cea mai favorabila. Numai bine!

Este clar ca trebuie sa ne gandim bine ce facem. Eu nu pot sa mai am incredere intr-un om care ma minte. Nu stiu ce ar trebui sa mai faca acum pentru ca sa imi schimbe parerea despre el. Nu l-am urmarit niciodata. Pe toate le-am aflat fie intamplator, fie deducand din comportamentul lui, fie din propria sa gura. Cand imi era mai bine aparea cate ceva. Si daca in fata mea ii raspunde individei, dupa atata timp si atatea promisiuni... Ce sa mai zic... Nu am nici 30 de ani. Viata merge inainte orice s-ar intampla.
Va multumesc pentru sfaturi, dar inca mai astept pareri.

ok, are dreptate, mergi la un psiholog, cunosc eu pe cineva-*



(*modificat de administrator)

Draga bertaana iti multumesc pentru sfat si pentru numar, dar ai mai dat acelasi mesaj de 14 ori la 14 cazuri diferite... Iti multumesc pentru interes.

Mda...se pare ca bertaana isi face reclama pe-aici...Ciudate sunt unele persoane, care incearca sa faca un ban in felul asta!

Iubirea-compromis nu poate fi numita fidelitate. Putem compara iubirea-compromis cu mersul la o slujba care nu ne place. Cum o recunoastem si unde o intalnim? O intalnim la cuplurile care au parcurs deja o perioada de timp impreuna si cu toate ca, aparent, domneste armonia, in locul dorintei de a fi impreuna predomina nepasarea si uzura dorintei; sunt evidentiate defectele in locul aprecierii reciproce; in loc de a dezvolta intimitatea se observa saracirea ei; in loc de constientizarea valorilor fiecaruia sunt evidentiate neajunsurile si altele. Iubirea-compromis este o alta forma de infidelitate, ca si iubirea posesiva, fuzionarea, iubirea narcisica si egoista.

Victoria C. Ion, psiholog

Incerc sa inteleg pentru ce este acest compromis. Atat el cat si eu ne-am putea descurca financiar separat. Nu m-am bazat niciodata pe venitul sau sprijinul lui in vreo problema. Nu prea il intereseaza.
Eu vin dintr-o familie in care divortul este vazut ca o trufanda, iar pentru el ar parea ceva normal, desi spune ca vrea sa rupa lantul slabiciunilor. Isi doreste un copil. Si eu mi-as dori, dar situatia este destul de delicata. Nu stiu daca pot avea incredere in el, iar exemplele oferite de familia lui sunt dezarmante. Nimeni nu este perfect, dar unii sunt din cu totul alt tablou. Cu ai mei nu se poate discuta, azi este asa, maine e invers. Prieteni prea buni, in care sa am incredere, nu am. Am fost pregatita de sacrificiu si afectiune la inceput, dar am ajuns la concluzia ca de sacrificat ma sacrific numai eu, iar partea opusa pliaza situatia dupa propriile nevoi. Imi este greu sa apreciez situatia di aceasta pozitie. Poate de la distanta se vede mai bine. Daca as intelege mai bine situatia as sti ce e de facut.

Eu iti inteleg f bine situatia pt k si eu am trecut prin aceasi situatie cu apraope 2 ani in urma, nu intelegeam dc se intampla toate astea, dar am meditat mult si am ajuns la concluzia k dak este cu mine
trebuie sa ma respecte si sa imi acorde atentia de care eu am nevoie, si cu mine sa isi petreaca timpul liber si cumparaturile.Am avut discutii si apoi certuri pe tema asta din care am hotarat sa ma despart iar asa ziselor foste prietene le-am raspuns eu la telelfonu si mesajele kre i le trrimiteau si le-am spus cum stau treburile, iar lui i-am spus un lucru kre poate asta l-a facut sa se gandeasca mai bine|: " cat erai singur si fara prea multi bani nu te cautau asa mult, daca te-au lasat inseamna k nu ai valorat prea mult pt ele, isi ocupau timpul cu altii, acum knd tu esti la casa ta si ai de toate, ele s-au plictisit si te cauta, iar tu nu ai un pic de orgoliu de barbat in tine sa le refuzi asa cum si ele te-au lasat si nu ti-au acordat atentie atunci"
pe langa alte vorbe grele eu cred k asta m-a ajutat mult.Oricum eram hotarata sa il las pt k nu merita sa sufar eu pt cineva kre nu ma apreciaza.
Asa ca te sfatuiesc sa il trimiti la masa cateva zile dak sta la tine, poate asa realizeaza k tu esti gata sa renunti la el oricand iar dak ii pasa va incerca sa faca ceva. Iti spun un lucru pe kre l-am descoperit... oricari barbat ii e teama sa fie lasat sau sa simta k sotiei lui nu ii mai pasa. Poarte nu arata dar knd simte k pierde isi arata sentimentele.
Eu am un sot f orgolios kre greu imi arata ce simte, si e mai mereu distant cu mine, dar cum spuneai tu cu prietenele e f de treaba si saritor. Dar l-a, invatat eu treaba cu prietenele.
Trebuie sa fii tu hotarata sa ii arati cat de rece poti fi si tu si sa ii dai impresia k nu iti mai pasa sa rezolvi nimik k ti-ai pierdut timpul degeaba cu el si atunci vei afla ce simte el. Bafta

Stiu ca nu te consoaleaza cu nimic sa-ti spun ca nu esti singura in aceasta situatie.STIU, din propria experienta ca discutiile care incep frumos si calm se sfarsesc prin urlete si nervi.eu sunt casatorita de 8, , ani, am un copil de 5 ani si spun tot timpul ca el este motivul pentru care mai stam impreuna, dar sa sti ca si asta nu e decat o alta scuza deoarece sunt poate, si nu vreau sa recunosc o persoana slaba in luarea deciziilor importante!scuze ne putem gasii in fiecare zi, trebuie sa ne debarasam de ele!(e greu.), trebuie sa cauti dovezi concrete, sa-l urmaresti, sa-i vezi reactiile (de exemplu, sa vezi ce face daca -ti pregatesti bagajul sa pleci etc)pune-l la proba, vezi cat ii pasa de tine!!iar daca tu constati ca nu ii pasa atunci nu astepta sa vina un copil si sa-l transformi in scuza pentru care-l suporti !(cum fac eu).

te pup si sper ca vei lua o decie inteleapta!

Buna! Am 9 ani si am doi parinti care se cearta mereu si sunt in divort, pentru ca tatal meu si-a gasit o amanta si nu mai sta cu mama din punct de vedere, dar si amanta are un sot care a fost fraierit de catre amanta, dar si de tatal meu, si sotul ei a crezut-o si pe ea si pe tati ca nu au nimik impreuna (ca nu sunt amanti). Acum, si-a dat seama si el, ca, ei doi au ceva impreuna si sunt amanti. Si amanta lui tata, are si ea un copil, Laurentiu, cu care sunt bun prieten, si tata cu toate ca nu e fiul lui, il iubeste mai mult decat pe mine si il alinta ca si pe mine, si eu nu am voie sa, , fiu mai presus decat el dar tata asta vrea. Si ori de cate ori se cearta cu mama si o loveste, eu ii sar in aparare mamei, iar tata ma pocneste si imi spune cateva injuraturi, si imi zice asa:, , Tu sa nu te mai bagi in discutiile mele cu ma-ta, asta imi spune de fiecare data cand ii sar in aparare mamei. Amanta lui, se crede deja mama mea, pentru ca si cand bateam cu degetul in geam la masina, ea ma tragea de haine cu atata patima... Intr-o zi, amanta lui tata m-a intrebat daca o urasc, iar eu am rasp.ca da, pt ca s- a dat la tata si acum din cauza ei, familia noastra se destrama.Atunci, tata, foarte revoltat, mi-a spus sa nu-mi mai bag eu nasul in probleme lui cu amanta, si ca nu trebuie sa ma intereseze pe mine de relatia lui, ca e treaba lui ca s-a indragostit de ea si ca o iubeste.
Va rog, daca stie cineva cum sa ma ajute, sa-mi trimita mesaj.

Buna Cristian,

Din punctul meu de vedere tu concentreazate asupra persoNEI TALE, IN MOMENTUL DE FATA FA CEEA CE ESTE MAI BINE PENTRU TINE, CAUTA SA STAI IN PREAJMA ACELOR PERSOANE CARE TE FAC SA TE SIMTI BINE SI CARE ITI ACORDA ATENTIA NECESARA. PE ADULTI LASA-I SA ISI FACA VIATA ASA CUM CRED EI. NU LASA COMPRTAMENTUL LOR - FATA DE TINE- SA TE AFECTEZE IN VREUN FEL, PUR SI SIMPLU TRATEAZA-I CA NISTE INDIVIZI DE LA CARE NU AI CE INVATA DIN PUNCT DE VEDERE COMPORTAMENTAL, IN VIATA NU ASA TREBUIE SA TE COMPORTI, TREBUIE SA INVETI SA RESPECTI, ATAT PE TINE, , CAT SI PE CEILALTI. TOTI AVEM PROBLEME, TOTI DE VOM CONFRUNTA CU DIVERSE SITUATII, DAR TREBUIE SA INTELEGEM UN LUCRU - IN PRIMUL RAND SUNT ALE NOSTRE, SI PE URMA TANGENTIAL ALE CELORLATI. CAUTA SA INVETI SA TE RESPECTI ASA CUM ESTI, SA ITI STABILESTI UNTEL IN VIATA, SA AI UN SCOP, SI SUNT CONVINSA CA VEI REUSI, VEI CASTIGA. INCA O DATA NU LASA PE NIMENI SA ITI FACA RAU IN NICIUN FEL, PENTRU CA NOI AVEM ACEASTA PUTERE, SI INVATA SA RESPECTI, NU UITA, MAI ALES PE CEI CARE TE IUBESC.